1,182 matches
-
nesfârșit de metafore vizând un anume psihologism vag schițat; puerile de obicei. Sunt de remarcat indicațiile de sens muzical conferite în anumite partituri de compozitor unor enunțuri muzicale. Este vorba despre o alăturare prin contiguitate a două realități, în parte ireductibile: vezi în acest sens mai ales muzica cu text (poetic) și cu program. În cele din urmă această contiguitate (ireductibilă) poate fi creatoare de stil (în neputința sa ontologică de a fuziona). În muzica Barocului sa afirmat o intenție de
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
în anumite partituri de compozitor unor enunțuri muzicale. Este vorba despre o alăturare prin contiguitate a două realități, în parte ireductibile: vezi în acest sens mai ales muzica cu text (poetic) și cu program. În cele din urmă această contiguitate (ireductibilă) poate fi creatoare de stil (în neputința sa ontologică de a fuziona). În muzica Barocului sa afirmat o intenție de a se conferi unor anume fragmente (modele) muzicale sensuri verbale, provenite din figurile limbajului. Ar fi interesant de studiat în
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
sunt configurabile în raport cu două aspecte/principii fundamentale de expunere temporală - succesivitatea și simultaneitatea - cărora li se adaugă relațiile cele mai generale între obiecte: repetarea și schimbarea. Socotindu-le categorii, autorul induce și accepțiunea că aceste tipuri sintaxice sunt elementare, fiind ireductibile între ele. Ca atare sau prin diferite combinări, ele pot genera însă o multitudine de chipuri formale, unele dintre acestea statuându-se în timp ca genuri muzicale. Dacă pe principiul succesivității ni se relevă monodia, ca șir de obiecte sonore
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
la margine și, totodată, incubându-se ei. Această ermetică poziționare a TA în OS, îi anulează farmecul oricărei extensii spațiale sau respirații temporale. Conform acestei percepții, OS se identifică cu însăși marginea sa, care o limitează compact, la scara unei dimensiuni ireductibile, de factură elementară, nestructurată sau indescriptibilă compozițional. Este ca și cum, în raport cu timpul, OS ar avea o strălucire opacă, lipsită de transparența expresivă a intervalului. Totodată, TA este saturat de doar acea OS pe care o și mărginește. De aici, calitatea de
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
Pentru că din adevăr se îndulcea ca din aghiazmă. Profesorul meu de patriotism și de curaj, pentru care răspîndirea adevărului istoric însemna hrana zilnică și iscălitura ființei, a plecat ascultător în nemoarte și nemurire, dincolo de hotarele lumii noastre, pe tărîmul de ireductibilă taină, de unde a venit pe Pămînt. A plecat la punctul însemnat de Domnul pe harta cerului. Ușa Universului i s-a deschis și a trecut pragul în lumina marii aventuri cosmice. Lui Dumnezeu i s-a făcut dor de Gheorghe
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
social “liberal”, în sensul meseriilor medievale, recunoașterea unei “bresle” cu secretele sale profesionale, ierarhiile ei, diferite de cele oficiale, în lumea socialismului omogenizator al diferențelor. Iată lucrarea vreme de multe și agitate decenii a revistei Uniunii Scriitorilor, revistă cu profil ireductibil. Literatura nu trebuie să se supună, într-o viziune modernistă, contemporană, insinuau steliștii anilor ’50, ’60, “comenzii sociale”, adică unui eticism ideologizat, nici etnicului transformat în patriotism demagogic. Ea, literatura, are propriile legi ale creșterii și descreșterii valorice, tematice, orizontul
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
lungul multor decenii, consecventă, “bătăliile sale pentru estetic”, pentru impunerea unei formule lirice antidogmatice, libere, pe de o parte, deschise polenului valoric, fecund axiologic, venind din cele patru zări, pe de alta. Descoperirea prin ceilalți a nucleului său ideatic, propriu, ireductibil, a fost o dublă mișcare, în doi timpi, a programului revistei, program implicit, care dorea să se țină departe de ingerințele ideologice, prin cultivarea unui elitism nu de puține ori criticat dur de la centru. Prin traduceri erau oferite alte repere
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
o presimțim, dar care rămâne inaccesibilă cunoașterii logice, raționale. Rațiunea poetică are instrumentul său de o precizie desăvârșită pentru a produce o breșă în real. Acest instrument este metafora sau, cu un cuvânt generic, figura poetică cu toate posibilitățile sale, ireductibilă, indestructibilă în evidența ei, asemenea axiomei din cunoașterea matematică. Întreaga poezie modernă, începând cu Baudelaire și ajungând până la cei mai neliniștiți poeți de astăzi, este reflexul acestui efort, uneori fericit, alteori disperat, de a pătrunde cu gândul sau printr-o
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
