175 matches
-
care îți dădea telefon să-ți spună că nu se aștepta să fie atacat tocmai la "Europa Liberă", pe care o ascultă de atîția ani cu sfințenie, asta era cu totul altceva. Atacurile se rezumau la prezentarea faptelor sau declarațiilor ipochimenului, și erau făcute întotdeauna pe un ton cît se poate de urban, încît efectul era cu atît mai neplăcut pentru cel în cauză. Ceea ce se purta printre noi, și la București și la Praga, era așa-numita lectură colegială a
OTV-ul lui Dan Diaconescu = Europa Liberă?! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6613_a_7938]
-
de a nu mai putea să iubești.” Prima parte a existenței Ivan a trăit-o exemplar, susține Alioșa. Urmează cea de-a doua, în albia căreia ar fi binevenit să-și găsească menirea de a-i readuce la viață pe ipochimenii lipsiți de dimensiunea viului, mortificați, prinși în chingile mortifiante ale inerției, căci e limpede că programul propus de fratele cel mic implică timp, vocație de educator, iar, în anumite cazuri, în cele de vârf, geniu. Altminteri, cum să izbutești ceea ce
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
Călinescu, îi vine-n minte, cu siguranță, chipul legendarului său editor, profesorul Rosetti, cel față de care, în corespondență, autorul Istoriei își îngăduia stridențe verbale mai sonore încă decât acelea pe care, peste ani, și le va permite fostul său discipol: „Ipochimenul pus sângeros la punct [...] Vai celor două Kakale”. Adică, pentru necunoscători, D. Caracostea (rebotezat cu aplomb sarcastic D. Cacaprostea) și N.I. Herescu. Călinescu și Rosetti. Piru și Gheran. Nici vorbă de infatuare, însă, la cel din urmă. Mai degrabă profesionalism
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
venituri poate fi citită pe site-ul MAE. Ce-l va fi mânând pe Roncea în luptele lui cu adevărul nu e un secret chiar atât de mare. Și s-ar putea ca, până la urmă, cineva să-l găsească pe ipochimen și să-l depună la tribunal, pentru calomnii repetate. În ce mă privește, îi garantez un loc pe viață în Prostologhikon. Al treilea client al rubricii este un talentat, deși minor, romancier, Ștefan Agopian, dacă vă amintiți de candidatura lui
Prostologhikon by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5662_a_6987]
-
împlinit 39 de ani. Cu ocazia zilei de naștere a lui Robert Turcescu, Mircea Badea a scris pe Facebook: Suficient 39. Să gândesc pozitiv: poate totuși crapă. De ce să gândesc negativ?! P.S. Oricum rebutul genetic arată de un 87 consolidat”. „Ipochimenul Mircea Badea îmi dorește moartea și speră să nu apuc 40 de ani. Trist personaj, băiatul ăsta... Eu am văzut că fosta mea colaboratoare Carmen Brumă e pe cale să nască. Deci, ipochimenul va fi tată. Prin urmare, îi doresc să
Ce urare i-a făcut Mircea Badea lui Turcescu: E suficient! by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/33031_a_34356]
-
Oricum rebutul genetic arată de un 87 consolidat”. „Ipochimenul Mircea Badea îmi dorește moartea și speră să nu apuc 40 de ani. Trist personaj, băiatul ăsta... Eu am văzut că fosta mea colaboratoare Carmen Brumă e pe cale să nască. Deci, ipochimenul va fi tată. Prin urmare, îi doresc să fie sănătos și să aibă un copil care să-l maturizeze. Restul e tăcere, nu-i așa, băi, Mirciulică?", i-a răspuns Turcescu, tot pe Facebook.
