122 matches
-
noi, pentru a evada din condițiile actuale. Sărăcia este ca o paralizie insidioasă. Îți distruge dorința de independență, te jefuiește de bucuria oferită de lucrurile bune ale vieții și îți subminează spiritul de inițiativă. Ea face ca oamenii să devină ipohondri, speriați de critici și de durere fizică. Copiii noștri sînt prea tineri ca să recunoască pericolele care îi pîndesc prin acceptarea sărăciei, ca fiindu-le predestinată. Aș vrea să mă asigur că ei vor deveni conștienți de acestea și că vor
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ca în notele de voiaj București-Varna), precum și resurse umoristice. Însemnările lui au câteodată un aspect de fiziologie, colectând „tipuri și impresii”, ca în volumul Trotuarul Bucureștiului (1896), unde anomaliile „sistemei” politice, administrative, felurite obiceiuri și năravuri, specimene variate (cămătarul, lingușitorul, ipohondrul ș.a.m.d.) sunt surprinse cu agerime și zugrăvite în trăsături apăsate, care pun mai bine în relief grotescul, uneori evidențiat prin numele personajului. Viața în provincie e o adevărată schiță, creionând automatismele, tabieturile, toropeala, plictisul existenței dintr-un târg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
Stându-ți așezat în propria coastă, cu un aer bizar, lăsându-te atacat și apărându-te deopotrivă, vârându-ți și scoțându-ți din cap cele mai mari prostii. Îți spui în sinea ta: un asemenea rege de mizerie, zbârcit și ipohondru, n-are cum fi părtașul la rele a trei rațe. Crimele comise de el n-au absolut nimic de-a face cu ele. Poate că tocmai despre asta-i vorba: acest nimic absolut deschide complicitatea împotriva lucrurilor de la sine înțelese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
va muri la facere din cauza cordului slab. Frații Margaretei se grăbesc să îi comunice acest pronostic. Sunt în literatură și doctori drăguți precum cei din La Medeleni. Doctorul Prahu, un bătrân bețiv, utilizează ca medicamente soarele și vinul. Unei paciente ipohondre îi recomandă criptic H2O. Simpatic e și medicul francez Mass care îi extirpă Olguței o tumoare mamară. Cancerul recidivează însă. O aluzie îl pune pe seama eredității. Olguța refuză extirparea sânului și se împușcă. Paul Georgescu are un roman, Doctorul Poenaru
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de puțin operantă a devenit paradigma distingerii, incapabilă să explice excesul de consum centrat pe un singur individ, pe sănătatea și pe conservarea lui. Nici lupte simbolice și nici profituri de distingere: doar o supraveghere igienistă a propriei persoane, panici ipohondre, lupta medicală contra bolii și a factorilor de risc. Hiperconsumul medical constituie vârful tendinței spre desimbolizare în vigoare în faza III: aici nu mai rămâne decât efortul pentru optimizarea sănătății prin autosupraveghere și prin practicile tehnico-științifice. În acest fel, domnia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
reduse în mod abuziv la idealul depășirii de sine. În realitate, o altă pasiune copleșește spiritele și se insinuează progresiv în toate sectoarele vieții cotidiene, și anume întreținerea propriei persoane, prezervarea sănătății. Individul timpurilor hipermoderne pe cale de a deveni un ipohondru sănătos se închină nu atât lui Superman, cât Hygiei, zeița sănătății. Obsesia sănătății e atestată, de asemenea, de la sfârșitul anilor ’70, și de înmulțirea tipurilor de medicină naturistă. Terapiile alternative se numără acum cu sutele: 6 francezi din 10 recurg
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
și schimbe năravurile pentru un doctor, nici măcar pentru Schley pe care Îl respecta. Așa cum Înțelesese Rosamund În adâncurile ei, când se dusese să‑i cumpere țigări, Abe avea să facă neabătut tot ce făcuse Întotdeauna. Nu va juca niciodată rolul ipohondrului. - Domnule Ravelstein, Îți cer să renunți la țigări până când ți se mai ameliorează starea plămânilor. Ravelstein nu a scos un cuvânt, s‑a mulțumit doar să dea din cap. Dar nu În semn de acceptare. Nici măcar nu se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
celorlalți. Fără obiectul voluptății, viața ei e doar o despărțire umplută cu prea mult vid. Un nonsens. Neliniștea nopții este, și ea, povestea unei despărțiri. Ajuns într-o garsonieră veche în urma unui divorț, Relu se teme să nu moară singur. Ipohondru sau nu, analizele și lumea spitalului îi oferă, paradoxal, ideea unei libertăți. Mai întâi, faptul că în spital e „ca într-o gară albă, curată, mirosind a suferință” și, la final, „se simțea liber și fără niciun fel de obligații
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
