175 matches
-
despre clivaj. 6) Definiția umorului, dată în a doua parte a lucrării de față, trebuie comparată cu aceea a mecanismului desemnat prin sintagmele a face pe bufonul, a lua în derâdere, formulată mai jos, în prezentul capitol. 7) Pentru Vaillant, ipohondria (vezi definiția acestui mecanism în secțiunea următoare a capitolului) include introiecția. 8) Izolarea sau, potrivit lui Vaillant, intelectualizarea. Pentru acest autor, anularea retroactivă ar constitui un subtip al izolării. 9) Traducerea englezescului supression și a termenilor francezi répression și mise à
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acestei lucrări. Mai multe informații de bază figurează totuși în articolul dedicat refuzului (vezi partea a doua a volumului, pp. 266-274). 23) Idealizarea (L. și P.; DSM III-R; DSM-IV): subiectul își atribuie lui însuși sau atribuie celuilalt calități exagerate. 24) Ipohondria (G.V.): transformarea reproșurilor ce trebuie făcute celorlalți (decurgând din necazuri sau pulsiuni agresive) la început în reproșuri adresate propriei persoane, și mai târziu în invocarea unor dureri, a unei boli somatice, a unor idei de suicid sau a unei neurastenii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
G.V.): transformarea reproșurilor ce trebuie făcute celorlalți (decurgând din necazuri sau pulsiuni agresive) la început în reproșuri adresate propriei persoane, și mai târziu în invocarea unor dureri, a unei boli somatice, a unor idei de suicid sau a unei neurastenii. Ipohondria nu constituie o încercare de a obține beneficii secundare decurgând din rolul de bolnav; ipohondrii se plâng, dar resping ajutorul celorlalți. În centrul ipohondriei se află un reproș mascat. 25) A se îmbolnăvi (V.): subiectul face referire în mod curent
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în reproșuri adresate propriei persoane, și mai târziu în invocarea unor dureri, a unei boli somatice, a unor idei de suicid sau a unei neurastenii. Ipohondria nu constituie o încercare de a obține beneficii secundare decurgând din rolul de bolnav; ipohondrii se plâng, dar resping ajutorul celorlalți. În centrul ipohondriei se află un reproș mascat. 25) A se îmbolnăvi (V.): subiectul face referire în mod curent, în scop de evitare și de regresie, la bolile de care suferă, exagerându-le. Responsabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
invocarea unor dureri, a unei boli somatice, a unor idei de suicid sau a unei neurastenii. Ipohondria nu constituie o încercare de a obține beneficii secundare decurgând din rolul de bolnav; ipohondrii se plâng, dar resping ajutorul celorlalți. În centrul ipohondriei se află un reproș mascat. 25) A se îmbolnăvi (V.): subiectul face referire în mod curent, în scop de evitare și de regresie, la bolile de care suferă, exagerându-le. Responsabilitatea poate fi evitată, culpabilitatea poate fi ocolită, iar pulsiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vieții adulte (stabilit în urma unor observații pe termen lung): 1) Prima categorie este aceea a apărărilor psihotice, care include proiecția delirantă, distorsiunea și refuzul psihotic. 2) A doua categorie este cea a apărărilor imature, șase la număr: proiecția, fantezia schizoidă, ipohondria, agresiunea pasivă, activismul (acting-out) și disocierea (sau refuzul nevrotic). Vaillant precizează că exclude din această categorie mai multe apărări imature - precum clivajul, devalorizarea, idealizarea sau identificarea proiectivă -, cunoscute și ca apărări care distorsionează imaginea și care sunt desemnate prin termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe modurile de acțiune sau pe stilurile defensive. Verwoerdt (1972) a descris trei clase de mecanisme de apărare, definite mai ales prin relația cu amenințările: 1) Prima clasă se caracterizează prin retragere în fața amenințării, ca în cazul regresiei revelate de ipohondrie. 2) Cea de-a doua clasă reunește mecanismele care încearcă să excludă amenințarea conștiinței: refuzul, reprimarea (sau înlăturarea), raționalizarea, proiecția și introiecția. 3) Cea de-a treia clasă este constituită din mecanisme în care se încearcă dominarea, controlarea amenințărilor: intelectualizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu mine”. Meltzer (1975/1984) distinge diverse forme de patologii, în funcție de faptul dacă ele privesc mai mult latura de identificare sau latura proiectivă. În primul caz prevalează depunerea în interiorul propriu a pulsiunilor distructive, așa cum se întâmplă în isteria de conversie, ipohondrie, maladiile psihosomatice, chiar și în psihoza maniaco-depresivă (Rosenfeld, 1960/1976). În al doilea caz, atunci când dominantă este latura proiectivă, ceea ce primează este trimis în exterior, dar (în opinia lui Meltzer) se ridică o întrebare: „Cum este, cum se trăiește în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înnebunită