Ce urare i-a făcut Mircea Badea lui Turcescu: E suficient! by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/33031_a_34356]
-
considerată inadmisibilă. "Pentru orice se găsesc bani în țara românească, numai pentru Academie - creierul și inima }ării - nu se găsesc. Nu mai putem răbda să vedem mâncându-se energii și ratându-se talente sub ochii noștri."13 Caraghioslâcul e că ipochimenii care ne conduc se erijează în protectori ai culturii, în apărători ai personalității și dreptului de a gândi. Se poate oare cinism mai dezgustător, sau imbecilitate mai crasă? Oameni învechiți în rele, care au cârmuit această țară 20 de ani
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
jurnalistice, sunt blocați să aprticipe la vernisaje, spectacole, lansări de carte; personal, trebuie să cer bilet de voie ca să merg până la... librărie): să ia pauză de masă de la ora 13 la 13.30.” Și: „Pentru domnul Arman, scriitorii sunt țuțeri, ipochimeni, idioți. Cutare articol trebuie eliminat din revistă pentru că tratează volumul X al prozatorului Y care, intolerabil, a semnat Protestul. Mă tem că nici în perioada proletcultistă, conducă- torii Tribunei nu foloseau un asemenea limbaj, nu confundau - până la patologic - pamfletul cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
în care afacerea reușește. Sigur că, fiind vorba de clădiri cu o mare valoare de piață, rămâne pentru toată lumea destul, și pentru „moștenitori”, și pentru mafioți, dar și, firește, cum altfel?, pentru judecătorii care decid asupra „dreptului de moștenire” al ipochimenului sau... ipochimenei în cestie. Așa s-a putut ajunge ca o clădire reprezentativă de pe actuala stradă Nicolae Iorga să fie acordată în instanță unei persoane care se prezenta cu un act din iunie 1940, unde scria negru pe alb că
Ministerul adevărului mutat la tribunal by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/3644_a_4969]
-
un alt limbaj critic decât acel al șablonului de invective propriu presei comuniste din anii de tristă amintire a epocii staliniste. M-au indispus apoi unele lucruri de mănunt. Astfel, între altele, de ce era nevoie a se invoca părerile unor ipochimeni, fără nici o autoritate în materie, ca Lotar Rădăceanu sau Matei Socor, pentru a amenda la un moment dat poezia lui Cotruș?! De ce să scapi din vedere complexitatea și dramatismul problematicii religioase la un poet ca Vasile Voiculescu, trecând mult prea
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
fenomenului imediat, esența intră în identitate cu fenomenul. Dacă se întâmplă uneori ca un astfel de discurs ironic să nu fie înțeles, nu e vina oratorului, decât numai în măsura în care s-a pretat la a avea de-a face cu un ipochimen atât de viclean cum e ironia, căreia îi place să-i ia peste picior atât pe prieteni, cât și pe dușmani. Despre o astfel de întorsătură ironică a discursului se spune deseori: seriozitatea asta nu-i serioasă. Expresia e atât
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
ucazurile venite de la Centru, deoarece ,de gîndit, gîndea numai și numai nomenclatura partidului". Inițial recrutat din categoriile cele mai suspecte, cu un statut profesional și moral incert, trecut prin școli de partid și treptat garnisit cu diplome obținute ,pe puncte", ipochimenul de acest tip ,lucrează" azi cu vechile metode ale carierismului, neomițînd defăimarea, marginalizarea, excluderea celor ce îi stau în cale. Cu toate că sistemul liberalizării ar fi trebuit să ducă la înlăturarea ,vechililor", aceștia prosperă inclusiv prin conectarea lor la rețelele afacerist-mafiote
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
marea cu sarea. Am avut iluzia că dificultățile au fost depășite. Dar acest V.D. s-a arătat încă mai inconsecvent, călcîndu-și fără jenă repetatele promisiuni. Oare din ce pricină? Mi s-a spus că l-a iritat poziția noastră prodemocratică. Ipochimenul care a dobîndit, în perioada postdecembristă, o considerabilă bunăstare personală, pesemne că nu-și dă seama, în orbirea nostalgiei dumisale comuniste, că sub Ceaușescu pentru o asemenea ,înfăptuire" ar fi ajuns în fața plutonului de execuție. La fel ca și acel
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
și, de aceea, după mintea lor puțină și plină de dispreț, ei trebuiau obligatoriu jigniți, umiliți și făcuți să se simtă ca aparținând unei țări ce nu 2)se bucură și încă nu se bucură de minim respect din partea acestor ipochimeni sau ai stăpânilor lor . După 1990, majoritatea partidelor politice, cu sau fără doctrina sau program politic, cum este cazul acestora și în prezent, au urmărit înscrierea României în clubul țărilor civilizate și pentru a asigura cetățenilor români un alt tratament
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
La fel, am avut surpriza neagră de a citi, în Cotidianul, insultele și amenințările unui membru al Uniunii Scriitorilor, dl Mircea Arman, proaspăt redactor-șef la Tribuna, la adresa tuturor scriitorilor, pentru el toți fiind, de la vlădică pînă la opincă, «țuțeri», «ipochimeni» și altele asemenea.” Nominalizări Din numărul 406 (7-13 martie) al OBSERVATORULUI CULTURAL aflăm autorii nominalizați la Premiile acestei reviste pe anul 2012, care se vor acorda înt-o ceremonie ce va avea loc în ziua de 8 aprilie. Sigur, sunt câteva
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3849_a_5174]
-
