4,886 matches
-
magic sunt expediate plictisit, alteori Márquez mizează pe efecte facile. În Mă ofer să visez un bărbat visează că este visat de o femeie misterioasă. Povestirea se încheie previzibil cu visul femeii care-l visează pe bărbat... visând-o. Trimiterea ironică și directă la Borges nu salvează povestirea al cărei sens este căznit împins spre metaforic. Dacă destinul personajelor pare să se intersecteze cumva prin singurătatea lor așteptând momentul nedefinit care se apropie cu destulă blândețe, în ultima povestire Urma sângelui
Despre alte morți "anunțate" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15416_a_16741]
-
sens, prin metaforă: atașul e totuși un obiect anexat, adăugat altuia. Opțiunea pentru atașament, în schimb, la care diferența dintre vechiul și noul sens e mult prea mare, mi se părea posibilă doar cu intenție glumeață, parodică: bazată pe o ironică disponibilitate de a copia cît mai fidel termenul englezesc. Evident, competiția terminologică e deschisă: în teorie, e posibilă și alegerea cuvîntului anexă - poate cea mai potrivită traducere, dar cu șanse reduse tocmai pentru că, în măsura în care se integrează mai bine românei, se
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
Nu deschideți un ataș dacă nu-l așteptați. Și înainte de rularea oricărui ataș, salvați-l pe disc" (robertsoft.go.ro). Marea surpriză mi se pare însă frecvența termenului atașament, în contexte care nu par să indice nici un fel de nuanțe ironice: Dacă există o agrafă în dreptul mail-ului, înseamnă că acesta conține un atașament. Făcînd click pe atașament, îl deschideți într-o fereastră nouă. (www.resita.com.ro); "trimiteți CV-ul sub formă de atașament" - myjob.ro; "ca atașament al unui e-mail
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
de aproximativă încât la încercarea de a le sistematiza am constatat că n-am rămas pe hârtie decât cu câteva generalități și câteva judecăți de gust. Nu se citează aproape niciodată vreun pasaj incriminat, totul reducându-se la etichetări pretins ironice ori la invocarea unor sintagme scoase din context. Reaua-intenție e atât de evidentă, încât regizorul întregii tevaturi mărturisește că după lectura cărții a ezitat între indignare și amuzament... Zău, dacă lucrurile sunt atât de ridicole, nu era nevoie de-o
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
și limbajul juvenil cel mai recent se asociază, într-o demonstrație de plurilingvism, cu farmecul erudiției. Virtuozitatea tehnică este esențială: punerea textelor colocvial-argotizante în ritmuri ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care își rostește monologul într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere / nai sângen tine /să-l arzi păl dă vine..." / Că tre săț dai
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
sunt decât întruchipări ale poeziei. De la tonul dramatic, al privitorului la arderea cărților (�Eu, la buza pârjolului/ iau act de scrierile altcuiva./ Va trebui, o știu prea bine,/ să mă arunc și singur în flăcări", Predrag Bogdanovici Ți), la cel ironic (adus, de pildă, prin tema femeii balcanice de către Radmila Lazici: "Așa m-au surprins zorii, trudind la cuvinte./ În locul unei găleți cu apă/ m-ar putea revigora, poate/ și niște prăjiturele rotunde./ O, de ce nu sunt un mare poet sârb
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
în istoria războiului rece, ci în textele autorului. Cioran, ca și Dante, scrie fabricând un personaj pe care îl cheamă tot Cioran. Ne putem da seama după deosebirea dintre caietele lui, care sunt uneori chiar banale, și textele rafinate și ironice pe care Cioran le-a lucrat, până ce-a ajuns la o mare dexteritate verbală. Mulți dintre criticii noștri erau atât de pasionați de personajul Cioran, încât nu vroiau să caute o altă biografie decât cea prezentată în textele scriitorului din
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
Magnus Enzensberger le cita pe larg într-unul din eseurile sale. Încîntarea mi s-a transformat însă în perplexitate cînd am realizat că folosise cuvintele mele pentru a caracteriza istoria modernă a... Spaniei. Astfel mi-a fost servită o lecție ironică: istoria Germaniei nu este, nici pe departe atît de ieșită din comun pe cît noi, germanii, am fi înclinați să credem. În ultimii ani această lecție de relativizare a specificului național a fost demonstrată convingător prin analizarea cauzelor supraviețuirii vechiului
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
Grădina de ciment, 1978, și romanele Tihna străinilor, 1981, Câinii negri, 1992, Ispășire, 2001). Pornind de la un motto din Auden ("S-au dus prietenii care s-au întâlnit și-mbrățișat aici/ Fiecare urmându-și propria greșeală"), sumbrul și în același timp ironicul elev al lui Malcolm Bradbury radiografiază într-un stil elegant dar și laconic, exploatând tăcerile (adică tocmai ce nu se poate traduce, ar fi spus Ortega y Gasset), lumea atrasă de fructul oprit, de violență, viață politică agitată, moarte. însă
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
că, de-ar fi funcționat și o oarecare intenție autopersiflatoare, ea ar fi fost subordonată histrionismului adulator, corespondent unei "înalte sarcini" de partid și de stat, care era obligat a-și conserva gravitatea solemnă de fond, extazul ideologic. Posibila nuanță ironică se topește în masa culorii adverse. Din păcate, G. Călinescu pare a se afla în rolul nebunului de tip nou, al unui nebun foarte supravegheat, adaptat mărginirii, lipsei de umor, megalomaniei specifice "curții" "socialiste". Nebunul de curte clasic "provoacă amuzamentul
