152 matches
-
Mihai Isbășescu, Viorica Vlădescu și Florian Nicolau (secretar de redacție). Primul număr nu conține vreun articol-program, abia seria din 1943-1944 se deschide prin luarea de poziție a lui Nicolae Găgescu, intitulată Prolegomena, care explicitează scopurile publicației, apărută ca reacție la iraționalism și misticism: promovarea unei filosofii care să fie „fundamentată pe spiritul critic, rațiune și realism” ar constitui o premisă „pentru celelalte probleme de cultură”. Domină problematica filosofică, dar sunt abordate și alte domenii. Rubrici: „Interior”, „Cronici”, „Însemnări”. Semnează versuri Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290027_a_291356]
-
nu s-ar putea realiza decît prin "persuasiune non-rațională". Pe linia lui Kuhn se înscrie și Mark Blaug. Deși teoria lor privind revoluțiile științifice a avut un anumit ecou printre economiști, implicațiile ei practice sunt destul de neclare, iar scepticismul și iraționalismul său destul de neliniștitoare. În general, filosofii contemporani ai științei se ocupă mai puțin de reflecția teoretică, devenită sterilă și derutantă, și acordă o atenție mai mare practicii științifice. Ca să dai sfaturi filosofice trebuie să cunoști mai întîi știința economică și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
după părerea lui Maurizio Ferrara (care în Unità îmi aduce aceeași critică precum Moravia, adică îmi amintește cu severitate de valoarea esențială și definitivă a alegerii), am făcut o alegere corectă, dar am aplicat-o greșit: aceasta, se pare, din cauza iraționalismului meu cultural, adică din cauza culturii anterioare în care m-am format. Să generalizăm acum la milioane aceste cazuri singulare. Milioane de italieni au făcut alegeri (destul de schematice): de exemplu, multe milioane de italieni au ales marxismul sau cel puțin progresismul
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Bisericii în aceste ultime două secole a fost paradigmatică, mai ales în ceea ce privește Italia. După ignoranța ei s-a plăsmuit și cea simplistă a burgheziei italiene. E vorba despre o ignoranță a cărei definiție culturală este următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de exemplu, un enorm corpus de documente ce demonstrează arbitrarul spiritualist și formalist, pe de o parte, și, pe de altă parte, pragmatismul (ce frizează forme de „behaviorism” fanatic) cu care Biserica privește
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
XVII-lea, și chiar pe baza acelorași citate spicuite din vastele lui lecturi, să se stabilească o altă schemă a contrariilor complet diferită. În mod similar, voluminoasele cărți ale lui Korff reduc totul la o teză, "raționalismul", la o antiteză, "iraționalismul", și la sinteza lor, "romantismul". Raționalismul capătă repede, la Korff, și un înțeles precis : "clasicism", iar iraționalismul, 166 înțelesul vagului curent Sturm und Drang, în timp ce romantismul german este considerat sinteza acestora. Există în limba germană numeroase cărți oare operează cu
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
altă schemă a contrariilor complet diferită. În mod similar, voluminoasele cărți ale lui Korff reduc totul la o teză, "raționalismul", la o antiteză, "iraționalismul", și la sinteza lor, "romantismul". Raționalismul capătă repede, la Korff, și un înțeles precis : "clasicism", iar iraționalismul, 166 înțelesul vagului curent Sturm und Drang, în timp ce romantismul german este considerat sinteza acestora. Există în limba germană numeroase cărți oare operează cu astfel de contrarii: lucrarea cu mult mai ponderată Freiheit und Form (Libertate și formă) de Cassirer și
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
să aplice criterii dintr-un domeniu anumit (acela al artelor sau al filozofiei) la întregul activității culturale, caracterizând apoi epoca și, în cadrul ei, fiecare operă literară, pe baza unor contrarii vagi, cum ar fi clasicismul și romantismul sau raționalismul și iraționalismul. Concepția despre "spiritul epocii", are, de asemenea, adesea, consecințe dezastruoase pentru ideea continuității civilizației 168 occidentale: diferitele epoci sunt considerate mult prea categoric deosebite și discontinue, iar schimbările ce se petrec de la una la alta sunt considerate a fi atât
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
nedepășit, întrucât prin această mișcare teoretică este pierdută posibilitatea identificării unor temeiuri de tip rațional în justificarea unor preferințe în defavoarea altora. Bunăoară, teoria valorii intrinseci a fost criticată pe motivul că ar duce, în cele din urmă, la misticism și iraționalism 52. Dar se poate susține că dihotomia dintre teoria instrumentală a valorii și teoria valorii intrinseci este falsă 53. Teoria instrumentală reduce valorile la ceea ce are un caracter instrumental în raport cu un anumit scop. Iar acest scop poate fi determinat în