Cel care a semnalat faptul (imprudență? prostie? cinism?) a fost Dan C.Mihăilescu, citind în paralel Cartea albă a Securității și Istoria. Am comentat eu însumi cazul, în România literară, așa că nu văd de ce n-aș da, încă o dată, numele ipochimenului: Marian Popa. Un „maestru” al informărilor a fost, negreșit, Ion Caraion. Rapoartele lui sunt de cea mai bună calitate literară și de cea mai rea calitate morală. Avea dreptate cineva să spună că unul singur dintre ele a făcut mai
„Păunescu a făcut (rău) cât jumătate din Securitate“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4090_a_5415]
-
spiritual, cum bine observă cuvioasa Teodora. Despiritualizarea determină, inevitabil, retragerea harului, apoi pierderea Centrului, apoi rătăcirea, apoi idolatria, ori demența. Din fericire, lumea lui Iulian Chivu nu a lunecat până aici. Dar, discret, fratern, admonestator, îngândurat, Autorul, arhi-personajul, își privește ipochimenii și-i întreabă, parcă, aidoma cuvioasei Teodora: “ - Că ridicați profesia la rang de religie e minunat și e o metaforă inspirată, dar dacă veți reduce religia numai la asta, ce faceți atunci cu Iisus Hristos? Nu vedeți în ‘religia’ dumneavoastră
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
campanii electorale pentru acestea, nici să-și dea cu presupusul, în afară de cazul că are două joburi și noi, restul lumii nu știm, unul ziua, altul noaptea. Deunăzi, un bun român din Timoc mi-a spus că la București există destui ipochimeni fără cap care se lasă duși cu zăhărelul, era să scriu zăibărelul de Negotin, de musiu Nițu, care în naivitatea lor cred că tot ce face acesta, alături de niște cicade din jurul Borului, Zaicerului și ale ruinelor podului lui Apolodor din
,,Dalmaţienii” consulului român din Timoc [Corola-blog/BlogPost/93367_a_94659]
-
Îmi permitea spațiul, evitând să mă bag eu de data asta În fizicul cuiva. După câteva secunde, am simțit din nou apăsarea. Ce dracului, nimerisem lângă vreun homosexual agresiv sau ce se petrecea? Am Întors capul. În situații de-astea, ipochimenul se uită ostentativ În altă parte și se dă adâncit În gânduri, pentru ca, la nevoie, să poată pretinde că... stimate domn, dar eu nici nu mi-am dat seama că vă deranjez, vă cer mii de scuze... Firește, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
leagănă În jurul lui, gata să-l târască În aceeași ruină care amenința și zidurile Florenței. Îi reveni În minte Cecco și invitația lui, pe care o refuzase cu un aer de superioritate. Căuta să nu asculte vocea neobrăzată a acelui ipochimen, care continua să trăncănească despre scadențe și despre riscuri. Încercă să Își alunge gândurile, Însă propunerea lui Cecco Îi săpa mereu În minte, ca o apă sordidă. În fond, oare nu putea cu adevărat să se alăture și el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trecut Îngropat cu nebunie Pe un câmp rămas tăcut N-auzi cânt de ciocârlie Arături cu mărăcini Într-o toamnă timpurie Venetici ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie Nici Vladimiri, nici Jieni Nu mai bubuie din flinte Cete de ipochimeni Ne conduc, dar nu au minte Peste câmpuri în neștire Vezi căsoaie de nomazi Construiesc, ce nesimțire, Și-n pădurile de brazi. Plai oltean din vremi trecute Cu recolte și păduri Ai ajuns pe neștiute Să fi i răvășit de
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
să-l spele pe cap fiindcă refuzase Bene Merenti. Râdea de pernicioasa boală parlamentară a criticului care cetățean român cutezase să se ocupe de marinarii revoluției (sic! n.m.) de pe vasul Potemkin.” De ce nene Iancule?! am putea întreba și noi ca ipochimenul ce deplângea soarta imparțialului contabil Anghelache, ai uitat dulcele amor, iubirea juvenilă a celor ceasuri glorioase din Boborul? Care, ne întrebăm retoric, dintre cele două distincții, recte cea de ministru al tuturor mascaralelor și cea de academician i s-ar
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
în Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016. Uite-l! Se plimbă țanțoș de parcă nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase! Tocmai te-a turnat. Tocmai te-a mai umplut de ceva urât mirositor în fața unor ipochimeni care-ți cam iau sâmbetele. E vesel. N-are scru, scru scrupule. Dar se laudă că are! Tocmai a adus vestea unei noi cuceriri! Are atât de multe, încât nici nu le mai știe numărul! Și este atât de convingător
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
creier nici vorbă să iasă! Citește mai mult Uite-l! Se plimbă țanțoș de parcă nici usturoi n-a mâncat și nici gura nu-i miroase! Tocmai te-a turnat. Tocmai te-a mai umplut de ceva urât mirositor în fața unor ipochimeni care-ți cam iau sâmbetele. E vesel. N-are scru, scru scrupule. Dar se laudă că are!Tocmai a adus vestea unei noi cuceriri! Are atât de multe, încât nici nu le mai știe numărul! Și este atât de convingător
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
făcăturile postate pe internet, iată motivul pentru care școala devine de la un an la altul o tot mai sinistră aflare în treabă, la noi cu licee în care nici măcar un candidat nu izbutește să-și ia bacalaureatul, peste ocean cu ipochimeni americani și canadieni (dar nu cazuri izolate), care habar n-au de numărul continentelor, sunt incapabili să numească două state europene, însă sunt convinși că Anglia nu face parte din Europa... În schimb, eu susțin sus și tare că încă
REVISTA ZEIT LA COTA 100 de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363210_a_364539]