70 matches
-
urmând direcția de rotație a lui Titan, de la vest către est. Observațiile atmosferei, realizate în 2004 de "Cassini", sugerează că Titan este și un „super-rotitor”, asemănător plantei Venus, având o atmosferă care se rotește mult mai repede decât suprafața sa.. Ionosfera satelitului Titan este mult mai complexă decât a Terrei, având o ionosferă principală la o altitudine de 1.200 km, dar prezintă și un înveliș adițional de particule încărcate la altitudinea de 63 de km. Acest lucru face ca atmosfera
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
atmosferei, realizate în 2004 de "Cassini", sugerează că Titan este și un „super-rotitor”, asemănător plantei Venus, având o atmosferă care se rotește mult mai repede decât suprafața sa.. Ionosfera satelitului Titan este mult mai complexă decât a Terrei, având o ionosferă principală la o altitudine de 1.200 km, dar prezintă și un înveliș adițional de particule încărcate la altitudinea de 63 de km. Acest lucru face ca atmosfera să fie împărțită în două camere cu rezonanțe radio diferite. Sursele undelor
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
în timpul fulgerelor sau trăsnetelor, pentru scurt timp. Diferențele mari de potențial între nori sau nori și pământ determină ionizarea moleculelor din aer și apariția unui curent electric. Atomii excitați emit radiație vizibilă. O cantitate importantă de plasmă este prezentă în ionosferă. Aici radiațiile UV și X provenite de la Soare determină disocierea și ionizarea moleculelor din atmosferă. Au loc numeroase descărcări electrice și deplasări ale sarcinilor datorită câmpului magnetic terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona inferioară a magnetosferei, alcătuind
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
determină disocierea și ionizarea moleculelor din atmosferă. Au loc numeroase descărcări electrice și deplasări ale sarcinilor datorită câmpului magnetic terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona inferioară a magnetosferei, alcătuind plasmasfera. Un fenomen spectaculos ce are loc în ionosferă îl reprezintă aurorele polare. Acestea se formează în urma interacțiunii dintre particulele cuprinse în magnetosferă și cele din ionosferă. Particulele încărcate provenite din vântul solar sunt captate de câmpul magnetic al Pământului și dirijate spre poli, de-a lungul liniilor de
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
magnetic terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona inferioară a magnetosferei, alcătuind plasmasfera. Un fenomen spectaculos ce are loc în ionosferă îl reprezintă aurorele polare. Acestea se formează în urma interacțiunii dintre particulele cuprinse în magnetosferă și cele din ionosferă. Particulele încărcate provenite din vântul solar sunt captate de câmpul magnetic al Pământului și dirijate spre poli, de-a lungul liniilor de câmp. Aici concentrația lor devine suficient de mare pentru a putea produce ionizări și excitări. Radiațiile emise de
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
ciocnirilor inelastice cu particulele energetice din plasmă pot avea lungimi de undă în domeniul vizibil. Astfel pot fi observate pe cer, cu ochiul liber, zone luminoase de diferite culori, în special roșu sau verde, datorate oxigenului atomic. Formarea plasmei în ionosferă contribuie la protejarea și menținerea echilibrului natural la suprafața Pământului. Particulele de mare energie și radiațiile provenite de la Soare ar bombarda suprafața Pământului, distrugând materia vie. O mare parte din energie este, însă, absorbită în straturile superioare, prin ionizări, disocieri
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
mai rapid avion realizat vreodată a atins viteza de 2,200 m/s (7,900 km/h sau 4,900 mph) (în 1967, aeronava nord-americană X-15). Geospațiul este regiunea spațiului cosmic din apropierea Pământului. Geospațiul include regiunea superioară a atmosferei, precum și ionosfera și magnetosfera. Centura de radiații Van Allen se află, de asemenea, în cadrul geospațiului. Regiunea dintre atmosferă Pământului și Luna este uneori denumită spațiul cis-lunar. Spațiul interplanetar, spațiul din jurul Soarelui și a planetelor sistemului solar, este regiunea dominată de mediu interplanetar
