287 matches
-
strigăte de „Poliția e cu noi!“. Ajuns sus, semizeul În uniformă și-a tras puțin sufletul, iar apoi și-a dat jos chipiul, dezvăluind mulțimii un val de strălucitoare transpirație care izvora dintr-o țeastă parțial despădurită și care, În irizările acelei amieze Însorite, constituia un adevărat nimb al măreției. Cezar Însuși, dac-ar fi vorbit atunci poporului, anunțând cucerirea Galiei, descoperirea Americii și aselenizarea Într-un singur discurs, n-ar fi fost Întâmpinat cu atâtea urale. Dictatorul stradal a mulțumit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
A spus că l-a primit de la un client, și că ea de Sărbători simte nevoia să facă daruri, drept pentru care mi l-a dat fără să-mi spună un cuvințel despre ce se află Înăuntru. Ambalajul lucios, cu irizări ultramarine și steluțe aurii, e desfăcut de Antoniu, cu febrilitate. În sfârșit, mâinile scot la iveală o carte groasă, cu coperte vișinii. Ochii asiatici ai lui Kawabata se dilată, a uimire, devenind două ferestre deschise. -Știi tu, ce carte țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nuanțele pe care le-ați observat. Într-o bună zi, cineva dintre voi va putea să concentreze aceste viziuni diferite Într-o singură imagine. “ Pauză de efect, băieții, nerăbdători. „Și dacă o va face, va simți adevărata minune a artei: irizarea“. — Irizarea? — Era ceva cu o imagine În formă de floare, cred. În ceea ce mă privea, nu pot să zic că eforturile colegilor mei se ridicau la nivelul acelor vorbe mărețe. Și nici prestația mea ca model. Totuși, mă simțeam curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care le-ați observat. Într-o bună zi, cineva dintre voi va putea să concentreze aceste viziuni diferite Într-o singură imagine. “ Pauză de efect, băieții, nerăbdători. „Și dacă o va face, va simți adevărata minune a artei: irizarea“. — Irizarea? — Era ceva cu o imagine În formă de floare, cred. În ceea ce mă privea, nu pot să zic că eforturile colegilor mei se ridicau la nivelul acelor vorbe mărețe. Și nici prestația mea ca model. Totuși, mă simțeam curios de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de aceea, deznodământul mult-așteptat Înseamnă o satisfacție și mai mare! Mă privi cu niște ochi injectați și apoși. Tu ar trebui să știi asta, Sascha. Asta nu e „risotto“ pentru fete, sau i-o fi zis Polster. E artă adevărată! — Irizare, l-am corectat. Pentru mine suna mai degrabă a pornografie. Nu credeam Într-un adevăr suprem care ne ilumina la sfârșit, ca un apendice. Poate că În filmele despre care povestea Anton se Întâmpla așa, dar În viața reală, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebui să fac ceva asemănător? Dacă aș fi adunat toate detaliile contradictorii ale poveștii mele și le-aș fi aranjat Într-un tipar nou, mai convingător? Abia atunci povestea mea va deveni mai mult decât o sumă de detalii disparate. Irizarea era soluția de care avea nevoie. Să-l luăm pe Wickert, de pildă. Noaptea trecută fiind așa de vulgară, s-ar putea să nu fi fost foarte lucid. Dar nici măcar poșeta aia enervantă pe care Îmi odihnisem capul nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebui să fac ceva asemănător? Dacă aș fi adunat toate detaliile contradictorii ale poveștii mele și le-aș fi aranjat Într-un tipar nou, mai convingător? Abia atunci povestea mea va deveni mai mult decât o sumă de detalii disparate. Irizarea era soluția de care avea nevoie. Să-l luăm pe Wickert, de pildă. Noaptea trecută fiind așa de vulgară, s-ar putea să nu fi fost foarte lucid. Dar nici măcar poșeta aia enervantă pe care Îmi odihnisem capul nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-și demonstreze virilitatea. O pretenție curioasă, dacă e să ne gândim, ceea ce se pare că se putea Îndeplini doar dacă ar fi avut un copil. Încetișor Începeam să Înțeleg unde bătea Manetti. Și cât de mult mă Înșelasem eu. Irizarea mea nu fusese completă. Acum mi-am dat seama cine era fiul Dorei. Și nu era Alf Kinkel. Înainte de-a apuca să rostesc numele băiatului, Inspectorul continuă. — Din moment ce Hatz simțea nevoia, chiar dacă nu și dorința, de a o lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a nu spune nimic. Apoi, amintindu-mi de teancul de hârtii, pe care le-am lăsat jos pe bicicletă, i-am zis că probabil făcusem deja ceea ce mi-a sugerat. Dar după conversația noastră nocturnă, din câte-mi dădeam sema, irizarea mea eșuată ar fi dus doar pe piste false. — False? Manetti păru amuzată. Știți, Doctorul Froehlich ar susține că și deviațiile au un anumit rol... Observându-mi nedumerirea, adăugă: Domnule Knisch, mă tem că trebuie să vă rog să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în