216 matches
-
reflectat în piersicile mai vechi, care s-au înnegrit. Pețitorul spune că din cauza filamentului de tungsten. Care devine incandescent când prin el trece curentul electric. De-aia fiecare piersică e umplută cu un gaz inert. Cele mai multe cu argon. Un gaz irespirabil, care împiedică arderea filamentului. Cele mai vechi nu-s umplute cu nimic. Înăuntru e vid. Pețitorul, cu pistrui roz pe obraji și pe antebrațele dezgolite până la cot, ne spune: — Tungstenul se topește la trei mii trei sute de grade Celsius. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care abia am putut să-mi croiesc drum înapoi către locul dezastrului, unde probabil zăcea prăbușit însoțitorul meu "cățărat" și înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul damnat a durat o eternitate... cu respirația tăiată, ... căci aerul era complet irespirabil... Și pe parcursul acestor clipe dilatate, eu mă gândeam la istoria acestei povești răzbunătoare.Ea și-a făcut veacul prin sertare și a ieșit acum la lumină să provoace nenorociri. În același timp, reflectam la nesăbuința mea, și mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tii. Și a trecut, bietul om, la alt partid. Un frigider pentru Tiberiu Tiberiu era la o crîșmă cu patru golani, așezați cu toții la o masă situată într-o rezervă. Fumul de țigară devenise parte integrantă din compoziția aerului greu, irespirabil. Aburii de alcool expirați dădeau o notă aparte acelui miniunivers, cunoscut doar de bețivi. Dintre toți bețivanii aceia, Tiberiu era cel mai răsărit, adică domina prin răcnetele care îi reduceau pe ceilalți la tăcere. Eu, unul, nu mă duc nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Patriarhului Kallistos. În rest, nu schimbase nimic. Stăniloae a fost entuziasmat de această descoperire și s-a apucat de treabă. Primul volum a apărut în 1946 la Sibiu, într-un context puțin favorabil „chestiunilor spirituale”. Regimul comunist instaurase o atmosferă irespirabilă și sângeroasă. Stăniloae, rector al Academiei de Teologie din Sibiu și redactor-șef al ziarului ortodox Telegraful român, a fost obligat de guvernul Groza să părăsească aceste două funcții. Înainte însă, o teribilă tragedie se abătuse asupra familiei sale: fiica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
revendică, adică tocmai din autorul pe care Ioan Stanomir îl indică drept părintele doctrinar al conservatorismului european, atunci ne dăm seama că verdictul scriitorului e mai mult unul strategic. Într-un climat în care presiunea ideologică a corecților a devenit irespirabilă nu are rost să-ți aprinzi paie în cap dîndu-le supraveghetorilor însărcinați cu monitorizarea publicațiilor motive de cîrteală. Iată de ce, cartea lui Stanomir, departe de a fi o cercetare aridă închinată amintirii unor mumii peste care s-a așternut praful
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
face același lucru. Proza ei nu are desfășurare epică (ci dramatică), nu propune explicații, nu analizează, ci exprimă tensiunea absurdului deja instalat, cu care nu se mai poate lupta, care și-a produs deja mutanții. Este scrisă din interiorul atmosferei irespirabile a totalitarismului, nu prin opoziție dinafară la ea, cum era cazul la Koestler și Orwell. Cred că ar trebui pusă față în față mai degrabă cu așa-zisa literatură proletcultistă, dar și cu cele mai banale buletine de știri ori
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
acești rari oameni la radicalitatea gestului lor care, condamnat din capul locului să rămână izolat, avea ca rezultat sigur invalidarea destinului propriu. Eram cercetător științific „gradul trei" la un institut de pe Calea Victoriei. În anii '80, când totul devenise sordid și irespirabil, mi-am imaginat de mai multe ori, navigând între institut și Biblioteca Academiei, ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi scos din servietă o pânză, pe care ar fi fost scris ceva de genul „Jos comunismul!" sau „Jos Ceaușescu
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
nu are nevoie de o instituție privilegiată prin care să-și manifeste providența, de aceea autoritatea Bisericii Catolice i se pare vetustă și scandaloasă. Mai mult, detaliul că femeile nu pot fi hirotonite în papistășie i se pare o inechitate irespirabilă, la fel cum nu pricepe ce rost au opreliștile morale de felul celor cuprinse în decalog. Cîtă vreme vor exista interdicții, nu va exista armonie - aceasta e premisa doctrinarului „gîndirii slabe“. În aceeași logică de filistin ateu, lui Vattimo i
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
