67 matches
-
intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm înrădăcinat în ancadramentul ideologic conturat în jurul consensului naționalist. Tezele blagiene ale "unității stilistice" românești și "apriorismului românesc" - idei matriciale în metafizica românismului al cărui corifeu irecuzabil este Lucian Blaga - constituie chiar armătura conceptuală a unei filosofii a fenomenului cultural românesc. Instalând în subsolul expresiilor culturale ale spiritului românesc un inconștient colectiv structurat sub forma unei inescapabile "matrici stilistice", Blaga devine filosoful permanenței abisale a etnicului românesc
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
din această denunțare a războiului între națiuni ca lezând interesele obiective ale proletarilor. De neînduplecat în purismul său doctrinar, Hervé îi înfierează pe socialiștii patrioți care, păstrând o loialitate primară față de națiunile lor de apartenență în caz de război, trădează irecuzabil crezul socialist. "Internaționalismul patriot", la care subscriu socialiștii care declară că în caz război sunt gata să își dea viața pentru patriile lor, pășind spre moarte în comuniune cu stăpânii lor de clasă, este denunțat violent ca o contradicție în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au dovedit a fi, prin fapte de arme și curaj, "apărătorii neînduplecați, credincioși și plini de abnegație ai libertății și independenței țărilor lor" (Baltiiski, 1945, nr. 253, p. 1). Experiența celui de-al Doilea Război Mondial este, deci, verificarea istorică irecuzabilă cum că "comunismul - este poziția patriotismului consecvent, activ și plin de abnegație" (ibidem, p. 2). Consecința logică a acestei concluzii, subliniată în forță, este că patriotismul naționalist agitat intens ca mobilizare pentru război de către forțele reacționare reprezintă o pervertire a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
artă: ea guvernează, determină și transformă celelalte elemente. Ea este cea care garantează coeziunea structurii. [...] Dominanta dă specificitate operei. [...] Trebuie să avem mereu prezent în minte acest adevăr: un element lingvistic specific domină opera în întregul ei; el acționează imperativ, irecuzabil, exersîndu-și direct influența asupra celorlalte elemente. (id., p. 145) Efectul de dominantă este, în termeni de secvență, fie determinat de cel mai mare număr de secvențe de un tip dat care apar în texte, fie de tipul de secvență-cadru de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a prezenta aici glosarea de către Steinhardt a studiului lui Mircea Eliade despre Miorița din cartea acestuia, De la Zalmoxis la Gengis Khan. Nicăieri n-am găsit o mai clară deslușire a motivelor pentru care intuisem la poporul român un fond creștin irecuzabil datorită căruia până și defectele Românilor par scăldate într-o lumină atenuantă decât în studiul lui Mircea Eliade asupra Mioriței (capitolul L'agnelle voyante din volumul De Zalmoxis a Gengis Khan, Paris, 1970, trimis de Virgil Ierunca). Interpretarea eliadiană are
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
studiu al aceluiași Mircea Eliade, De la Zamolxis la Gengis Khan (trimis de către V. Ierunca de la Paris, în 1970), Steinhardt interpretează Miorița: "Nicăieri n-am găsit o mai clară deslușire a motivelor pentru care intuisem la poporul român un fond creștin irecuzabil datorită căruia până și defectele Românilor par scăldate într-o lumină atenuantă decât în studiul lui Mircea Eliade asupra Mioriței". Concluziile lui Steinhardt vin în opoziție atât de evidentă cu interpretarea obișnuită a poemului popular, încât nu pot fi trecute
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ideea întrebărilor gen oracol, încă de la început. Știu, argumentele Dumneavoastră din ps sînt infailibile, dar sînt convinsă de un lucru: forțînd limitele, dacă ar fi trebuit să argumentați pro un atare demers, ați fi făcut-o tot într-o manieră irecuzabilă. Asta ține de abilitatea de a pleda inteligent și onest, construind silogisme, fără a cădea în capcana unei sofistici banale. Problema mea însă e legată de atitudine: haideți să nu mai fim atît de încrîncenați față de copilăriile altora. E-adevărat