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
90.174 km. Căi navigabile interne. Flotă maritimă de mare capacitate. Norvegia a lansat prima sa rachetă, numită „Ferdinand I”, la data de 18 august 1962 de pe insula Andøya. A fost o rachetă de tipul Nike-Cajun, scopul a fost cercetarea ionosferei, zborul a durat 302 secunde și racheta a atins o altitudine de 102 km. Populația Norvegiei numără aproximativ 4,8 milioane de locuitori. Majoritatea norvegienilor sunt norvegieni etnici (un grup etnic indigen din nordul Europei și alte țări scandinave). Populația
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
decât perioadă de rotație siderala a planetei, are mișcare aparentă de la vest spre est și răsare și apune de căte 2 ori într-o zi marțiană. Marte a pierdut magnetosfera acum 4 miliarde de ani, vântul solar interacționând direct cu ionosfera marțiană, ținând atmosferă mai rarefiata decât ar fi în mod normal din cauza eliminării atomilor din atmosferă superioară. Atmosfera marțiană este relativ rarefiata; presiunea atmosferică la suprafață are o valoare de doar 0.7-0.9 kPa, în comparație cu cea a Pământului, de
Marte (planetă) () [Corola-website/Science/296581_a_297910]
-
sau High Frequency Active Auroral Research Program este un program de cercetare asupra frecvențelor aurorale active desfășurat pe teritoriul Statelor Unite, lângă localitatea Gakona, Alaska. Acest program reprezintă activitatea de cercetare desfășurată asupra ionosferei, pentru a putea fi stabilit comportamentul ozonului, azotului și ionilor acestora la bombardamentele radiației solare și cosmice dar și la emisiunea de radiații de înaltă frecvență (HF) sau joasă frecvență (ELF) de pe Pământ. Fiind un program științific, guvernul american aloca
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
bază militară de lângă Gakona din statul Alaska, de acest proiect beneficiind UȘ Space Force. Pentru proiectul HAARP se utilizează un echipament terestru, constituit dintr-o rețea de antene, fiecare antenă fiind alimentată din propriul său generator putând încălzi părți din ionosfera prin intermediul undelor radio. Până în prezent au fost construite 48 de antene urmând ca în final numărul acestora să se oprească la 360. În perspectiva există posibilitatea construirii unui emițător de unde de înaltă frecvență foarte puternica pentru a face față unor
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
Până în prezent au fost construite 48 de antene urmând ca în final numărul acestora să se oprească la 360. În perspectiva există posibilitatea construirii unui emițător de unde de înaltă frecvență foarte puternica pentru a face față unor cerințe ale cercetării ionosferei și a relației Pământ-Soare-Cosmos. Acest emițător de unde de înaltă frecvență se numește Ionospheric Research Instrument (IRI). Programul de cercetare HAARP a provocat diverse interpretări dar și polemici din punct de vedere al instituțiilor ce desfășoară acest program și beneficiarii acestora
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
experiențelor desfășurate ar fi și faptul că energia uriașă de radiofrecvența generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staționar sau în mișcare în orice loc de pe Pământ, dar totodată poate crea găuri în ionosfera, producând pătrunderea și mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive. Publicațiile americane Fairbanks Daily News și Cooper River Country Journal au scris în septembrie 1995 materiale prin care se susținea că proiectul HAARP ar avea și obiective ascunse, mai
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