dedă Onfray, să amintim că în Franța nu te poți lega de Freud fără să primești repede stigmele de reacționar fascist îndrăgostit de Hitler și de negaționist de dreapta însuflețit de secrete impulsuri antisemite. Într-un cuvînt, etuva ideologică e irespirabilă și trebuie să fii cu totul sinucigaș ca să ai cutezanța de a insinua ceva la adresa întemeietorului psihanalizei. Cu o singură excepție: să fii de stînga și să suferi peste noapte o metamorfoză pe care să fii în stare să o
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a liniilor definitorii - ceea ce ar însemna cu totul altceva decât plasticizare, convocare de nuanțe, portretistică, în sens călinescian. Critic dogmatic, cu abuz de erudiție, uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un concret "virtual". Iată un asemenea exercițiu evocator de imagine, în grafie focalizată, esențializată: "Închipuirea puternică a
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
cu dosare încărcate, prea puțini vizibili dincolo de propriile proiecții onirice, iau fața. Sînt peste tot. Impun cine și unde să monteze, cine și unde să fie profesor, director, pun în circulație, la rîndul lor, non sau pseudovalori sufocînd pînă la irespirabil atmosfera de creație, de formare, de lucru în sensul adevărat al cuvîntului. Din astfel de adunări de bresle făceau parte, cîndva, elitele. Nu se făcea caz, nu se vorbea în gura mare, selecția era numai după competență și valoare, ca
Ce se vede și ce nu se vede by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6519_a_7844]
-
multă, lume multă". Polemicile sunt, de aceea, tolănite, trândave, cu o doză de langoare/lingoare care le face inuti(lizabil)e. Oțărârea e pe loc. Ea se afundă, se împotmolește, băltește. Există o disciplină a spunerii fără de care societatea devine irespirabilă și de nelocuit. Libertatea cuvântului, vorba lui Mark Twain, se cuvine dublată de înțelepciunea de a o folosi cu rezerve. Nu tot ce-ți trece prin cap trebuie să devină, de îndată, rostire cu voce tare. Între oameni sunt mereu
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
Executiv, Dumitru Popescu a rămas pînă la sfîrșit în anturajul lui Ceaușescu și a continuat să plăsmuiască ficțiuni utopice cu grave consecințe sociale. Discipol al lui Răutu, nu a avut vocație de eretic. Omul care se jura că detestă poncifele irespirabile, cel care a făcut în repetate rânduri elogiul subiectivității creatoare, a rămas pînă la capăt ostatecul unor năluciri ideologice. Cînd alții mișcau în front, el continua să defileze cu turma. Memoriile abundă în aceleași extenuate clișee despre exploatare, lupta de
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
cei care, îndeosebi în ultimii ani, se pun de-a curmezișul scoaterii României din mizerie. Fie că sunt vechi ofițeri de securitate, fie că gravitează în jurul staliniștilor impenitenți, ei își asumă răspunderea pentru confuzia și turbulențele care fac aerul României irespirabil. E un blestem și o rușine pentru care, nefericiții de ei, nici nu știu că au început să plătească prin chiar viața infectă pe care o duc.
Condamnarea comunismului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5014_a_6339]
-
majoritară... Iar cînd poezia ia o alură inversă, cînd se opune și se revoltă, atunci ea devine provocatoare, ricanantă, sarcastică, la limita pornografiei sau scatologicului, dar este vorba despre exacerbarea aceleiași teribile banalități, aceleiași mulțumiri masochiste cu luciditatea imediată și irespirabilă, aceleiași teribile absențe de depășire și înălțime... Așa se face că prea puține din poemele scrise astăzi reușesc să treacă dincolo de aceste constrîngeri „rezonabile” sau minimaliste, ajunse aproape un reflex inconștient, îndeobște în lumea literară din Franța; prea puține din
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
din el, poetul neo-tradiționalist de dinainte, și că apoi cunoscuse moartea, adică rămăsese mut timp de patru ani, înainte ca poezia să-l reviziteze, să-l regăsească, de data asta în limba franceză - o poezie a rătăcirii infinite, a contingenței irespirabile, o poezie a căutării fără sfîrșit și a „răului ființării”. Poezia - adică o realitate psihică ce survine în noi brusc și evanescent, și ne modifică de o manieră discretă și misterioasă, poezia care „nu e o funcție socială, ci o
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
supus, în mod aparent ireversibil,unui destin linear bornat, unei raționalități pragmatice fără ieșire și unei nivelări impersonale din ce în ce mai copleșitoare la scară globală. La Fondane, exilul exterior alunecă inevitabil către exilul interior, acolo unde drama închiderii într-o realitate contingentă irespirabilă, dilema simultană a dorinței și a refuzului oricărei depășiri imaginare a condiționării materialiste exterioare, transformă de fapt în evreu al transcendenței orice individualitate închisă în „conștiința nefericită” a propriei sale singularități. O singularitate/ singurătate expusă unei realități opace, periculoase, alienante