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de pudoare ale adolescenței imberbe"130. Poezia respinsă e una de tip Geo Bogza și nu numai: o "literatură ce alunecă spre panta pornograficului și orice literatură de scandal ori de reclamă ne repugnă ca și aiurările cari sub motivul iraționalismului producției artistice [suprarealismul] devin o deșănțată mistificare a artei". Deși la începutul eseului Raul Teodorescu avertiza că legile evoluției literaturii presupun ca manifestările ce par într-o anumită epocă iconoclaste să devină în timp chiar literatură clasică, în ultima parte
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care le poate rezolva și o mașină Turing; în al doilea rând putem descoperi soluții la probleme pentru care nu există altă metodă de rezolvare decât prin ghicire. Dar, ne atrage atenția Lakatos, "această alternativă între raționalismul unei mașini și iraționalismul ghicirii oarbe nu ține pentru matematica vie: o cercetare a matematicii informale va scoate la iveală o logică situațională mai bogată pentru matematicieni..." (ibidem, p. 5). Istoria matematicii ne prezintă o disciplină cu totul diferită de pretențiile formaliste. Aici nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
se temeau „activiștii filosofi”: filosofia lui Bloch apărea că purtătoare a unei noi credințe, după cum o arată locul central ce revine conceptului de „speranța”, central În opera lui. Această filosofie era denunțata că impregnata de „o atmosferă de misticism și iraționalism”, considerată o “Învățătură antimarxista de salvare a lumii” (antimarxistische Welterlösunglehre), situată fiind În tabăra adversă, rivala, a existențialismului și plasată În continuarea lui operelor lui Schelling, Freud, Schopenhauer, Heidegger și Jaspers. Denunțata pentru punctele sale de contact cu filosofia imperialista
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cf. Kapferer...). Ultimul proces de „erezie” a fost cel Înscenat lui Georg Lukács. Se deosebește de cele precedente În măsura În care Lukács era filosoful marxist cel mai cunoscut, si nu doar de reprezentanții filosofiei oficiale, ca adversar al filosofiei reacționare și a iraționalismului. Că și În cazul lui Bloch, criticile formulate de Lukács la adresa stalinismului au fost considerate o simplă manevră contrarevoluționara, confirmată de participarea filosofului În guvernul eșuat al lui Imre Nagy. Printre inchizitorii acestor trei procese Îi regăsim pe Kurt Hager
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
științifice. Tot ce se poate: interesul pentru mitologie se acordă adesea cu o orientare de dreapta, În timp ce stânga, mai prozaică, mizează pe raționalism. Aceasta nu Înseamnă Însă că trebuie repudiate cercetările mitologice! (abuzul de raționalism nu e mai rațional decât iraționalismul). Oricât de contestabile ar putea fi diversele interpretări ale lui Eliade — și ce este incontestabil În această lume? —, cert este că el se numără printre acei câțiva savanți care au lărgit considerabil câmpul științelor umane În ultimul secol. Cu adevărat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
moarte, dintre zi și noapte. În felul acesta, noaptea și o dată cu ea zeii care sălășluiesc într-însa, e reculată și - dezamorsată de potențialul ei teribil - integrată unei concepții „juste” despre om și Stat. Raționalist, Creon e în egală măsură părintele iraționalismului, adică a tentativei de defini, cu mijloacele rațiunii, ceea ce e și ceea ce nu e domeniul ei și, ulterior, de a supune orice „dincolo” logicii lui „aici”. Conflictul dintre Antigona și Creon nu e, pentru Patocka, cel dintre două atitudini bazate
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
corpului. Toate acestea se regăsesc în magazinele specializate, se transmit prin publicitate și, puțin câte puțin, contaminează toate sectoarele vieții sociale. Desigur, spiritele cârcotașe nu vor vedea aici decât expresia unui nietzscheism fără valoare, a unui orientalism edulcorat, a unui iraționalism retrograd. Sau, mai rău, a unui panteism regresiv. Puțin contează judecata de valoare. Să ne mulțumim cu constatarea de fapt. Să știm să punem ideile și lucrurile la locul lor. În cazul de față, acest insolent și senin mod de
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a considerat că personalității umane îi este caracteristică o anume finalitate, orientarea din fragedă copilărie spre un anume scop. El formulează ipoteza unui plan de viață, de orientare fundamentală în raport cu scopul. Ca orientare filosofică, Adler s-a aflat sub influența iraționalismului clădit de Schopenhauer, Nietzsche, Dilthey ș.a. Pentru gândirea lui Adler importante sunt "valorile", născute din interiorul nevoilor vieții sociale, dintr-un efort de armonizare a exigențelor individuale și de potrivire a acestora la ordinea socială. Pentru el viața este o
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
D., bun cunoscător al vieții culturale, literare și politice din Bucovina interbelică, elaborează două remarcabile cărți în domeniu: Mircea Streinul. Viața și opera (1998) și Mișcarea „Iconar”. Literatură și politică în Bucovina anilor ’30 (1999). Acuzată în anii comunismului de iraționalism, spiritualism și misticism, mișcarea „Iconar” este examinată acum în ambianța, contextul și ideile epocii, fiind socotită un fenomen cultural care exprimă un anume spațiu cultural. Autorul argumentează că în Bucovina, care din 1775 până în 1918 fusese despărțită de țara-mamă, iconarismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
