151 matches
-
moarte, dintre zi și noapte. În felul acesta, noaptea și o dată cu ea zeii care sălășluiesc într-însa, e reculată și - dezamorsată de potențialul ei teribil - integrată unei concepții „juste” despre om și Stat. Raționalist, Creon e în egală măsură părintele iraționalismului, adică a tentativei de defini, cu mijloacele rațiunii, ceea ce e și ceea ce nu e domeniul ei și, ulterior, de a supune orice „dincolo” logicii lui „aici”. Conflictul dintre Antigona și Creon nu e, pentru Patocka, cel dintre două atitudini bazate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
față de care cei de vârsta mea eram mezini, repudia nu numai pe Max Nordau, dar, sub influența lui Pârvan și a lui Blaga, opunea înaintașilor o conștiință tragică (nu rareori cam simulată și destul de superficială și declarativă) și promova un iraționalism anticritic care, între altele, se exprima și printr-un dispreț față de Maiorescu. (Nu mai puțin și față de Caragiale și chiar de Arghezi.) Această generație a fost atrasă de „fondul nostru nelatin” revelat de Getica lui Pârvan, dar a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care era în fond o apologie a barbariei. Cei din generația mea, care acceptând și asimilând ideea de conștiință tragică, ignorată în genere de părinții noștri, repudiam chietudinea și relativismul lor lipsite de simț metafizic, dar nu acceptam totodată și iraționalismul, alergia la critică și refuzul îndoielii cartesiene pe care le proclamau unii dintre noi. În ce mă privește, mă simțeam mai aproape de Paul Zarifopol, de pildă, (deși nu-i înțelegea pe Racine și Stendhal) și de M. Ralea (deși nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
care i le aduce. Inteligența, luciditatea, voința de obiectivitate nu sunt atribute exclusive ale raționalismului. Mihai Ralea, cu tot atașamentul declarat pentru spiritul cartezian și descendența lui iacobină, nu era un raționalist. Raționalismul dogmatic nu e mai puțin intolerant decât iraționalismul; simțul concretului îi lipsește, nuanțele inefabile și fugitive îi scapă. Ralea a scris critică literară și de artă cu multă pertinență, pătrundere și talent; fără să fi fost un profesionist al genului a statornicit câteva judecăți de valoare în literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
i-a făcut-o Houdon îl numește „surâsul rațiunii”, the smile of reason (termeni cu care își și intitulează acel capitol). A crede, așa cum face scriitorul pe care l-am citat la început, că Evul Mediu este un ev al iraționalismului, e un anacronism din cele mai flagrante și nu e în nici un caz o chestiune de opinie, ci una de strictă informație culturală. Iraționalismul e o invenție modernă. El e congener cu misticismul, care reprezintă un mod facil de a
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
face scriitorul pe care l-am citat la început, că Evul Mediu este un ev al iraționalismului, e un anacronism din cele mai flagrante și nu e în nici un caz o chestiune de opinie, ci una de strictă informație culturală. Iraționalismul e o invenție modernă. El e congener cu misticismul, care reprezintă un mod facil de a sări de-a dreptul într-un așa-zis „absolut”, escamotând rigoarea rațiunii și disciplina spiritului. Adică un fel de euforie iresponsabilă și diletantă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
una mai logică, mai discursivă, mai pozitivă, legată de ceea ce se numea atunci „nominalism”, de fapt, raportabilă la Aristotel, cealaltă mai imaginativă, mai intuitivă, mai „poetică”, legată de ceea ce se numea atunci „realism”, de fapt, raportabilă la Platon. Ideea de „iraționalism medieval” e un nonsens tot așa de grosolan ca și cea despre obiceiul fumatului la strămoșii noștri daci. E bine să mai amintim că între marile creații ale Evului Mediu, pe lângă catedrale, libertăți comunale (în special, în Italia), cavalerism, poezie
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
după părerea lui Maurizio Ferrara (care în Unità îmi aduce aceeași critică precum Moravia, adică îmi amintește cu severitate de valoarea esențială și definitivă a alegerii), am făcut o alegere corectă, dar am aplicat-o greșit: aceasta, se pare, din cauza iraționalismului meu cultural, adică din cauza culturii anterioare în care m-am format. Să generalizăm acum la milioane aceste cazuri singulare. Milioane de italieni au făcut alegeri (destul de schematice): de exemplu, multe milioane de italieni au ales marxismul sau cel puțin progresismul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Bisericii în aceste ultime două secole a fost paradigmatică, mai ales în ceea ce privește Italia. După ignoranța ei s-a plăsmuit și cea simplistă a burgheziei italiene. E vorba despre o ignoranță a cărei definiție culturală este următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de exemplu, un enorm corpus de documente ce demonstrează arbitrarul spiritualist și formalist, pe de o parte, și, pe de altă parte, pragmatismul (ce frizează forme de „behaviorism” fanatic) cu care Biserica privește