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de a conserva rigid o gândire constituită, ci de a ne angaja, asumându-ne riscuri, în jurul nenumăratelor posibilități ale gândirii constituante. Din această perspectivă, revalorizarea gândirii dualitudinii lasă intactă preeminența gândirii identitare în numeroasele sectoare în care a dat dovezi irecuzabile, dar ea poate fi considerată și ca un stimulent pentru rectificarea științei existente"893. Raportul dintre cele două tipuri de gândire nu este, însă, privit după modelul complementarității, ci mai degrabă al unei pluralități sau multiplicități de strategii raționale. Ceea ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de calea trasată, mereu greșesc. Mereu greșesc. Într-un târziu am priceput că greșeala e sădită în mine, face parte din proiectul originar pe care l-a urmat făptura mea când s-a constituit și de care ascultă și acum irecuzabil, până la sfârșit. Care este relația ta cu critica literară? Te-au "citit" bine criticii vremii noastre? Ce ai fi vrut să se spună despre tine și nu s-a spus? Relația mea cu critica literară e normală. Unii da, m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când mai În toate felurile, persona litatea sau simpla lor identitate (condiții esențiale a ceea ce numim de obicei „caracter“) le sunt Împrumutate În bună parte de unghiul vizual sub care pătimim Împreună, dar, mai sigur, de afirmările lor totale și irecuzabile În pat. D.H. Lawrence se arată, În comentariile lui din Défense de Lady Chatterley, ca un mare moralist al epocii noastre de „se xua litate contrafăcută“ când disprețuiește frauda sexuală, atât a bărbaților, cât și a femeilor, și proclamă drepturile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
revărsa în ființa sa răul, știa că astfel trădează, îi trădează pe Vera și pe băieții săi, își batjocorește propria suferință. În noaptea aceea albă, în noaptea aceea de veghe și de îngrijorare, de judecată de sine, tata a simțit irecuzabil cum curge, alunecă, trece într-o altă biografie și deopotrivă a simțit, ceea ce îl nemulțumea și îl făcea să-și disprețuiasacă propria fire, a simțit că nimic în el nu luptă, nu se împotrivește, nu refuză această trecere într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ivită dintr-un cotlon al inimii sale erupea, se revărsa ca o lavă și îi întuneca mintea, întreaga făptură, nimic nu mai era atunci la locul său înlăuntrul tatei, de nimic nu mai era bun tata, își stabilea singur verdictul irecuzabil, sentința definitivă că e pierdut, golit de orice rost și fără nici o cale de iertare, de mântuire. Starea aceasta proastă, golul acesta în care se prăbușea tot mai des nu i le comunica, nu i le descria Irinei, și ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
soluții: într-o situație cum este cea din România de acum, era prevăzută în dreptul roman posibilitatea introducerii unei dictaturi pe termen limitat, temporară, pentru scoaterea societății din impas în mod autoritar. Regimul ar urma să fie condus de cineva inatacabil, irecuzabil prin autoritatea sa morală, intelectuală și așa mai departe. Această autoritate nu poate reveni decât regalității, prin natura ei. Tânjind după autoritarism, senatorul democratic ales nu disprețuiește nici anarhia, odată ce nu crede în formele organizate de presiune: nu cred în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
culegeri de versuri, despre poezia „neangajată”: „A întoarce spatele politicii a fost întotdeauna un lucru imposibil, o utopie. A fi în afara politicii este de asemenea o politică. La fel de veche ca toate celelalte. Că poetul vrea sau nu, e un fapt irecuzabil. Și ar fi un efort zadarnic de a încerca să se amăgească și de a-și înșela cititorii. Poezia e o treabă de înaltă responsabilitate”. Numărul în care au apărut aceste rînduri se deschide cu un „grupaj” din poemele lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să trăiesc, și-l rog pe Bunul Dumnezeu să mă lase barem pînă la vîrsta de șaizeci de ani, ca să-mi pot face datoria: față de copii și față de mine însumi. Incertitudinea are și o parte bună: venind ca un reproș irecuzabil, mă obligă la revizuirea periodică a felului de a fi și-mi arată că trebuie să-mi folosesc mai bine timpul. *O specialitate românească: „rezistența colocvială”. Aș fi vrut să scriu de ziua numelui meu o „pagină adîncă”, dar m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
patru romane și un eseu. De la Guy Debord la Baudrillard, de la Foucault, cel din A supraveghea. A pedepsi la Michel Houellebecq și la Frédéric Beigbéder, de la Pascal Bruckner la Virginie Despentes, una dintre obsesiile culturale, sociale, existențiale franceze se manifestă irecuzabil și incurabil. Este vorba despre denunțarea societății spectacolului - societatea burgheză - drept cea mai perfecționată inchiziție, mai difuză dar cu atît mai eficace: un neoplasm, În fața căruia acțiunea colectivă s-a dovedit neputincioasă, iar tratamentele de termen lung exasperează mereu. Rămîne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
alt contemporan al sfântului Damiani, anume Manegoldus din Lautenbach, care a fost unul dintre primii profesori de teologie creștină, respingea și el dialectica citându-l în sprijin pe Cicero, care alegea în cursurile lui de retorică drept exemplu de propoziție irecuzabilă afirmația "dacă a născut, înseamnă că s-a culcat cu un bărbat" - "si peperit, cum viro concubuit" ), fapt care contravenea dogmei creștine a nașterii lui Hristos din fecioară. Dihotomia între latina cultă, a clasicilor, și latina biblică a Vulgatei sfântului
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]