136 matches
-
două forme de descoperire a adevărului. Durand observa faptul că apare paradoxal progresul tehnicilor de proliferare a imaginilor, tocmai într-o civilizație care a dat dovezi constante de mefiență iconoclastă. Occidentul a suspectat mereu imaginea de superficialitate sau chiar de irelevanță endemică și totuși este principalul ei producător și consumator. Referindu-se la acest iconoclasm endemic, Durand vede aici paradoxul fundamental al imaginarului în Occident. Acest statut deficient al imago-ului în lumea Occidentală este legat de o anume prejudecată a
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
virtuale este imediat se referă la comunicarea dintre indivizi și la relațiile sociale pe care aceștia le inițiază și susțin. Așa cum se conturează în devenirea ei, noțiunea de comunitate virtuală presupune reconcilierea ideii de proximitate, de "față în față", cu irelevanța distanțelor și a frontierelor geografice. Deși participanții pot transmite mesaje în timp real și, în unele cazuri, se pot chiar vizualiza reciproc în timpul comunicării, în cadrul comunităților virtuale ideea de coprezență, de comunicare "față în față" suferă alterări profunde. Pe măsură ce indivizii
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
din cînd în cînd, încercate". Argumentul lui Churchill este realist; el nu pretinde că democrația este perfectă. Dar, tocmai din acest motiv, este relevant atît pentru eforturile guvernanților, cît și pentru cele ale populației. Viziunile idealiștilor democratici converg spre o irelevanță utopică atunci cînd emit presupuneri irealizabile. Așa cum scria James Madison în The Federalist Papers 57, "dacă oamenii ar fi îngeri, nu ar fi nevoie de nici un guvern". Pentru că cetățenii sînt muritori, un regim trebuie să creeze instituții care să facă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
mici detalii contează: a fost nevoie ca împăratul să ordone un recensământ pentru ca Fiul lui Dumnezeu să se nască în Bethleem, împlinind astfel prorocia (Luca 2, 1-7). Logica divină a oportunității (kairos) se poate folosi de momente de o aparentă irelevanță. Summa summarum, Evanghelia nu ignoră, deși depășește noțiunea grecească de „istoricitate”. Cum arată însă relația creștinilor cu alteritatea și spectrul uman al totalității? De la început, orice competențe culturale erau motivate în Biserică mai ales de ambiții apologetice. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
actual, anumite teme fundamentale de natură morală nu sunt ușor de abordat, nici chiar în cadrul securizat al dialogului sacramental. Există multe limitări și multe mecanisme de apărare pe care penitentul le poate înfățișa. Însăși societatea în care se află accentuează irelevanța morală a unor aspecte și comportamente chiar de factură creștină. Uneori, acest fapt îl ispitește pe penitent ca, la rândul său, să trateze lucrurile în aceeași manieră. Dar, dacă preotul confesor evită un astfel de dialog, riscă să lase conștiința
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
că or publicul și teatrul sunt depărtați cu două sute de ani sau că piesa este nouă. Unde este timpul? (Eminescu: 2011, II, 316). Corelațiile dintre varianta finală și cea parțială conduc la un aspect numerologic al diferirii intratextuale, semnificativ pentru irelevanța categoriei temporale: în hipotext, apare cifra 200, confirmată în fraza următoare; în hipertext, cele două sute au rămas o sută, dar autorul nu este perseverent în această modificare, astfel încât, fraza care urmează lasă tot două sute. Unde este timpul? Mai productivă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
speranței oferite de „viața nouă” de după 1944 fiind de un conformism strident. Dintre celelalte cărți, Marea bucurie (1947), meritorie prin pictura de mediu (o pensiune berlineză) și schițarea unui portret de personaj balzacian (Luisa Schulze, patroana pensiunii), e precară prin irelevanța situațiilor erotice și inconsistența speculațiilor misticoide. Fratele meu, omul (1965), roman înfățișând dezagregarea lumii burgheze în condițiile socialismului, dar dezavantajat de complicarea narației prin acte și evoluții cu iz senzațional, conține pagini de observație pertinente și mai ales de investigație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
teoria procesului de învățământ mențin la cote înalte tendințele de flexibilizare și deschidere către tot ceea ce poate spori și multiplica eficiența. Deși uneori apetitul exagerat față de conceptele noi și racordarea lor la un spațiu științific paralel poate crea confuzie și irelevanță, apreciem totuși că joncțiunea interdisciplinară discutată își găsește utilitatea și legitimitatea. 1.2.3. Argumente istoricetc " 1.2.3. Argumente istorice" Se pare că, încă din perioadele preistorice, pe drumul afirmării vocației educative a societății, îndatoririle privitoare la instrucție și
