192 matches
-
trăiri, sentimente și emoții. De aceea cotidianul, în dimensiunea sa micro și macro-evenimențială, constituie punctul de plecare, pretextul, ispita plonjării într-un spațiu ficțional a cărui limită maximală este, adesea, absurdul. La Arghezi, gestul polemic trebuie privit în dubla sa ipostaziere: pe de o parte, ca marcă temperamentală sau ca expresie a unui complex psihologic conștientizat și asumat, ai cărui poli afectivi generează actul estetic: "Până astăzi intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsiunea și în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de la imaginarea unor corecții infantile, aplicate punctual (urecheatul, nuiaua, bastonul etc.), ca măsuri punitive hilare, trecând prin insultă, jignire și umilință publică, până la scenarii apocaliptice, în care agresivitatea verbală dezlănțuită (înjurătura, imprecația, anatema, afurisenia etc.) ia proporții apocaliptice. Indiferent de ipostaziere, violența argheziană este justificată de talent și artisticitate, pentru că, în viziunea poetului și pamfletarului, "cine lovește cu bulgări de aur are dreptul, în afară de orice considerații și legi fabricate într-un colț de redacție, să lovească"186. Depistăm, în proza publicistică
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
au un pronunțat caracter satiric. Dar violența argheziană se materializează adesea și prin ficțiune iconică (aici ipotipoza e procedeul retoric predilect), constând în prezentarea abstractului prin imagini concrete, sugestive, care plasticizează scena, "agresivitatea lingvistică primind corporalitate autolegitimatoare"188. Cele două ipostazieri fundamentale ale agresivității în pamfletul arghezian sunt adesea indisociabile, de aceea ne propunem să le observăm ca ocurențe ale polemicității în economia de ansamblu a textului pamfletar. 1. Violența limbajului: fundament etic, intenție performativă, efect estetic. Privită gradat, pe o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
non-agresivă și agresivă) care indică, foarte limpede, desprinderea și sensul traiectoriei individuale a autorului Spinilor de hârtie. Individualitatea artistică a comicului arghezian nu rezidă în ocurența variantelor formale, aceasta ținând de demersul pamfletar, în genere, ci în modalitățile tipice de ipostaziere a acestor variante formale, pe care ne propunem să le analizăm. 1. Comicul anatemizant uzează de violența verbală în scopul trimiterilor descalificante la animalier, la domestic sau la corporalul indecent: "Jivinele cele mai variate ale societății noastre se socot în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemistului (locutorului) de a-i fi corect decodată atitudinea: "domnul Iorga adună peticele din care și-a compus timp de un an și jumătate campania de însănătoșire și moralizare literară (!) le lipește pe rând și semnează: N. Iorga". Iată dubla ipostaziere a polemistului în mesaj (ca enunțiator și locutor), primul descriind o acțiune pozitivă, iar cel de-al doilea repingând-o, ca absurdă. De asemenea, o altă sursă a dialogismului, în textul propus de noi spre analiză, dar și în multe altele
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mereu invocat, frământatul ego al poetului nu se confundă cu pronumele Eu, acesta fugind din Sinele anxios pentru a se identifica iluzoriu cu alții Simplu joc ingenuu? Amăgitoare nostalgie de întregire? Pe marginea acestui Eu plural, subiect de tropisme și ipostazieri factice, ironistul fantazează liber, aparent nonșalant: "Mă distrez de minune cu mine. / În diminețile foarte senine de primăvară / mă salut cu "un salve" și mă duc la plimbare". Alteori, el e Napoleon ori Socrate, însă transferul de personalitate nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scenariu, Pe țărm, terorizatul de "fantasme marine" se vrea "mistuit de dorul distrugerii de sine..." Neantul din Marea înfățișare copleșește, stimulând delirul. II Mai toată erotica lui Mihai Ursachi, remarcabilă, implică fantasme; nici euforie, nici plenitudine, nici extaz, ci doar ipostaziere a efemerului iubirea fiind, de regulă, motiv de retrospecție. Adorația pură din Diotima (titlu provenind din Hölderlin) se proiectează într-un timp magic, nedefinit: "În tine trăiesc ca-ntr-un Imn / al amintirii fără hotar, tot ce a fost, tot
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
martorii dansului „inițiatic” al celor trei muze grațioase. La nivel conceptual, opțiunea pentru extinderea cadrului metric () corespunde intenției de a sugera dilatarea spațiului temporal, de a crea senzația opririi Timpului în loc, eterna aspirație a ființelor pământene. Cea de-a doua ipostaziere a motivului cromatic conduce la accentuarea afirmației inițiale (expunerea în octave), manifestând o tendință evidentă de expansiune spre zone tot mai îndepărtate (ambitus extins - fa contraoctavă - sol3). În mod evident animată, configurația ritmică recurge la exprimarea contratimpată a acordurilor de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