jenant: în nici o țară din lume un șef de stat nu se ocupă de lucruri de acest nivel, însușite, de regulă, până la vârsta de trei-patru ani de oricare cetățean. Dar excepționalismul românesc se manifestă și în astfel de formule. Ușor ipohondru, ar trebui să fiu recunoscător lipsei de igienă din absolut toate restaurantele comuniste. Scârba față de murdărie și de mirosurile pestilențiale emanate de closete chiar în localurile de bună calitate m-a ținut, în perioada critică a adolescenței și în prima
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
pot îmbolnăvi? Totu-i să nu mă ating de ea. Dar vasele, cuțitul, furculița, pâinea pe care le atinge și le ating și eu?! Uf, asta îmi mai trebuie! Sunt răcit cobză, și acum parcă mă mănâncă și toată fața! Ipohondru cum sunt, îmi văd crescându-mi ciuperci pe obraji, pe frunte, pe bărbie..." Din carte nu lipsesc viziunile grandioase: panorama zgârie-norilor din Chicago sau întinderea nesfârșită de ape a lacului Michigan, cu o suprafață cât un sfert din România. Dar
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
se mai târâie prin aeroporturile lumii, mai ales pe zborurile low cost. Sănătatea lui șubredă, vârsta și bunul simț nu-i vor mai permite, multă vreme, să riște să cadă pe capul fostului copil, fără asigurare. Fiind și tabietos și ipohondru, se va simți, din ce în ce mai mult, o bombă cu ceas, gata, dintr-un minut în altul, să explodeze într-un infarct,un accident cerebral sau un cancer, descoperit în fază terminală, capabil să arunce în aer viața occidentalei sale fiice, țesută
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Lui Hitler îi plăceau comediile cu actori... evrei. Fuhrer-ul se uita în fiecare seară la câte un film în cinematograful său privat. Alături de comediile cu evrei, printre favoritele sale se mai numărau peliculele interzise publicului larg. Adolf Hitler era un ipohondru convins. De multe ori acesta se diagnostica cu tot felul de boli, mai ales disfuncții intestinale și se trata cu substanțe periculoase precum stricnină, atropină sau bacterii din fecalele umane. Liderul mișcării naziste avea un scris de mână impecabil, cu
Cinci lucruri pe care nu le ştiai despre Hitler () [Corola-journal/Journalistic/69049_a_70374]
-
mers, ține de inteligența polemicii politice, nicidecum de agenda bibliografică a aceleia ideatice. Când în mână îi cad, însă, cărți de curată literatură, lui Alexandru Matei începe, se vede limpede, să nu-i mai convină schimbarea subiectului. Așa muribundă și ipohondră cum e, literatura merită încă discutată. Că e postmodernă sau doar, galic, antimodernă, că e destinată unor elite care afectează exigența sau unor grupuri de cititori determinați statistic, că are în spate o tradiție sau că se naște din cerneala
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
știe să răspundă la întrebarea candidă privitoare la eventualitatea nocivității consumării de săpun. El enunță sec: „Nu învățasem despre așa ceva la Medicină“. Apar și alte istorisiri cu forme ale depresiilor de după naștere, cu obsesii legate de Vaginal rejuvenation, cu femei ipohondre și apucături etnice aparte, care deconcertează medicul până la a-l obstrucționa să-și ducă la capăt misiunea, în special că e un ginecolog bărbat. Să adăugăm că lectura te prinde mai ales prin contextualizarea permanentă, prin indicarea mecanismelor societale și
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
ai moșiei: Sonia, Vanea, Marina, dădaca cea bătrînă. Ziua s-a mutat noaptea și invers. Se bea ceaiul la prînz, iar noaptea e cuprinsă de agitație. De ce? Pentru că așa vrea profesorul. Cine este Serebreakov? Un impostor, un ratat desăvîrșit, un ipohondru, un vampir care-i suge de energie pe ceilalți, care își chinuie familia în numele titlurilor sale. Acest bătrîn obosit și hachițos este viu și extrem de pragmatic. Habar n-are de lucrurile practice, dar știe să-și facă un plan perfect
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
scriitori surprinși ,pe viu", captivante în exactitatea lor ce nu exclude generozitatea, prin empatia lor ce nu exclude observația omului de formație științifică. Iată un Geo Bogza balansînd între patetism și răsfăț, între poetică și determinare clinică: ,El era puțin ipohondru, adică își exagera micile tulburări. îmi dădea, eu fiind medic, mai tot timpul tot felul de telefoane: "Lungule, ce să fac, zăpușala asta mi-a făcut creierul terci. Ești doctor, fă-mi ceva, dă-mi ceva...". Asta ținea de psihologia
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
la impulsul, pe cât de des, pe atât de înșelător, de a-și scrie demisia pe motiv că este excedat de grijile Statului și neapreciat ca atare. J. Steinberg pune punctul pe i: „Adevăratul Bismarck a fost un caracter complex: un ipohondru cu o constituție de taur, un tiran brutal, care putea vărsa lacrimi cu ușurință șa hypochondriac with the constitution of an ox, a brutal tyrant who could easily shed tearsț, convertit la o formă extremă de protestantism evanghelic, care a