ochiul drept și, prin glandele lacrimale, pătrunse în lobul frontal. Aici se opri o clipă să-și tragă sufletul. Și să crească. Până la dimensiunile unui ac de cusut (mediocru). Deveni mai palidă, cu vârful roșu aprins și coada cu irizări orange-verzui. Era pasărea colibri a ideii. În curs de formare, în refugiul din miliardimea secundei de după naștere. N-avea niciun sens să se întrebe cine e și de unde vine. Știa că are de trasat o cale și de finalizat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a fostului agent intervenționist secția descarcerări. De la un "regizor" la altul diferențele "estetice" nu sunt de substanță, ci de temperament, viziunea îmbracă același grandios, magnific prost gust ilustrat de filmulețe de reclamă unde inimioare, porumbei, verighete etc. se unesc în irizări roz-violete eclatînd ca laserul lui Vader din Războiul stelelor pe fundaluri de bezea. În împărăția kitsch-ului totul este frumos și toți fac frumos, de aceea nimic nu este lăsat la voia întîmplării. Regizorul de nunți a stabilit deja locurile
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
Claudiu Komartin a debutat, în 2003, cu Păpușarul și alte insomnii. Pentru mulți critici din generațiile mai vechi, acest prim volum a constituit așteptatul liant cu o tradiție lirică familiară. Tocmai de aceea, s-au identificat în el aproape toate irizările tematice decadentiste, neglijându-se în contrapartidă, cu egal aplomb, calitatea de căpătâi, de factură stilistică, a scrisului lui Komartin. E limpede că sentimentul apocalipsei trăite pe viu relevă afinități cu formulele unora dintre cei mai recenți înaintași, Virgil Mazilescu, Ion
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
pe fiecare/ așa cum alegi merele pe-o tarabă/ doar că eu nu eram pregătit să împlinesc mesajul/ să completez fiecare rând/ cu o orbire pasageră/ și stam inert la malul mării/ valul îmi scotea inima din piept/ cu o simplă irizare" (p. 69). Unele poeme par scrise în tehnică pointilistă. Sunt structurate ca o succesiune de haiku-uri pe temă dată din care au fost eliminate absolut toate cuvintele parazitare. Mesajul este esențializat, versurile au concentrarea cristalului, strofele pică precum picăturile
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
paloare, ilustrate de texte slăbuțe. În general însă, somnul remușcării naște imagini splendide. Ceea ce urmează după „lumină cu vene aurii și groasă ca funia” (p. 27) e minunat. O constatare formulată de nici cinci versuri (dar cât de dense!) are irizări de capodoperă: „un fir de nisip înfășurat într-o sută de piei de vită,/ transportat în miez de noapte din siberia/ până la marea moartă și lepădat pe plaja/ plină de nisip, atâta ne-a fost dat să fim.” (p. 63
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
departe plouă cu lună în valea în care/ mit și poet alăturea dorm...”. Atașat liricii tradiționale, căutând să redea, printr-o mitologie a obârșiilor, a rădăcinilor mitice ale lucrurilor, conturul unui peisaj subiectiv, Eugeniu Nistor este atras mai ales de irizările melancoliei, care conferă paletei sale lirice un aspect învăluitor, marcat de valențele sugestiei și ale impresiei aurorale. Un poem reprezentativ, în acest sens, se intitulează Exod: „Dar noi priveam cocorii zburând prin anotimpuri,/ ca-ntr-un miracol cerul plutea în
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
al unor „Materii/ ce se-ncheagă încet, se desfac umile,/ aproape neștiute, în penumbre de vorbe/ timide, temătoare nădejdi,/ rostiri sfioase,/ pîlpîiri de păreri în părere./ Retrase cu-un fel de scuze, ascunzîndu-se/ ca apan nisipul plajei” (Aforismele). E o irizare a unui minimalism plasat între ființă și neființă, „ce se destramă-n amiază”. O sacrificare a ambiției de-a fi, suprimată de candoarea fastuosului peisaj marin, a cărei nostalgie stăruie însă, imperisabilă: „Simt cum, încet-încet,/ marea mă desființează,/ cum mă
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
din Câmpia Transilvaniei, vibrând totodată la „cântecul de greieri”, la „behăitul turmei” sau la „mugetul de vite”. Muzicalitatea versurilor, armoniile lăuntrice ale poemelor nu exclud gravitatea subtextuală, reculegerea, retranșarea în sine, căința sau sentimentul cvasireligios al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011) reflectă sugestivitatea unui imaginar poetic care își conservă în articulațiile versurilor asumarea adevărurilor tradiției și ale istoriei, într-o tonalitate discretă și învăluitoare, fără exhibări ale
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