de fericire pompa într-un delir amețitor năvalnice valuri de hematii în circuitul sangvin. Cum de nu-mi dădusem seama? Extraordinar! Era atât de simplu! Doamne, Doamne! Și într-un elan de autoapreciere binemeritată, într-un grav acces de ipohondrie, era cât pe ce să mă consider nemuritor asemenea lui Nero, pentru uluitoarea mea descoperire; însă, precum vedeți, n-am făcut-o dintr-un adânc spirit de modestie, eu mulțumindu-mă să repet de trei ori celebrul cuvânt rostit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de poliție și tot așa. Furia, anxietatea este îmblânzită ceea ce nu înseamnă că ea nu există. Dimpotrivă, avem o prezență hilară a anxie- tăților, sunt pline momentele și piesele de personaje care fie se declară nevricoase, fie invocă fandacsii și ipohondrii, fie au un temperament belicos, nestăpânit. Niciodată con- flictul nu este dus până la ultimele consecințe, iar sinucide- rea lui Nenea Anghelache din Inspecțiunea sau uciderea lui Mitică din 1 Aprilie sunt mai degrabă accidente miste- rioase, aparent inexplicabile, decât simptome
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
provenit din greacă este înregistrat ca argotic cu sensul de țicneală, manie, fiind însă înrudit cu cel de fantezie. Ideea generează un joc periculos al imaginației scăpate de sub control, putând trece în zona patologicului, în fixația maniacală. Idee fixă, fandacsie, ipohondrie. Există un crescendo în această simptomatologie de uz domestic, ideea, „un nimic”, a provocat vertiginoasa rostogolire nevrotică către un final apoteozat în aceeași termeni ai nulei hipertrofiate, „și nimica mișcă.” „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ai nulei hipertrofiate, „și nimica mișcă.” „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee ; a intrat la o idee ? Fandacsia gata ; ei ! și după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă.” În regimul angoasei, Leonida și consoarta caută o explicație nu în măsură să amelioreze emoția puternică, ci să o amplifice, nu prin lipsă ceea ce ar con- duce la o aplatizare, la o nivelare a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de a fi iubită a apărut mult mai târziu, odată cu conștientizarea personalității mele, odată cu descoperirea, formarea și sub greutatea ei. Marți 12 martie 1996 - Iași Efimița nu se roagă la începutul piesei. Ar fi prea banal. Efimița se închină zeului Ipohondriei: MEDICAMENTUL. Pentru ea, fiecare dimineață și fiecare seară se concretizează într-un adevărat ritual. Mi se pare mult mai legat de piesă decât rugăciunea. Mă refer la situație, la personaje și la comic. Nici situația nu privește pietatea, nici personajele
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
constat iar asta s-a confirmat în opțiunea pentru cinema ! un avantaj al acestuia față de literatură. (Sau nu ?) O discuție cu Cristi Puiu la Dilema Veche, legată (evident) de Cristi Puiu : bolile lui (le știe denumirile în mai multe limbi !), ipohondria lui cronică (dar poate fi ipohondria altfel decât cronică ? !), idiosincraziile lui (feroce !), filmele lui și filmele lui de suflet (adică ale altora)... Cred că un cineast are tot dreptul să fie nedrept cu filmele altora ; nu și un critic. Un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în opțiunea pentru cinema ! un avantaj al acestuia față de literatură. (Sau nu ?) O discuție cu Cristi Puiu la Dilema Veche, legată (evident) de Cristi Puiu : bolile lui (le știe denumirile în mai multe limbi !), ipohondria lui cronică (dar poate fi ipohondria altfel decât cronică ? !), idiosincraziile lui (feroce !), filmele lui și filmele lui de suflet (adică ale altora)... Cred că un cineast are tot dreptul să fie nedrept cu filmele altora ; nu și un critic. Un cineast în general, un artist poate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
amănunte, extrase din experiența cotidiană. Evident, nu mi-am propus să furnizez cititorului o culegere, deprimantă, de toxine. Nu vreau, pur și simplu, să-l indispun. Dar, pornind de la inventarul de mai sus, un igienic atac de spaimă, o mică ipohondrie nu i-ar strica. Ar fi, poate, un început de terapeutică... IV PERPLEXITĂȚI șI INDISPOZIȚII COTIDIENE Principii Am mai scris despre inflația principiilor în perioadele de confuzie morală. Revin, pentru că bâlciul continuă. Cu cât reperele istoriei cotidiene și ale propriului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a comunicat toate ordinele privitoare la reorganizarea Bucovinei, primite de la Viena 59. Consiliul Aulic de Război din Viena a încercat, în mai multe rânduri, să aplaneze conflictul dintre Balș și Enzenberg. Primul a fost sfătuit să-și tempereze accesele de ipohondrie și să nu se ocupe decât de serviciu, fiind asigurat că administrația a fost prevenită asupra modului cum să se poarte cu el. Mai mult, pentru a-i da un prilej de satisfacție, forurile vieneze hotărau ca să fie scutit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de atunci, tristă și fără seamăn. Binevoiți, Maiestatea Voastră, învăluit în filantropia și simțul dreptății ce vă caracterizează, să ascultați acum totul. L. În timpul îndeplinirii îndatoririlor sale oficiale în Cancelaria Aulică Unită, în anul 1788, a fost deodată bănuit de ipohondrie de domnul referent, contele von Odonel. Câteva semne de îndreptățită suspiciune și teamă au fost luate drept simptome, iar drept cauză extenuarea. Pripită a fost bănuiala, însă și mai pripite măsurile luate; și astfel, la 16 martie, în anul respectiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