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
de multe alte ori, soția artistului, ieșind cu greu din capcana fundalului în care este prinsă. Biografia și creația lui Bonnard nu pot fi înțelese în afara prezenței dominatoare a Marthei de Mérigny, ființă plină de ciudățenii, suspicioasă, măcinată de gânduri ipohondre. Marthe este mereu parte integrantă a lucrărilor târzii ale pictorului francez. Dacă nu este o prezență "reală", atunci este măcar o prezență implicită. Așa cum obiectele pictate de Bonnard nu sunt cu desăvârșire inerte, un spațiu aparent lipsit de viață îți
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
reparator de aparate defecte!). Se desfășoară, în Amélie, pe un covor fermecat, lumea de lîngă tine, lumea de cartier, din cafenea și de la colțul străzii, cu parfumul, cu pitorescul, cu poezia și cu tipurile ei: gelosul maladiv, scriitorul ratat, casiera ipohondră, portăreasa părăsită, vecinul izolat, patronul cel rău, debilul mintal, piticul de grădină... Amélie vrea să repare vieți, să intervină în destine, ca o Sfîntă Amélie (cum se imaginează, telenovelistic și post-modern, privind-o la televizor pe Maica Tereza!); midineta cu
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
coș, tot pe stradă, dar însoțite de un bilet, "Vă rugăm nu furați exponatele, mai sînt și alții care doresc să le încerce!", sau le leagă cu lănțuguri dizgrațioase, ca pe cîini.) îmi plac și mă amuză francezii pentru că sînt ipohondri și se înconjoară de o armată de medici și sînt la curent cu toate pericolele reale și virtuale și cu toate rețetele miraculoase și ar putea deschide, fiecare, o farmacie, cu toate doctoriile pe care le acumulează săptămînal. îmi plac
Se caută un poem by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14550_a_15875]
-
editorul își prezintă opera (în tradiție romantică, luată peste picior) că pe un manuscris redactat de adevăratul "autor", Serghei Leontievici Maxudov, a cărui credibilitate e minata prin referirea la ipohondrie. Ceea ce urmează, sugerează "editorul", nu e decât rodul închipuirii unui ipohondru sinucigaș, măștile nu sunt decât măști, în spatele păpușilor din scenă nu se mai află nimic - "românul cu cheie" e demontat ironic. "Teatru independent de artă" nu e MHAT-ul, duo-ul Ivan Vasilievici și Aristarh Platonovici nu e cel "clasic
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
și care caută, bineînțeles, să atragă atenția, Internetul e pentru medicină ce e pornografia pentru erotism, doctorul Richard Torrielli, de la Spitalul Universitar din Bordeaux, discută, în Le Monde, moda culegerii informațiilor medicale de pe diferite site-uri. Pe vremuri, pacienții neliniștiți, ipohondri sau neîncrezători deschideau Larousse-ul. Acum, caută repede pe internet confirmarea unui diagnostic, lămurirea unui termen pe care nu-l cunosc, sau argumente cu care să-și contrazică medicul curant. Nici doctorii nu se lasă mai prejos. Când au scăpări de
După ureche și de pe internet () [Corola-journal/Journalistic/3636_a_4961]
-
și-au regăsit acolo portrete "adecvate". Figura autorului din regimul nocturn al scriiturii nu era prea ușor de suportat. Și la Mircea Zaciu există o "dedublare a personalității de tip maiorescian". Jurnalul lui Maiorescu dezvăluie un tip pus pe căpătuială, ipohondru, avar etc. Păcatul Jurnalului lui Mircea Zaciu este tocmai lipsa de complexitate a personajului pe care îl propune: un intelectual scîrbit de traiul sub comunism și a cărui greață se adîncește pe măsură ce principalul proiect al vieții lui, Dicționarul scriitorilor români
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
au fost formulate înainte" sau "sunt tratat ca un fiu". Luând droguri, îmbătându-se, înglodat în datorii, Klaus e învinovățit că strică renumele marelui om. Nu se știa atunci că și tatăl atotputernic, de neatins, e un om plăpând, infirm, ipohondru, stângaci în cotidian. Abia după publicarea jurnalului postmortem s-a descoperit cât de vătămătoare era pentru el bisexualitatea. Ca soț, T.M. își îndeplinea obligațiile, era capul unei familii numeroase (5 copii), de care se ocupa însă Katia, scriitorul nu trebuia
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
declam ca într-o tragedie antică, ci discret, șoptit : copilul. A fost așa și nu altfel, nu știu exact de ce, am o nedumerire care nu s-a risipit de tot. Eu, omul cel mai preocupat de propria sănătate, cel mai ipohondru și maniacal și angoasat mamifer care a trăit vreodată pe fața pământului, femeia vanitoasă, care se uită mereu în vitrinele magazinelor ca să-și confirme frumusețea, eu, care-mi pusesem picioarele la 120 de grade ca să-mi pictez unghiile, eu, în
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]