privind folosirea radiatilor electromagnetice pentru comunicațiile radio, Marconi a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1909, acesta fiind supranumit „Tatăl wireless-ului”. După acest experiment s-au făcut multe alte demonstrații private și comerciale pentru a determina noi facilități ale ionosferei, cele mai multe fiind făcute de amatorii radio demonstrând că valorile frecvențelor mai înalte de 2 MHz se pot folosi în propagarea undelor radio pe distanțe foarte mari folosind ionosfera. Sistemul HAARP se fundamentează datorită cercetărilor lui Bernard Eastlund prin dezvoltarea studiilor
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
multe alte demonstrații private și comerciale pentru a determina noi facilități ale ionosferei, cele mai multe fiind făcute de amatorii radio demonstrând că valorile frecvențelor mai înalte de 2 MHz se pot folosi în propagarea undelor radio pe distanțe foarte mari folosind ionosfera. Sistemul HAARP se fundamentează datorită cercetărilor lui Bernard Eastlund prin dezvoltarea studiilor lui Tesla. Tesla este autorul unei teorii prin care susținea că pământul este un conductor uriaș și sigur dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicații. Într-un studiu pe
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
Argus" în 1958, "Starfish" în 1962, "Solar Power Satellite" în 1968 și 1978, "Space Shuttle Experiments" în 1985, "Mighty Oaks" în 1986, "Deșert Storm" în 1991 și "Alliate Force" în 1999. Aceste proiecte aveau drept scop distrugerea comunicațiilor inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. În prezent proiectul HAARP poate fi considerat o armă excepțională împotriva oricăror atacuri terestre, aeriene, cosmice și chiar extraterestre, guvernul american investind din ce in ce mai mult în cercetări. HAARP este subiectul a numeroase teorii ale conspirației, existând mai multe
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
fi avut plăci tectonice sau vulcani, așadar se crede că a evoluat în urma impactelor cu alte obiecte din spațiu. Atmosfera lui Callisto este foarte joasă, formată din dioxid de carbon și probabil și carbon molecular și o mult mai intensă ionosferă. Callisto are un ocean subteran, adânc de 100-150km și are nucleu de rocă, nu de metal. Existența unui ocean duce la ipoteza existenței unor viețuitoare extraterestre marine, la fel ca și în cazul Europei.
Terraformare () [Corola-website/Science/317220_a_318549]
-
Universitatea Cornell, cu un acord de cooperare cu Național Science Foundation. Observatorul este operat de către SRI Internațional în temeiul unui acord de cooperare cu Fundația Națională de Stiinte din SUA. Observatorul mai este numit și Centrul Național de Astronomie și Ionosfera (în , NAIC), desi ultima denumire se referă atât la observator cât și la personalul care-l operează,ambele denumiri fiind utilizate oficial. Până în 2016 acest radiotelescop era cel mai mare telescop simplu construit vreodată. El colectează date radioastronomice, de aeronomie
Observatorul Arecibo () [Corola-website/Science/326474_a_327803]
-
Termosfera lui Jupiter se află la o presiune mai mică de 1 μbar și demonstrează fenomenele ca incandescența aerului, aurorele polare și emisiile de raze X. Înăuntrul acesteia are loc o creștere a densității electronilor și a ionilor, ce formează ionosfera. Cea mai mare temperatură dominantă în termosferă (800-1000 de Kelivn) nu a fost încă explicată de-a binelea , deși există modele ce prezic faptul că temperatura nu ar fi mai mare de 400 de Kelvin. Acestea pot fi cauzate de
Atmosfera lui Jupiter () [Corola-website/Science/325064_a_326393]
-
Marea Mediterană și în alte regiuni și s-au montat pilonii de unde decametrice în lungime de 3 km. Antenele foarte directive fac ca semnalul să fie imposibil de recepționat pe teritoriul românesc, dar este foarte bine primit în regiunile îndepărtate prin ionosferă, reflectate înapoi pe pământ. Radio România Actualități: 1179 kHz, putere 200 kW Radio România Internațional, putere 300 kW, Staționar America de Nord: 7335 kHz Europa: 5920 kHz Europa Centrală și de Vest: 9500 kHz, 11950 kHz, 11975 kHz și 15130 kHz Frecvențele
Stația Radio Galbeni () [Corola-website/Science/337579_a_338908]