68 matches
-
israelian al Afacerilor Externe, Avigdor Lieberman, a afirmat că Iranul a trimis două nave de război în Marea Mediterană prin Canalul Suez și și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acest gest calificat drept o provocare. În această seară, două nave de război iraniene ar fi traversat Canalul Suez pentru a merge în Mediterană, în drum spre Siria", a declarat Lieberman, conform Mediafax. "Comunitatea internațională trebuie să înțeleagă că Israelul nu poate ignora aceste provocări la nesfârșit", a adăugat șeful diplomației israeliene, în timpul unui
Provocare: Israelul acuză Iranul că ar fi trimis două nave de război în Marea Mediterană () [Corola-journal/Journalistic/61240_a_62565]
-
cu Egiptul. Canalul Suez nu acceptă moneda iraniană, dar aceasta nu înseamnă că navele iraniene nu pot folosi această rută maritimă", a subliniat comunicatul. Dacă informația israeliană este confirmată, aceasta va fi prima oară după 1979 când navele de război iraniene traversează Canalul Suez. Lieberman consideră că trimiterea a două nave iraniene este "o provocare care dovedește că încrederea și îndrăzneala iranienilor se intensifică în fiecare zi". Potrivit postului de radio israelian, cele două nave ale marinei de război iraniene ar
Provocare: Israelul acuză Iranul că ar fi trimis două nave de război în Marea Mediterană () [Corola-journal/Journalistic/61240_a_62565]
-
al Apărării Leon Panetta a afirmat că iranienii ar avea nevoie de "aproximativ un an" pentru a produce suficient uraniu îmbogățit necesar unei bombe atomice dacă se vor hotărî să obțină arma nucleară. Totodată, Stephen Rademaker a afirmat că centrifugele iraniene produc 158 de kilograme de uraniu îmbogățit la 3,5 la sută, un ritm de trei ori mai mare decât înainte de primele atacuri de la jumătatea lui 2009 ale virusului informatic Stuxnet, destinat distrugerii acestor centrifuge.
Iranul poate produce o bombă atomică în patru luni. Vezi de ce () [Corola-journal/Journalistic/58062_a_59387]
-
Marjane Satrapi, ale cărei celebre cărți de benzi desenate cu același titlu au stat la baza acestui lungmetraj, a găsit tonul cel mai potrivit pentru o autobiografie aflată la ani-lumină de patetism, „răutăcisme“ și remușcări. Copilăria, adolescența și tinerețea acestei iraniene confruntate cu intoleranța de acasă și pe urmă cu cea din exil sunt ușor de suprapus peste ce-a trăit fiecare spectator la viața lui. Desenele simple și frumoase, în alb-negru, animația simplă și frumoasă în două dimensiuni, replicile inteligente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
pentru că în astfel de situații trebuie, dincolo de valoare, să te potrivești și pe niște conjuncturi politice. Acolo se face multă politică, oamenii au, la un moment dat, niște porniri mai mult sau mai puțin politice, dăm premiu cinematografiei asiatice, coreene, iraniene, africane etc., și nu pot să nu mă bucur că, de data asta, s-au potrivit valoarea și conjunctura politică. Credeți că dublul triumf de la Cannes reprezintă o simplă coincidență sau că cinematograful românesc a ajuns la modă în Europa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
de fruntea îngustă care din două cute se termină brusc și de mustăcioara filiformă à la Clark Gable deasupra buzei superioare. În anii de când umblă prin Orient, și-a transformat casa în bazar, cu statuete, blide, instrumente muzicale, turcești, azere, iraniene, gobelinuri pe toți pereții. Civilizația orășenească de care încercasem să fug invadează din toate părțile. În sufragerie, televizorul color funcționează nonstop (habar n-am dacă l-o fi stins cineva noaptea), în camera copilului zumzăie o muzică metalică (prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
linia limesului Transalutanus și Dunăre, în primul secol de după retragerea romană din Dacia și din sudul moesiac al Moldovei, este închegarea treptată a unei societăți multietnice, datorată conviețuirii geților (autohtonilor), cei mai numeroși, cu semințiile germanice (vizigoți, thervingi, taifali, vandali), iraniene (sarmați, roxolani, alani), daco-romani și alte elemente alogene. Această realitate istorică este documentată arheologic de cultura Sântana de MureșCerneahov, care a avut urmări în plan spiritual: coexistența unor credințe, practici și rituri de tradiții diferite, păgânismul getic, germanic, iranian (scitic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se sparse. Tot ce era ușor și pur a urcat deodată În sus, dând naștere cerului, iar ceea ce era greu și tulbure s-a lăsat În jos, zămislind pământul (K. Yuan, 1987, p. 48). Ca și În miturile indiene sau iraniene evocate de Mircea Eliade, divinitatea este consubstanțială cu universul creat. Altfel spus, formele esențiale ale acestuia sunt părți din trupul divinității, sunt transformări funcționale ale trupului ei: ochii devin astrele zilei și nopții, sângele dă naștere fluviilor, iar sudoarea ploilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