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
carte, Lucian Blaga. Comentarii la o discuție filosofică, a apărut în 1944. Lucrarea de debut, entuziastă în sensul originar al cuvântului, încearcă o apărare a operei filosofice și poetice a lui Lucian Blaga împotriva detractorilor care o așezaseră sub semnul „iraționalismului”, „misticismului” etc. și este urmată de un studiu despre același scriitor, Inițiere în poezia lui Lucian Blaga, încheiat în 1947, dar publicat abia în 1974. Într-o serie de scrisori trimise autoarei în anii 1946 și 1947, Blaga califică drept
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
se temeau „activiștii filosofi”: filosofia lui Bloch apărea că purtătoare a unei noi credințe, după cum o arată locul central ce revine conceptului de „speranța”, central În opera lui. Această filosofie era denunțata că impregnata de „o atmosferă de misticism și iraționalism”, considerată o “Învățătură antimarxista de salvare a lumii” (antimarxistische Welterlösunglehre), situată fiind În tabăra adversă, rivala, a existențialismului și plasată În continuarea lui operelor lui Schelling, Freud, Schopenhauer, Heidegger și Jaspers. Denunțata pentru punctele sale de contact cu filosofia imperialista
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cf. Kapferer...). Ultimul proces de „erezie” a fost cel Înscenat lui Georg Lukács. Se deosebește de cele precedente În măsura În care Lukács era filosoful marxist cel mai cunoscut, si nu doar de reprezentanții filosofiei oficiale, ca adversar al filosofiei reacționare și a iraționalismului. Că și În cazul lui Bloch, criticile formulate de Lukács la adresa stalinismului au fost considerate o simplă manevră contrarevoluționara, confirmată de participarea filosofului În guvernul eșuat al lui Imre Nagy. Printre inchizitorii acestor trei procese Îi regăsim pe Kurt Hager
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
D., bun cunoscător al vieții culturale, literare și politice din Bucovina interbelică, elaborează două remarcabile cărți în domeniu: Mircea Streinul. Viața și opera (1998) și Mișcarea „Iconar”. Literatură și politică în Bucovina anilor ’30 (1999). Acuzată în anii comunismului de iraționalism, spiritualism și misticism, mișcarea „Iconar” este examinată acum în ambianța, contextul și ideile epocii, fiind socotită un fenomen cultural care exprimă un anume spațiu cultural. Autorul argumentează că în Bucovina, care din 1775 până în 1918 fusese despărțită de țara-mamă, iconarismul
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
Mihai Isbășescu, Viorica Vlădescu și Florian Nicolau (secretar de redacție). Primul număr nu conține vreun articol-program, abia seria din 1943-1944 se deschide prin luarea de poziție a lui Nicolae Găgescu, intitulată Prolegomena, care explicitează scopurile publicației, apărută ca reacție la iraționalism și misticism: promovarea unei filosofii care să fie „fundamentată pe spiritul critic, rațiune și realism” ar constitui o premisă „pentru celelalte probleme de cultură”. Domină problematica filosofică, dar sunt abordate și alte domenii. Rubrici: „Interior”, „Cronici”, „Însemnări”. Semnează versuri Radu
SYMPOSION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290027_a_291356]
-
secolului XXI asistăm la ruinarea sa și înlocuirea cu numeroase curricula postmoderne. Dar și acestea se dovedesc mult prea extravagante pentru a nu stârni noi suspiciuni. Mai ales tendința gândirii postmoderne de a înlocui obiectivitatea cu subiectivismul și raționalitatea cu iraționalismul generează spaime. Astfel încât anticipăm că doar sinteze îndrăznețe, „ultramoderne” vor putea conduce la apariția de curricula polivalente, pentru formarea lui multidimensional man, a „omului total”... În paginile care urmează vom urmări această devenire descriind curricula implicite, curricula clasice, curricula moderne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
punct, detaliu cu detaliu, amănunt cu amănunt. Virtuțile hiperraționalității pozitive au fost, de altfel, de mult dovedite. Televiziunea digitală, holografia (Bohm, Pribram), fizica cuantică (Bohr), mereologia (Lesniewski, Thom), matematicile discrete (Steen, Kolmogorov, Thomas, Kleene, Knuth) ș.a. nu se bazează pe iraționalism, ci pe hiperraționalitate pozitivă. Dacă ansamblul problematicii curriculare, începând chiar cu curriculum policy, se circumscrie științei complexității (Prigogine), atunci cercetarea și proiectarea curriculară trebuie abordate în termenii „legii numerelor mari” (Gauss, Poisson), ai „modelizării complexității” (Waddington, Gould), ai „sistemelor departe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