propriei averi. A trebuit să achite 1318 fl. și 34 kr. pentru timpul șederii sale în diverse spitale. Abia dacă un asemenea fapt poate avea probabilitatea posibilului, însă iată că s-a întâmplat. Maiestatea Voastră! A avut el atacul de ipohondrie de care a fost bănuit ori nu l-a avut? Ultimul caz aduce cu sine dreapta și binefăcătoarea sentință; și totuși cine îl va putea despăgubi pentru suferințele îndurate și sănătatea vătămată? În ce privește primul caz, faptele însele sunt cele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
l-a avut? Ultimul caz aduce cu sine dreapta și binefăcătoarea sentință; și totuși cine îl va putea despăgubi pentru suferințele îndurate și sănătatea vătămată? În ce privește primul caz, faptele însele sunt cele care decid, căci: a. Cauza confirmată a presupusei ipohondrii a fost extenuarea în serviciu; ca urmare, reducerea venitului a fost atât de apăsătoare, încât recuperarea acestuia și restituirea costurilor sunt chestiuni fundamentate pe drepturile naturii și ale echitabilității. b. Natura și cauzele presupusei ipohondrii ar fi necesitat cel mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a. Cauza confirmată a presupusei ipohondrii a fost extenuarea în serviciu; ca urmare, reducerea venitului a fost atât de apăsătoare, încât recuperarea acestuia și restituirea costurilor sunt chestiuni fundamentate pe drepturile naturii și ale echitabilității. b. Natura și cauzele presupusei ipohondrii ar fi necesitat cel mult o scurtă slăbire a intensității lucrului, îndepărtarea neplăcerilor și relaxare, așa cum au dovedit urmările imediat ce a ajuns acasă și a fost pus în libertate. Faptele s-au petrecut însă împotriva acestor principii clare și firești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
totul fără speranță trebuie să înăbușe în el excesul de suferință și nenoroc și să lase lacrimile acest dar al naturii pentru cei nefericiți trebuie să vorbească)11. Însă pedeapsa nefericitului merge tot mai departe! căci c. din cauza faptului că ipohondria i-a fost bănuită sau atribuită, dacă într-adevăr a avut-o, și că pricina acesteia a fost, conform părerii unanime, extenuarea în serviciu, el trebuie să primească aproape 3 ani leafă redusă; d. din cauza faptului că presupusa ipohondrie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
că ipohondria i-a fost bănuită sau atribuită, dacă într-adevăr a avut-o, și că pricina acesteia a fost, conform părerii unanime, extenuarea în serviciu, el trebuie să primească aproape 3 ani leafă redusă; d. din cauza faptului că presupusa ipohondrie a fost nesemnificativă, iar tutela nedorită, și că ea a acționat împotriva datoriei și arbitrar, lăsându-l un an și jumătate să sufere în spital și netrimițându-l acasă ori în libertate, fapt prin care ar fi scăpat de suferință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
trăiesc într-o stare precară și sunt nevoite să-și drămuiască bugetul la toate capitolele sale, lipsa banilor devenind o grijă din ce în ce mai obsedantă. Oamenii se bucură de îngrijiri medicale tot mai bune. Dar asta nu-i împiedică să încerce felurite ipohondrii cronice. Corpul e liber, mizeria sexuală persistă. Solicitările hedoniste sunt omniprezente, dar angoasele, decepțiile, insecuritatea socială și personală cresc și ele. Iată tot atâtea aspecte care fac din societatea de hiperconsum o civilizație a fericirii paradoxale. „Cine vorbește de fericire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
deficiențe somatice variate: paralizii, deficiențe senzoriale, malformații, amputații, sechele post-operatorii; d) fantasmele onticului, care se pot proiecta în domeniul somaticului ca o trăire fără fundamente reale, patologice, pur și simplu ca niște autoreprezentări imaginative ale persoanei, de tipul: cenestezii, dismorfofobii, ipohondria, falsa sarcină, perversiuni sexuale; e) tehnicile corporale, ce reunesc totalitatea procedeelor exercitate asupra corpului persoanei umane, cu o largă paletă de aspecte, cum ar fi: cosmetica și vestimentația, asceza, simularea bolilor, procedeele terapeutice (medicale sau chirurgicale), automutilările, suicidul sau tortura
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]