submarine, ca simbol al experienței interioare a subconștientului. În demersul explorărilor debussyiste, principiul esențial al „adecvării” își atestă funcția coordonatoare prin aflarea unor mijloace de limbaj compatibile cu semnificația resortului conceptual. Un exemplu concludent îl oferă La cathédrale engloutie prin ipostazierea unei densități remarcabile a vocilor constitutive ale discursului, care se asociază în mod inedit cu nivelul unei valori dinamice extrem de reduse - pp; în acest sens, se remarcă deopotrivă modalitatea prin care natura expresiei, echivalență sonoră a unui peisaj marin de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Corneliu Baba. „Din mine ce mai rămâne?” se întreabă Jumătate: „Nu mai știu./ Trup obosit/ căzut pe jos/ în mijlocul/ destinului unei femei pe moarte.” Asimilându-i-se chipul Poetului (un romantic în teritorii de expresionism), cavaler ioanic atins de frenezia ipostazierilor, nebunul satului (Valter), rigă Crypto închis în bibliotecă ori „prinț victorios al milei”, prințul Jumătate („nu vă temeți, mi se-întâmplă/ atât de rar să mă ridic în picioare/ în vremea veselă a vieții mele”) monologhează interogativ în numele însumării actoricești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
spune Lucian Raicu, „poezie torturată de neliniști lucide, nutrită însă de zonele mai adânci, halucinante, ale reprezentării. O conștiință sensibilă, în stare de continuă pândă și tensiune interogativă.” Acest teribil „simț al fragilității lucrurilor”, observat de Eugen Simion, alături de fervoarea ipostazierilor, marchează materia interogativă: „și ce să fac singur cu atâta dreptate?”, dacă se va deschide o ușă, „cine va veni către noi?” Retorica lui „la ce bun?” domină maturitatea și setea de amurguri a acestei poezii. Odată cu Viața obligatorie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
pentru că îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele..."616. Ștefan Borbély aduce sugestia sintetică a numelui secret, pe care Eliade și-l atribuie în proză, făcând din sine autor și personaj ascuns al scenariilor sale: "ipostazierea ficțională înseamnă, în primul rând, i-realizare de sine, punerea propriei sale persoane în spectacol, integrarea sa în cosmologia spectaculară pe care o construiesc prozele mitologice"617. Faptul că intenționează să folosească uniformele unchiului său general în Hamlet, relevă faptul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
urbane se manifestă diferit în urbanonimie. Adrian Rezeanu le numește ipostaze toponimice, rezultate prin extinderea semantică a unor nume asupra mai multor topice, îmbinînd astfel motivarea inițială a numelor cu demotivarea prin încadrarea în serii denominative. Formele, tipurile, direcțiile de „ipostaziere“ sunt diverse. Iată un exemplu de extensiune pe verticală: Calea Rahovei, Podul Caliții, Calea la Măgurele, Calea Mehedințiului, Calea Prundului, Calea Craiovei, Podul Calicilor. Și un exemplu de extindere pe orizontală: Colțea (mănăstire), Ulița Colței, Strada Colței, Mahalaua Colței, Hanul Colței
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
clișeul lozincard, stilul truismelor oficiale. Tristețea unor lumi dispărute sub asaltul necruțătoarei sete de bani a secolului, materialismul plat, impostura îi smulg un oftat deloc jucăuș, iar în text domină demitizarea. Patriarhul Moise își trimite solii în Canaan, ei fiind ipostazieri ale agenților Mosadului; rapoartele acestora vorbesc despre o „țară mică cu distanțe lungi”, loc pentru multe partide liberale, de stânga, religioase și de dreapta, unde autohtonii le par fioroși ( Manuscrisele animate de la Marea Moartă, 1996). Antisemitismul va fi supus ironiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
afla atunci în mod real, este un adevăr ce eu însumi îl construiesc dinspre prezent spre viitor, este rezultanta acțiunii radicale a liberului meu arbitru, efectul propriilor opțiuni, textul Apocalipsei indicându-mi simbolic criptat doar cum aș fi în aceste ipostazieri. Astfel, e posibil ca la acel moment să fiu damnat și expus deplin nenorocirilor deschise prin ruperea peceților. Într-un astfel de context, aș trăi plăgile teribile ale cataclismelor, conflictelor războinice interumane și maladiilor devastatoare. Și poate că aș supraviețui
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lupta... Concret, în primele trei secțiuni, m-am străduit să demonstrez că examinarea poeticii vizionare blakeene trebuie să includă trei aspecte fundamentale: problemă eului, problema factorilor inductori și problema viziunii. Ulterior, am introdus în ecuația critică al patrulea aspect: chestiunea ipostazierii, la nivel textual (în cărțile profetice), a premiselor teoretice dezbătute anterior. Eul este un concept alunecos, dar, dată fiind importantă pe care el o dobândește în teoria poetica pe care am încercat s-o forjez, am căutat să-i aduc
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