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
totul ca să l țină în viață (îi găsește noi avocați, îl îngrijește după o tentativă de sinucidere prin înfometare) ; dar, din momentul în care personajul Perry nu mai are nevoie de transfuzii, existența lui prelungită în lumea reală devine o irelevanță, ba chiar o pacoste o problemă cu finalul. Perry din paginile romanului Cu sînge rece are un rost, are valoare. Perry în carne și oase a devenit inestetic și inutil. Capote e un film despre un tip de sînge rece
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a ieșit la suprafață. Polonia devine o "țară normală" și apropierea centru-periferie nu se mai aplică. Clivajul stânga-dreapta are ințelesul occidental care nu pune problema atitudinii față de centrele exterioare. Astfel, varianta a patra corespunde unei viziuni de anti-dependență, care presupune irelevanța apropierii centru-periferie, în perioada de după transformare, când Polonia și alte state ale Europei Centrale și Orientale sunt considerate a fi devenit state "normale", membre complet integrate Uniunii Europene. În acest caz, sugestiile posibilei emergențe a noilor conflicte asupra problemei dependenței
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
a acestei neîncrederi la P. GRilli Di Cortona, Le Cristi politiche nei regimi comunisti. Ungheria, Cecoslovaccia et Polona da Stalin agli anni ottanta, Franco, Angelico Milan. 79 În timpul campaniei electorale din 2000, președintele Partidului național Liberal, Taleriu Stoica, a proclamat irelevanța politică a dihotomiei excomuniști/anticomuniști. 80 J. Linz, Totalitarian and Authoritarian Regimes, Lynne Rienner, Boulder și Londra, 2000, p. 107. 81 C. Coposu, op. cit., p. 127, clasifică limbajul dublu drept un "complex de rea credință". 82 D. Kideckel, op. cit., p.
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
ale statelor postwestfalice sunt: Imposibilitatea operării distincției între afaceri interne și externe; interferență reciprocă în afaceri considerate tradițional interne și supraveghere (surveillance) mutuală; respingerea forței ca mijloc de soluționare a disputelor și, în consecință, codificarea normelor de comportament respectate benevol; irelevanța sporită a frontierelor; securitatea este bazată pe transparență, deschidere reciprocă, interdependență și vulnerabilitate mutuală. În legătură cu aceste caracteristici se impun două precizări: războiul militar clasic a fost înlocuit de războiul vinului, puilor, ciocolatei, oțelului, biscuiților sau de războiul împotriva terorismului; frontierele
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1531]
-
lume și care aspecte concrete ale culturii bazate pe capitalism i se datorează». Și, cu toate acestea, timp de mai multe decenii, teza lui Weber (dacă nu se consideră teza lui Marx) a împins spre uitare sau, cel puțin, spre irelevanță acele contribuții care, ici-colo, și-au concentrat atenția pe raportul dintre catolicism și capitalism. De fapt «tezele lui Weber au o influență foarte mare asupra concepției generale a problemei. În multe texte de istorie, istoria religiilor și sociologie, au fost
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ale statelor post-westfalice sunt: Imposibilitatea operării distincției între afaceri interne și externe; interferență reciprocă în afaceri considerate tradițional interne și supraveghere (surveillance) mutuală; respingerea forței ca mijloc de soluționare a disputelor și, în consecință, codificare normelor de comportament respectate benevol; irelevanța sporită a frontierelor; securitatea este bazată pe transparență, deschidere reciprocă, interdependență și vulnerabilitate mutuală (Cooper, 2002, p. 13). În legătură cu aceste caracteristici se impun două precizări: războiul militar clasic a fost înlocuit de războiul vinului, puilor, ciocolatei, oțelului, biscuiților sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
punctele sensibile) ale intensității, duratei, variații circadiene și/sau alte variații cronobiologice (În funcție de condițiile climatice). Date fiind și alte condiții clasificate de același lot experimental, precum tulburările de somn și stările depresive, am urmărit, În a treia direcție, relevanța sau irelevanța lor pentru fondul fibromialgiei și pentru stabilirea strategiei de tratament farmacologic. Am avut În vedere că: numeroasele studii de algeziologie (din care amintim Tyrer și colab. 1989, Mungiu și colab., 2002) subliniază asocierea, În relație biunivocă, a durerii cronice cu
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
aceea umilitoare și frustrantă a grandiosului festival național Cîntarea României. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