autotelică și fragmentară, un amestec de stări afective și atitudini emblematice, deopotrivă, pentru om și scriitor, de la extazul captării formelor și sensurilor lumii, la frenezia livrescă („Sunt asaltat de idei și de cuvinte din toate părțile memoriei culturale”) sau la irizările melancoliei, recurente în mai multe sintagme emblematice pentru o astfel de atitudine existențială („mirosul umbrei“, „exasperarea întunericului“, „trubadurii istoviți“, „incendiul harfelor“, „orga în destrămare“ etc. ). În jocul de oglinzi al scriiturii diaristice, călătoria apare ca aventură deopotrivă existențială și spirituală
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
o lectură vie, totalizantă, focalizată asupra tensiunii detaliului, dar atentă și la logica dinamică a întregului. Autorul ne determină să percepem adevărul parabolelor biblice ca pe o modalitate de a ne sustrage atracției nocive a habitudinilor cotidiene, orientându- ne spre irizările unei gândiri dispuse să facă saltul spre metanoia, spre geometria esențializată și inefabilă a transcendenței, spre un decor sacru ce mizează pe verticalitate, centralitate, amplitudine spațială și deschidere. Ilustrative, în acest sens, sunt enunțurile privitoare la dinamica rugăciunii, ca formă
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
contingent, Alexandru Mușina publica, tot într-un format mignon (deși aproape dublu față de precedentele), Poeta, poetae. Ceea ce inițial părea să țină doar de emisia spontană devine, aici, stil. Poemele prelungesc atmosfera deja cunoscută, doar că ironiei simple i se adaugă irizări autoironice: „Octopus Maximus are aripi de liliac./ Își spune poet. Cu gușa acoperită de solzi,/ Zboară prin sala mare a bibliotecii/ Și recită: «Bibliorin bibliora, taxoflan taxolin,/ Dikobatol, dikobatol enim, vine vremea/ Când casele vor naște pui vii, kalatodin kalaxifera
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
lipsește imaginea mea despre tine” (Neputința luminii). Semantismul reflectării, al reprezentării corporalității e cât se poate de elocvent în Portret de femeie, desen emblematic al organicului pur, al concreteții carnalului ce adastă, ca într-un palimpsest, dinaintea unor sugestii și irizări ale unei transcendențe abia bănuite: „Ne-am desfăcut atunci. Ne-am închinat/ ca după o masă cu bucate curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
de primă mână. Pasiunea neîntreruptă pentru sporturi (dusă la apogeu odată cu mutarea în București, în 1938), interesul aproape obsesiv pentru propriul scris (ceea ce-l face să ignore absorbit chiar și știrea începerii celui de-al Doilea Război) și alte asemenea irizări configurează un contur pe care, singur, romanul Medelenilor nu l-ar fi putut trasa. În sfârșit, ultimul în enumerarea mea, Vasile Voiculescu (în ipostaza sa de prozator) capătă un relief special. Ascetismul discret practicat de acesta îl face inițial pe
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
ceea ce este de reproșat filmului lui Abdellatif Kechiche este tezismul și kitschul, atitudinea comme il faut după noul azimut ideologic privitor la homosexualitate. Regizorul rămâne la surpafață, epidermic, oferindu-ne un film erotic prost deghizat într-o love story cu irizări psihologice și estetofile, până la urmă un alt episod din Emanuelle sub numele de Adèle. Palme d’orul primit este un bun exemplu de cecitate estetică și conformism ideologic, și din păcate, nu în ultimul rând, de prost-gust.
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
deziluzia generalizată, e loc de o enigmatică fragilitate. Răzvan Petrescu înscenează, în permanență, această realitate, preferând paradoxul ficțiunii, cu suavitățile ei ascunse în ratări strategice, cu magia unui dincolo ce iradiază plăpând agresiunea unei lumi anapoda. Așa se explică și „irizarea de fantastic pentru cititorii prea statici”, altfel spus o șansă a supraviețuirii prin și dincolo de text. Interesante sunt și notațiile despre proza scurtă și stil. Adept al metodei lui Flaubert în ceea ce privește verificarea muzicală a cuvântului, Răzvan Petrescu scrie fraze cu
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
oniric celuloidul tot ce știam e atît de ciudat acum cînd se moare în acest loc unde sticlirile mîngîie unde sunetele pipăie unde gîndurile se răspîndesc pecingine în liră Prin microscop dacă mă desprind trupul meu e altul la apus irizarea e alta unghiul diferă așa cum pe timp de furtună toate umbrele par deodată morminte fără origini prin tornadele microscopului văd cum în toate imperiile aripilor s-au adunat armate dușmane ființe de sînge patrulează arii arhaice mă leg bine de
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]