clasificărilor, canoanelor, întemeiată cum este pe acele perechi de contrarii mai sus evocate: interpretare - construcție, adevăr - artă, versiune - subversiune ș.c.l. Avertizat, exploratorul ținuturilor de nisipuri mișcătoare ale scrisului autobiografic își impune prudență, spirit de precauție. "Polimorfă, precum experiența ireductibilă a vieții în care, în parte, își are originea, autobiografia nu pare ușor dispusă să se supună unei forme canonice, "universale". Biograficul, implicat în proporții variabile în toată literatura, e spus în autobiografie de către subiectul autobiografic. Acest eu este imaginea
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
a autorului. Lucrările din tinerețe sînt, în cea mai mare parte, univoce, fără contexte perturbante și fără subtexte care să relativizeze lectura. Există în percepția lui Kazar din această perioadă o lăcomie denotativă și o încredere mărturisită discret în natura ireductibilă a faptului concret. Observația este mai puternică decît interogația, după cum, în expresia plastică, linia fermă, ductul continuu, hașura energică și, în ultimă instanță, conturul nițel arogant nu lasă nici un loc îndoielii, nesiguranței de orice fel sau doar privirii sceptice în fața
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
de a fi colaborat cu Securitatea: mitropolitul Banatului, Nicolae, și preotul timișorean, Eugen Jurca. Sunt, după judecata mea, singurii doi oameni liberi ai BOR, dintre cei înlănțuiți, mai mult sau mai puțin, de păcatul de moarte al colaborării cu dușmanul ireductibil al credinței. Cuvintele îngăimate de Teoctist într-un interviu la BBC, acum câțiva ani, puteau fi luate drept orice, numai semn de căință, nu. Iar faptul că arhiepiscopi și mitropoliți precum Andreicuț și Snagoveanu își imaginează, din înaltele lor poziții
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
nu apare aici ca un atribut fabulos și misticoid, ci ca ordine a gîndirii și ca o consecință a unei inepuizabile tensiuni creatoare. Personajul Brâncuși, în al cărui destin se amestecă în proporții egale luciditatea și aventura, dublează cealaltă aventură ireductibilă, a unei opere care a reușit să se smulgă din scenariul clasico-renascentist al tridimensionalului european și să deschidă zările unei alte civilizații a privirii. Barbu Brezianu, cu o imensă modestie și cu un la fel de mare devotament pentru opera brâncușiană, sugerează
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
Baudelaire: "când voi izbuti să trezesc sila și oroarea unanimă, voi cuceri singurătatea") și singurătatea economiei existențiale, ca o cerință concretă a ființei în cotidian. Ultima e "mai simplă", neconstituind neapărat premisa celei de-a doua, dar e, în ordinea ireductibilă a vieții, mai imperioasă. Dostoievski socotea, în Casa morților, că neputința de a fi singur în răstimp de ani reprezintă suferința cea mai greu de îndurat în condițiile deportării. Dacă solitudinea abstractă a creatorului alcătuiește o față a demoniei sale
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
în cel poematic, astfel încît să nu se producă o suspensie a celui din urmă într-un spațiu sufocat de solemnitate, ingrat pentru poezie. Dan Damaschin izbutește a păstra relația vitală pentru artă cu concretețea eului creator în frămîntarea sa ireductibilă, în sfera sa autonomă care contează precumpănitor pe planul expresiei literare. Din care motiv cheia lecturii poate fi concomitent sacramentală și curent morală pentru spiritele sceptice, ambii vectori convergînd în imaginea lirică ce-și trage sevele din compoziția sa ambiguă
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
a donat lucrările Muzeului Național de Artă și a editat un catalog/album exhaustiv, evocator și analitic. Expoziția s-a deschis recent în sala Kretzulescu a Muzeului, iar lucrările în spațiul cărora s-au întîlnit doi artiști cu un profil ireductibil și-au început deja un nou destin, și anume cel instituțional. Cine vrea amănunte despre această experiență artistică și umană are la îndemînă și cartea pe care Eugenia Iftodi a publicat-o acum cîțiva ani (În preajma lui }uculescu, fără editură
Un eveniment ieșit din comun by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10053_a_11378]
-
de erudiție cum este cea a lui Vianu ca rezultat al unor influențe. Dimpotrivă, cel puțin într-o anumită măsură, el selectează din surse cea ce corespunde intuițiilor sale originare. O asemenea intuiție este la Vianu ideea individualității ca ceva ireductibil." (p. 21). Dacă e să redau, în însușirile ei principale, esența acestei intuiții, ea s-ar mărgini la clasica neputință de a surprinde individualul prin concepte cu sens general. Altfel spus, trăsăturile infinitezimale ale realității nu pot fi apucate cu
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
om care folosește termeni generali să descrie o realitate a cărei existență, fiind unică în individualitatea ei, nu poate fi redusă la schemele teoretice din mintea lui? Mereu va fi ceva care să-i scape și mereu va rămîne ceva ireductibil și inefabil în fața căruia, în ciuda elanului rațional de a explica totul, omul va fi silit să-și recunoască neputința. Și atunci, individualul este indescriptibilul, este inefabilul, este acel ceva cu neputință de prins cu ajutorul conceptelor filozofiei. Individualul este votul de