secolului XXI asistăm la ruinarea sa și înlocuirea cu numeroase curricula postmoderne. Dar și acestea se dovedesc mult prea extravagante pentru a nu stârni noi suspiciuni. Mai ales tendința gândirii postmoderne de a înlocui obiectivitatea cu subiectivismul și raționalitatea cu iraționalismul generează spaime. Astfel încât anticipăm că doar sinteze îndrăznețe, „ultramoderne” vor putea conduce la apariția de curricula polivalente, pentru formarea lui multidimensional man, a „omului total”... În paginile care urmează vom urmări această devenire descriind curricula implicite, curricula clasice, curricula moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
punct, detaliu cu detaliu, amănunt cu amănunt. Virtuțile hiperraționalității pozitive au fost, de altfel, de mult dovedite. Televiziunea digitală, holografia (Bohm, Pribram), fizica cuantică (Bohr), mereologia (Lesniewski, Thom), matematicile discrete (Steen, Kolmogorov, Thomas, Kleene, Knuth) ș.a. nu se bazează pe iraționalism, ci pe hiperraționalitate pozitivă. Dacă ansamblul problematicii curriculare, începând chiar cu curriculum policy, se circumscrie științei complexității (Prigogine), atunci cercetarea și proiectarea curriculară trebuie abordate în termenii „legii numerelor mari” (Gauss, Poisson), ai „modelizării complexității” (Waddington, Gould), ai „sistemelor departe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
porniri de „drac împelițat” care îl împing spre anarhie, iraționalitate și „îl ucid cu zile”. Dar nu se întâmplă nici o crimă în această frumoasă și eternă poveste. Este vorba numai despre suspendarea temporară a raționalității. Pentru o perioadă limitată triumfă iraționalismul. Într-un târziu însă, tatăl și fiul se înțelepțesc, rațiunea își recapătă tronul și lucrurile intră pe făgașul lor. Cei doi combatanți își recunosc reciproc greșelile și meritele și se împacă. Fiul recunoaște că tatăl exercitase asupra sa numai blânda
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Popper, este formularea lingvistică a convingerilor noastre. Aceasta le obiectivează, dându-le posibilitatea de a deveni ținte ale criticii. În acest fel, convingerile noastre sunt înlocuite de teorii concurente, de conjecturi concurente"566. De fapt, Popper realizează o critică a iraționalismului modern în care își propune să sublinieze importanța dezacordului și a pluralității valorilor și punctelor de vedere pentru cunoaștere, subliniind în acest sens pericolul pe care îl reprezintă mitul contextului 567 sau valorificarea reprezentărilor culturale stereotipale, ambele fiind rezultatul relativismului
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
siguri că nu am judecat greșit." Karl Popper, In Search of a Better World, London, Routledge, 1992, p. 3). 566 Idem, Mitul contextului, traducere de Florin Lobonț și Claudiu Mesaroș, București, Editura Trei, 1998, p. 81. 567 "O componentă a iraționalismului modern este relativismul (doctrina conform căreia adevărul este relativ la fundamentele noastre culturale, care sunt considerate a determina într-un fel contextul (framework) în interiorul căreia suntem capabili să gândim, și că adevărul se poate schimba de la un context la altul), și
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
contradicția. Filosoful din Lancrăm a încercat să arate că este posibilă o anume cunoaștere sau înțelegere dincolo de această limită, unde formula antinomică devine semnificativă, plină de sens. Același gen de critici au plasat ideile acestea ale lui Blaga în zona iraționalismului 101 sau în cea a misticismului 102. Apropierea lui Blaga de misticism era, se pare, un curent dominant în perioada interbelică. Din păcate, această apropiere este exagerată. Unul din cei care au făcut, chiar în acea perioadă, deosebirea dintre gândirea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
departe și să înțeleagă totuși nu are altceva de făcut decât să ia ca obiect de studiu acea rămășiță, misterul, și să-l descrie fenomenologic. Despre misticismul lui Blaga voi discuta într-una din secțiunile capitolului următor. În privința acuzei de iraționalism, voi încerca să judec lucrurile acum. Este adevărat că obiectul ecstaziei intelectului este de natură irațională, iar Blaga recunoaște acest lucru 105, aceasta fiind și miza teoriei sale a cunoașterii. Însă nu vrea să accepte că manifestarea ecstatică a intelectului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoașterii. Dimpotrivă, spune Blaga, în ordinea censurii, din raționalitatea cunoașterii se poate conchide că misterul existențial "transcende categoric posibilitățile cuprinderii prin rațiune"118. Dacă lucrurile stau astfel, înseamnă că introducerea ideației dogmatice și a minus-cunoașterii nu înseamnă o angajare în iraționalism. Dacă, totuși, avem o astfel de angajare, este vorba de un iraționalism de un tip mai aparte, "altul și altceva decât iraționalismul în paradigmă tradițională", unul care, în mod paradoxal, "trece mai curând în regim de mijloc pentru lărgirea câmpului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]