voluntară, fie prin erodare naturală, prin lenta epuizare a resurselor. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
serba și a sărbători), termenul petrecere e profan, aparține registrului standard, iar sensul său poate acoperi toate gradele de intensitate - de la moderație la exces. Definiția din DEX încearcă să prindă esențialul: mulțime de participanți, solidaritate de grup, mîncare, băutură, muzică, irelevanța ocaziei: „reuniune, întîlnire între prieteni, rude etc. (de obicei însoțită de masă mare, de muzică etc.), organizată cu prilejul unei sărbători ori sărbătoriri ori pentru distracție; chef, petrecanie”. Ultimul sinonim oferit de dicționar - petrecanie - nu e, desigur, folosit în mod
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
Răzvan Voncu Una dintre prejudecăț ile trainice ale literaturii noastre este cea a absenței (sau irelevanței) literaturii confesive. Nu numai caracterul pudibond, în general, al beletristicii noastre a contribuit la constituirea acestei prejudecăți, ci și ocultarea de care a avut parte acest tip de literatură în perioada comunistă. Din păcate, se pare că resurecția formidabilă de după
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
definește în primul rând prin valoarea literară. Cantitatea de informație inedită și posibilitatea de a fi utilizată ca referință istoriografică sunt valori mai importante, în codul de gen al literaturii confesive. Se cuvine, prin urmare, să începem să amendăm prejudecata irelevanței literaturii noastre confesive. Nu numai zguduitoarea experiență a recluziunii din perioada comunistă, ci și secolul al XIX-lea sau începutul de secol XX ne oferă creații remarcabile, între care Aminitiri-le în trei volume ale lui Radu Rosetti ocupă un loc
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
de ștampilă, ca și când valoarea literară sau importanța sa culturală pentru români nu ar trece de nivelul Pe lângă plopii fără soț și a romanțelor îngânate de români pribegiți, inculți și neciopliți, pe scurt o icoană culturală locală irelevantă pentru străini. Argumentul irelevanței este greu de acceptat altfel decât prin contaminare emoțională. ICR-ul are menirea constitutivă să reprezinte cultura română, în ansamblul ei, cu ceea ce a avut și are valoros și identificabil românesc. Patrimoniul cultural nu este negociabil pe criteriul cererii și
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
prin efort propriu) pe cele de la Smithsonian Institute, Harvard, New York University, Centrul Internațional de Studii Est-Europene de la Berckley University și producțiile teatral-muzical-coregrafice cu The Legend of the Evening Star din 2005 și 2008 de la New York. Reacția auditoriului contrazice categoric teza irelevanței lui Eminescu. Ele mi-au scos însă în evidență, de fiecare dată, cât de mare este golul informației - lipsa materialelor de propagandă chiar și generală și, în special, lipsa traducerilor credibile. Prin ce ne facem cunoscuți? Poate că este complexul
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
aberația promovării unei expoziții ca aceea din 2008 de la New York cu "street art" (Freedom for lazy people). Nu din perspectiva criticilor aduse ICR-ului din țară sau de aici (politizante și degenerând în lamentabile atacuri la persoană), ci a adevăratei irelevanțe pentru promovarea a ceea ce este realmente valoros și semnificativ pentru spațiul cultural românesc! Nu asta este sau trebuie să fie menirea constitutivă a Institutului? Nu prin producție de imitație devenim relevanți sau putem capta o imagine identitară! (nici măcar în cazul
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
ofertelor zilnice din Manhattan, iluzia că "arta de a trăi" în România (?) este de-acum bine-cunoscută lumii este un delusion of grandeur. Nici nu mă leg de titlul intenționat vulgar al piesei (preluat neutru de americanul de rând), ci de irelevanța unei astfel de oferte culturale făcute străinătății pentru a ne remarca întru... cultură și spiritualitate. Reprezentativ și recognoscibil Eminescu este nu doar poet "național" prin identificarea românilor cu spiritul său timp de un secol și mai bine, el este reprezentativ
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
a fost, dar de acum înainte tot așa o să ne fie! Am ajuns la întrebarea de început, ce (ne) facem cu Eminescu? Poate că, de fapt, întrebarea a devenit inutilă, poate că între timp românii au acceptat absurdul argument al irelevanței sale iar Eminescu a devenit irelevant și pentru cei mai mulți dintre noi. Personal, am avut des sentimentul că mă zbat inutil. Desigur, eu mă voi lupta și pe viitor, că așa mi-e menirea (sau împătimirea). Nu aș fi scris însă
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]