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
umane. Vrem, nu vrem, dincolo de această limită se află ceva care nu mai este rațional, ceva căruia îi putem spune foarte bine "irațional", chiar dacă nu înțelegem prea bine ce anume se ascunde în spatele acestui cuvînd bizar. Și iată cum individualitatea, ireductibilă fiind la scheme raționale, se preschimbă în dovada cea mai clară a existenței elementului irațional, adică în proba vădită că cel mai scandalos dușman al gîndirii filozofilor - iraționalul - există aievea. Potrivit lui Petru Vaida, una din dramele lui Tudor Vianu este
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
vol. 5 din ediția Opere de Tudor Vianu) pe care exegeții îl citează foarte des: "Prezența iraționalului în lume (și opera de artă face parte din domeniul lui) nu trebuie să demoralizeze inițiativele rațiunii. Faptul că fenomenul literar este poate ireductibil în ultima lui adîncime, nu trebuie să ne împiedice a-l reduce atîta cît putem." O astfel de reducere pe potriva putinței omenești seamănă mai curînd cu o reducție asimptotică, năzuind către o țintă pe care care nu o vom atinge
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
ani de-a rîndul și a întreținut măcar o mistica a solidarității, daca nu va fi fost și o formă a acesteia, în vreme ce foarte curînd după dispariția ei spațiul în care existase s-a transformat într-un teritoriu al dușmăniilor ireductibile și al sfîșierilor canibalice. Firească depreciere a complicității generale, pe care istoria o făcuse inutilă, nu a fost urmată de o descoperire (sau o restaurare) a binefacerilor veritabilei solidarități. Dimpotrivă: solidaritatea însăși e astăzi un concept perimat și un cuvînt
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
diferențiază de numeroșii scriitori cu aceleasi aderente sociale, etnice, sincronice". Atît Tratatul de estetică generală (rămas în manuscris), cît și Micul tratat de estetică sau lumea văzută estetic, reflectă, așa cum spune Valentin Chifor, un ăautonomism extrem, un gen de estetică ireductibila. Prin extremismul atitudinii sale, Aderca, se apropie mai de grabă de un P. Zarifopol sau V. Streinu, opunîndu-se că și aceștia cu înverșunare oricăror variante ale unor estetici istorice, științifice, sociologice, morale, respingînd atît pe raționaliști, determiniști, cît și pe
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
Mircea Naidin I. Naționalismul Naționalismul este un fenomen cu implicații majore asupra securității europene și are un caracter pardoxal: el este în același timp factor al integrării societale și politice, dar și impuls distructiv, generator de conflicte ireductibile. Putem considera, sintetic, ca naționalismul este o ideologie politică, ce susține că grupurile umane definite că "națiuni" au dreptul și obligația "morală" de a forma state teritoriale, de tipul celor devenite standard după Revoluția franceză. În practică, aceasta ideologie solicită
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
spune așa, de natură homeopatica, adică o accentuare a "secetoasei" abstractizări: "atunci îți vine să crezi că și/ cercul varsă pe ascuns/ lacrimi/ și îți zici/ nu ar strică puțină secetă/ prin trădare" (puțină secetă prin trădare). Înțelegînd, totuși, puterea ireductibila a informului, poetul îi compătimește pe tehnicienii exclusiviști: "în unghiul retragerii în vesminte albe/ încercînd încercînd/ așa am căzut de partea tăișului//o parte a mîinii încă trăia/ era soare și interjecțiile lor/ jucînd șah în depărtare se lăsau moi
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
unde Maica noastră cea Fecioară, cu zîmbet de lumină increat,/ nu îmi mai miruiește trupu-n lacrimi, de două mii de ani crucificat,/ acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat"), însă pe un fond de pietate solemnă, ireductibilă, ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. Din aparențele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propensiuni carnale, ale limbajului delirant ori numai prețios, se încheagă treptat liniile unei pacificări, răsar formele unei armonii. Putem întrevedea
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
Dinu Săvescu descinde, pe de o parte, direct din aceste spații ale istoriei artei, mai exact din istoriile particulare ale unor mari pictori români, iar, pe de altă parte, ea este expresia puternică a unei reprezentări proprii, a unui mod ireductibil de gîndire artistică și de implicare morală, dar și a unei filosofii mai largi, a unei concepții integratoare, care se sprijină temeinic pe libertatea privirii, pe siguranța gestului și pe luciditatea formulării. Din experiența de restaurator, Săvescu își extrage, în
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]