simt reverberațiile celor cu care „Venim printre troiene/ de tăceri/ căzuți la pămînt/ în veșnicie/ trecînd deșertul/ de la Azi la Ieri/ ne-am risipit destinu-n geografie“ (Colind sfîrșitului de veac). Nu strigare patriotardă, cu care poezia n-are vreo legătură. Ipostaziere a universalului, naționalul se identifică și în modul de a iubi, de a ierta și chiar de a constata că „nu-nțelege Hrist ce se petrece:/ - Iubiți-vă, - ne-a spus. Noi ne iubim,/ dar din iubiri pe zi ce
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
motiv că femeia, întruchipând o esență de ordin general ("natura", "pasiunea" etc.), nu e un "tip", un "caracter", o "individualitate", și prin urmare nu se lasă "descifrată" schematic, în grila unor automatisme oarecare. Dar poate fi, în schimb, admirată, ca ipostaziere seducătoare a "eternului feminin", răscolind sufletul și imaginația bărbatului. Ergo: în absența femeii nu există nici psihologie, nici melodramă. Și, evident, nici viață adevărată 98. Revenind la cele afirmate anterior, dacă în lucrările de doctrină Lovinescu vedea în propensiunea spre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
generate de percepeția lor asupra acestuia ca fiind un om politic corupt și tiranic 664. Abordarea pe care o avuseseră toți cei implicați în actul de abdicare de la 11 februarie crease un nivel de așteptare ridicat, și aceasta și datorită ipostazierii celor mai mulți dintre actorii implicați în rolul de oameni politici de a căror prezență în prima linie depindea chiar evoluția viitoare a întregii societăți românești 665. Nedorind ca spațiul public să fie dominat doar de conservatori, liberalii reapar și ei la
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
rigorile, tirania verdictului și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și morbideții consumate cu grație de funambul, iar Emil Botta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
În cazul unui naționalism exterior, declarativ, nedecantat poetic, ceea ce nu se potrivește cu poezia lui Arcadie Opaiț, pentru care naționalismul este o componentă primordială. O afirmă el Însuși În Recurs. Nu strigare patriotardă, cu care poezia n-are vreo legătură. Ipostaziere a universalului, naționalul se identifică și În modul de a iubi, de a ierta și chiar de a constata că nu nțelege Hrist ce se petrece. Ascuns În poemele trecute, Întemnițate-n memorie, poetul trebuie văzut printre cuvinte, rămînÎnd de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
stilul nu reușește întotdeauna să evite alăturările metaforice sterile ori scientismul ostentativ. Privite în ansamblu, scrierile lui S.-P. poartă marca unui efort artistic și ideatic destinat să le confere altitudine. Dar când încearcă să consemneze mai mult decât simple ipostazieri ale chipului lumii, poetul își complică, își îngreunează discursul cu suite de raționamente și simboluri care, departe de a da profunzime, produc o discretă ilizibilitate. SCRIERI: Urme, București, 1969; Poeme, București, 1975; Pământ de bun venit, București, 1976; Cumpăna soarelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
pe vălul cu care Sfânta Veronica i-a șters fața lui Iisus. Pornindu-se de la venerarea figurii christice, concretizare a sacralității divine, se va ajunge, prin raționamentul similiudinii, la venerarea și a altor imagini, ale celorlalte personaje sau ale unor ipostazieri sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită dogmatic încă din secolele precedente (Tristan 318-28, 331-39, 410-21). Paralel cu puternicul curent iconoclast raționalist, se deschide în creștinism era unei noi estetici a imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
omului și a omenirii, a inocenței, a iluziilor și a încrederii determinate de o cunoaștere de suprafață a complexității ființei umane, în timp ce impulsul distopic este o caracteristică a maturității, a cunoașterii aprofundate care nu mai lasă loc iluziilor, sau măcar ipostazierii lor. În fond, aceleași elemente care au înflăcărat imaginația utopiștilor - dezvoltarea științelor și a tehnicii, organizarea superioară, pe baze raționale a societății, egalitarismul etc. - au constituit și sursa principală a deziluziilor, în momentul în care s-au putut constata efectele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
precum Vladimir Orlov sau Nikolai Evdokimov; mai cuprinde un excurs privitor la utopie și antiutopie (Evgheni Zamiatin, Andrei Platonov ș.a.), precum și un eseu despre structura mitopoetică în lirica lui Serghei Esenin. Expunerea analitică avansează considerații teoretice ilustrative privind semnificațiile și ipostazierile mitului în procesul formalizării artistice. Studiile lui Ș. integrează literatura rusă în context universal din perspectivă comparatistă, vizându-i specificul și diferențele în pagini exegetice dense, cu numeroase observații de finețe. Ultima parte a acestei proiectate trilogii urmează să abordeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]