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
interiorizare hibridă. Patriotismul afișat odinioară s-a convertit în scepticisme paneuropene și neclarități rusofobe. Scriitorii tineri basarabeni debutați în ultimul deceniu au creat o falangă heteroclită. În sensul că se găseau laolaltă generații diferite; cele vechi, amânate de o istorie irespirabilă, și foarte tinerii, mai norocoși, care au prins valul de burse dincoace de Prut. Cu toate acestea, cei din urmă, pragmatici și detașați, sunt mai puțin interesați de chestiuni identitare. În centrele universitare românești s-au format și afirmat astfel
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
de mii de exemplare, ceea ce înseamnă tot atâția cititori obișnuiți, a avut parte de numeroase comentarii critice, majoritatea elogioase și, în definitiv, nici un critic care contează nu i-a negat marea valoare. De unde, atunci, concluzia că trăim într-o atmosferă irespirabilă? De unde dorul de ducă? Mărturisesc că nu înțeleg. Dar asta nu-mi micșorează câtuși de puțin prețuirea și afecțiunea pe care i le-am arătat de la debutul lui, - era, oho, prin anul 1980, îmi pare, - nici dorința de a ne
Mircea Cărtărescu, un exilat de bună voie? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3454_a_4779]
-
Arkadina care îl preferă pe Trigorin. Două lanțuri cu un singur nod: Trigorin. Care se iubește pe sine. Amestecul acesta de iubiri pătimașe, înăbușite, înghesuite într-un suflet în care nu încap creează în timpul spectacolului o atmosferă de o emoție irespirabilă. De disperare. Ca țipătul amenințător al pescărușului cînd se apropie de pradă. Fiecare e prizonierul propriului univers. Mare sau mic. Al propriilor neîmpliniri, amînări, handicapuri sufletești. Prizonierul sumei de frustrări acumulate. Al distanței între ceea ce ar fi vrut să fie
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
o carte-fractal, Satantango, apărută la sfârșitul anului trecut în colecția Byblos la Curtea Veche Publishing. Volumul a văzut pentru prima oară lumina tiparului în 1985, într-un tiraj foarte restrâns. Într-o Ungarie care trăia anii tot mai negri și irespirabili dinaintea prăbușirii regimului comunist, nu-i de mirare că Satantango nu a putut cunoaște un succes mai mare, și că a circulat mai mult pe sub mână. Mai mult, textul lui László Krasznahorkai cuprindea atât de multe critici strecurate pe ici
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
Bratu Iulian Casa Poporului a devenit un loc în care aerul este irespirabil, din cauza mizeriei de la subsol și a gurilor de aerisire, care transformă atmosfera din cea mai mare clădire din România într-una de hazna. Aleșii se plâng și transmit administratorilor să ia urgent măsuri. Mirosul de hazna a împânzit holurile Parlamentului
Parlamentul urât mirositor: Atmosferă de hazna în Casa Poporului by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/36234_a_37559]
-
viabile și clar conturate, narațiunea nu e complicată și ambiguizată de schimbarea vocilor, de abundența episoadelor secundare, de cursul meandrat al tramei sau de analizele psihologice greoaie și nesfîrșit de lungi. După o jumătate de secol de la redactarea (în vremuri irespirabile și în cîteva etape) a trilogiei, se poate spune că ea rămîne, în pofida slăbiciunilor, astăzi lesne sesizabile, cea mai cuprinzătoare frescă și una din puținele tentative reușite de a crea un ciclu romanesc din biografiile generațiilor succesive ale aceleiași familii
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
o intuim aproape defel, și tocmai de aceea renunțăm repede la efortul de a ne-o face familiară. Și astfel ajungem s-o privim ca pe ceva odios, căci e odioasă încăpățînarea cu care teoria lui Einstein, rămasă în cerul irespirabil al inițiaților, ni se refuză înțelegerii. Probabil că despre nici o altă ramură a fizicii nu s-a vorbit mai mult dinlăuntrul unei înțelegeri mai mici. De aici și cantitățile uriașe de maculatură pe care gînditorii, adăpostiți sub titulatura de filozofia
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
preț de mai bine de un ceas... Ca o cariatidă... Nemișcat, înțepenit pe picioarele-i subțiri și lungi, ca două crăcane de ulm, cu privirile rătăcite pe peretele alb-murdar, izânit de praful de cărbune împrăștiat din carieră în aerul aproape irespirabil, nu a schițat vreun gest, n-a scos o vorbă, a dialogat doar în gând cu el însuși. Circulaseră de o bună bucată de vreme zvonuri cum că guvernul ar intenționa să închidă minele nerentabile, dar lui nu-i venise
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]