porniri de „drac împelițat” care îl împing spre anarhie, iraționalitate și „îl ucid cu zile”. Dar nu se întâmplă nici o crimă în această frumoasă și eternă poveste. Este vorba numai despre suspendarea temporară a raționalității. Pentru o perioadă limitată triumfă iraționalismul. Într-un târziu însă, tatăl și fiul se înțelepțesc, rațiunea își recapătă tronul și lucrurile intră pe făgașul lor. Cei doi combatanți își recunosc reciproc greșelile și meritele și se împacă. Fiul recunoaște că tatăl exercitase asupra sa numai blânda
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a încercat evitarea prin suicid a „sfârșitului apocaliptic iminent al lumii”, par să aibă mai multe șanse de a „fascina” decât un psihoterapeut, căruia îi este interzisă până și reclama de cabinet, tocmai pentru a nu trezi așteptări false. Recrudescența iraționalismului a fost obsesia secolului XX, iar plăcerea „regresiei de vârstă” în grup poate fi trăită intens, indiferent dacă ești laureat al Premiului Nobel sau posesor de Oscar. L.A.: Cum îți explici reacția foarte dură a ceaușeștilor față de meditația transcendentală? Crezi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
referit. Este suficient să se piardă o calificare la fotbal pentru ca nația română să declanșeze delirul „conjurațiilor” europene sau ale altor minorități împotriva sa; dar și sărăcia prelungită te determină la tot felul de compensații ale sentimentului de inferioritate sau iraționalisme de justificare a ei. Comunismul nu a reușit să depășească mentalitatea conspirativă și moralitatea dublă, iar această moștenire trebuie abandonată definitiv. L.A.: După evenimentele din 11 septembrie s-a produs pe plan internațional o reînviere a teoriilor conjurațiilor și chiar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
civilizații care s-ar autodistruge sau încă nu s-ar trezi din somnul unei rațiuni complezente. Nu chem nici forțe transcedente în ajutor. Pur și simplu formulez întrebări și, când reușesc, caut și răspunsuri privitoare la riscurile cu care incertitudinile, iraționalismele sau insecuritățile noastre actuale ne amenință și pe care nici nu le putem nega, decât dacă am cădea într-un cinism irecuperabil, și nici nu le putem admite nereflexiv, decât dacă ni s-ar fi tocit complet spiritul critic. Opțiunea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
n-ar fi loc nici pentru un relativism desuet, în care orice cunoaștere și orice valori, indiferent de sorgintea sau impactul lor, ar fi posibile și acceptabile, și nici pentru un deconstructivism filosofic à la Derrida, pentru a sfârși în iraționalism sau în nihilismul lui Nietzsche. Inițiativele „noii științe sociale”, recte ale sociologiei, au început deja să se producă și aș dori în continuare să prezint doar două ilustrări pe care le consider întru totul reprezentative și care sunt și complementare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
este îndrumat spre modelul clasic, care e bine să-și tragă sevele din substanța legendelor, a credințelor populare; un alt izvor ar fi ortodoxia. În Limitele artei (1939), A. se aventurează pe tărâmul esteticii idealiste. E un pact febril cu iraționalismul, de unde și limbajul abscons. Dacă arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
pericol de a aluneca spre bucuria naivă a simțurilor și de a se abandona seducției estetice. Evul Mediu Evul Mediu a fost un timp privilegiat pentru reprezentările urâtului utilizate în scop moralizator. Reputația de “ev întunecat” i se trage de la iraționalismul vremii, de la caracterul închis al acestei lumi ce se hrănea din propriile imagini, din propriile deformări arbitrare. Ființe aberante, monstruoase decorează catedralele, făpturi de coșmar invadează artele vizuale; în fine, arta este din ce în ce mai puțin un obiect al contemplării, nu mai
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
perioade critice apare un om fără convingeri ori principii, fără apartenență la o “lume”, dezorientat, și pentru care ideile tradiționale și-au pierdut consistența sau au devenit insuficiente. În aceste condiții în care edificiul rațional este dizolvat se produce invazia iraționalismului și a nihilismului. Absurdul este în strânsă legătură cu fenomenul alienării, ce se manifestă ca o maladie, afectând planul social, cultural și psihologic. Pe planul sensibilității, alienarea este un sentiment de înstrăinare în față acestui univers haotic și incomprehensibil, exprimându
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
corpului. Toate acestea se regăsesc în magazinele specializate, se transmit prin publicitate și, puțin câte puțin, contaminează toate sectoarele vieții sociale. Desigur, spiritele cârcotașe nu vor vedea aici decât expresia unui nietzscheism fără valoare, a unui orientalism edulcorat, a unui iraționalism retrograd. Sau, mai rău, a unui panteism regresiv. Puțin contează judecata de valoare. Să ne mulțumim cu constatarea de fapt. Să știm să punem ideile și lucrurile la locul lor. În cazul de față, acest insolent și senin mod de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]