context faptul că A. Meillet (1925, p. 70), a afirmat, nu fără temei, că mișcarea „săracilor”, pe care el o vede la originea mesajului din G³th³ (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), a avut loc cu puțin Înainte de instaurarea monarhiei iraniene ca ordine mondială. Comparația indo-iraniană permite deci reconstruirea unor trăsături esențiale ale lumii religioase iraniene străvechi, care - așa cum s-a spus - privesc riturile, panteonul, mitul și epica, cosmologia, moartea și viața de „dincolo”, inițierea. Cât despre rituri, acestea erau libații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
săracilor”, pe care el o vede la originea mesajului din G³th³ (cf. mai jos, subcapitolul 2.8), a avut loc cu puțin Înainte de instaurarea monarhiei iraniene ca ordine mondială. Comparația indo-iraniană permite deci reconstruirea unor trăsături esențiale ale lumii religioase iraniene străvechi, care - așa cum s-a spus - privesc riturile, panteonul, mitul și epica, cosmologia, moartea și viața de „dincolo”, inițierea. Cât despre rituri, acestea erau libații (zoathra) În cinstea apei și a focului (Âtar, În Iran, Agnixe "Agni", În India): pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
67 sqq.), nu sunt Întotdeauna concordante și satisfăcătoare și nu par să se potrivească În vreun fel unor persoane care simbolizează o realitate rituală, așa cum s-a presupus (M. Molé, 1965, pp. 94 sqq.), ci sunt, În schimb, caracteristice onomasticii iraniene antice, destul de coerente În Întreaga documentație avestică, dotate cu o originalitate evidentă și autentică, pusă cu greu sub semnul Întrebării de ipoteza propusă recent de J. Kellens (1991a, pp. 67 sqq.), care sugerează că În aceste nume s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și N¶rangest³n. A rămas Însă foarte puțin din Yașt. O caracteristică aproape constantă a versiunii pahlavi este o traducere făcută cuvânt cu cuvânt, În aceeași ordine În care apar elementele unei fraze În textul avestic, al cărui limbă originală, iraniana orientală, era puțin cunoscută de traducătorii ecleziastici din epoca sasanidă; mai mult, În unele cazuri nu era cunoscută deloc, fapt ce reiese clar din versiunea pahlavi a G³th³. Ordinea „cuvânt cu cuvânt” produce o pahlavi destul de obscură, din moment ce structura celor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împreună cu anxietățile și speranțele epocii În care au fost redate, când puterea Iranului și strălucirea Bunei Religii fuseseră serios compromise după căderea imperiului sasanid. La fel ca În cazul Avestei, și pentru textele pahlavi tradiția manuscrisă este relativ târzie, cea iraniană fiind În general mai veche, iar cea indiană mai târzie. Într-adevăr, texte zoroastriene au fost duse din Iran În comunitatea parsilor din India, Începând cu secolul al XIII-lea, unde au servit ca originale pentru copii succesive sau pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sanj³na Âtaș Bahr³m „țr³nș³h”, originar din Sanj³n - la opt (Boyce, 1979, p. 209; cf. supra, subcapitolul 2.5). Clerul comunității parsi s-a Îngrijit În mod special de conservarea tradiției religioase prin copierea manuscriselor. Tradiția manuscrită indiană depinde de cea iraniană și apare abia după secolul al XIV-lea (Boyce, 1968, p. 65). Parsii s-au Îngrijit și de traducerea textelor avestice și de limbă pahlavi, inițial În sanscrită - așa cum a făcut Neryosang Dhaval Între sfârșitul secolului al XI-lea și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care ajunge să aibă sensul generic de „zeu”). În alte regiuni, termenul mai vechi folosit pentru „zeu” este substituit de forme inovatoare, așa cum se Întâmplă cu germanicul *gudaz (despre care se va vorbi la momentul potrivit), slavul bogu (Împrumutat din iraniană), grecescul theòs și armeanul dik’ (pl.), etimologic identice, dar cu o etimologie controversată, din avesticul baga(„cel care acordă șomului destinulț”), din toharicul ñkät/ñakte („Împărțitorul”). Alte confruntări În aria semantică a religiei sunt destul de incerte și controversate. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și Jakobson (1970), au pus În evidență o strânsă legătură În privința inovațiilor cu lexicul religios iranian; vom cita situațiile cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei și omițând celelalte limbi slave: 1) slava și iraniana au eliminat numele indo-european al cerului (ca obiect al cultului: *dy¶us), Înlocuindu-l cu termenul *nebhos(În rusă, nebo; În avestică, nabah-), care, inițial desemnează norii; 2) termenul *deiwos, „zeu”, dobândește valoare de „demon” (În rusa veche, divú, „pasăre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iranului asupra lumii slave este dovedit În mod clar de ceea ce s-a Întâmplat cu termenul *deiwos. Într-adevăr, trecerea acestui termen de la semnificația de „zeu” la cea de „demon” nu Își are justificarea În cultura slavă, ci În cea iraniană, unde reforma religioasă a lui Zoroastruxe "Zoroastru" a redus vechile divinități indo-iraniene la statutul de demoni. Așadar, inovațiile s-au născut În Iran și, de aici, au trecut În lumea slavă (Georgiev, 1967). O confirmare ulterioară a influenței iraniene asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]