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
dincolo de creșterile, descreșterile și modificările de tonalitate ale fiecăruia din acești autori, discursul lui Mircea Dinutz urmărește zig-zagurile geografice ale biografiilor lor: Bacău, Focșani, București, Teleorman, într-o demarcare a periferiei în raport cu centrul (și în privința apartenenței înșelătoare sau parțiale la ironica, ludica generație '80). Mircea Dinutz - Popasuri critice, Editura Psyhelp, Biblioteca Revistei de cultură 13 Plus, Bacău, 2001, 216 p., 65.000 lei Cu volumul de proze al lui Călin Blaga intrăm într-un spațiu al Cetății (topos structurant al acestora
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
de informare în masă/ și, în special, cu ajutorul/ televiziunii,/ trebuie să-l învățăm pe cetățean,/ întocmai ca în țările/ cu regim democratic,/ să iasă din manipulare,/ manipulîndu-l" (Principalul obiectiv al partidelor politice românești). Plecată pe mizeria generală, abulia capătă o ironică justificare: "Am citit tot felul de horoscoape./ De nicăieri nu rezultă/ că aș fi o persoană/ care știe ce-i de făcut./ Înțelepții spun/ că există o lege morală/ care guvernează lumea./ Binele și adevărul./ Două cuvinte prea frumoase/ pentru
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
reluate apoi de mulți, în forme mai mult sau mai puțin simplificate: "noțiunile rele sau neplăcute covîrșesc... pe cele bune"; "cele bune sînt de ordine mai mult materiale"; "mai toate aceste noțiuni posed între accepțiunile lor și cîte o nuanță ironică (cf. berechet) ce le face improprii pentru dicțiunea înaltă și solemnă" (Influența orientală asupra limbei și culturei române, 1900). Turcismele pot fi așadar ușor "ținute sub control". Elemente populare care trec neobservate sau elemente stilistice supramarcate, cuvintele de origine turcă
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
lui partea de jos a afișului pe care "mârlanii" scriseseră iarăși Aiurea... Ah, Malaparte! Să confunzi cultura cu o cantitate de oțel lucrată sub amenințarea gârbaciului... Să nu fi prins finețea zeflemelei românești... O vorbă de duh, care, prin distanța ironică și bunul ei simț civil, anticipa dezastrul utopiei materialiste... Dar așa fuseră toți intelectualii fanatici de stânga, ceea ce s-a verificat și la noi... Curios e că, molipsit de umorul românilor, Malaparte începuse și el să exclame aiurea, ca noi
Un joc al întâmplării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14436_a_15761]
-
Poruncă de la cer pentru Stelian Baboi Dl Stelian Baboi, (ne)cunoscut scriitor român, publică în revista EST (de care n-am auzit) un articol pe tema Doar Dumnezeu e Dumnezeu. Am luat cunoștință de elucubrațiile dlui Baboi dintr-o notă ironică a dlui C. Stănescu din A.L.A. din 3 decembrie. Dl Baboi declară (iarăși o declarație) fără să clipească, în articolul cu pricina că a "primit poruncă de la cer să pună mîna pe pană, spunîndu-le o dojană denigratorilor neamului: "Ajunge
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14480_a_15805]
-
moderniștii tardivi spre ezitanți și postmoderniști. Un astfel de demers presupune câteva preliminarii de lămurire a opoziției modernism-postmodernism pe care autoarea le abordează în paralel relevând diferențele fundamentale: "Tragismul modernist provocat de marcajul trecutului nu este totuși anulat prin atitudinea ironică, ci doar disimulat. Am putea vorbi de un dublu tragism, în cazul postmoderniștilor, cel rezultat din imposibilitatea de a se rupe de trecut, dar și din incapacitatea de a conserva atitudinea gravă față de predecesori" (p.22) sau "Poetul optzecist e
Livrescul la optzeciștii basarabeni by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14488_a_15813]
-
devenit, pachetul de complexe și isterii scos la înaintare, pentru ce, pentru victorii mici, eșecuri suportabile, finalmente o realitate lejeră funcționând pe principiul perfuziei." Prozele vechi și noi De această dată "beneficiem" de alt gen de proză: i-am zis ironică și aluzivă pentru că, încă din titlul volumului de proze scurte semnate de Vasile Gogea semnalele citatului și jocul de oglinzi sunt evidente. Practica intertextului, veche, și acest cuvânt a ajuns să desemneze un clișeu critic. Ideea e să apară la
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
cultivat intens o imagine vampirică a Marilor Puteri", brasov. monitorul.ro /arhiva = MBv), fiind folosit și adverbial: "campaniile prin care se exploatează vampiric nefericirea umană au ceva dezgustător" (unireapres/ arhiva/ 20.10.2001). Vampiresc e întrebuințat cu o anume distanțare ironică: "un parc de distracții, cu specificul vampiresc (?!)" (MBv); "o vilă construită în stil "vampiresc", destinată în special tinerilor" (bumerang.ro/ Turism). În ceea ce privește denumirile comerciale (contestate sau apărate) Dracula Park și Dracula Land, se poate observa o tendință de folosire a
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
pare atins de generalizarea care - prin formarea unui plural - chiar transformă compusul în substantiv comun și în categorie tipologică: "diplomații ospitalizați de H. și M. pe la draculalanduri sau simpozioane" (Academia Cațavencu, 31.05.2001). Reflectată asupra numelui de origine, generalizarea ironică îi schimbă genul gramatical, creînd un nou obiect, o entitate difuză și bufă: "dansăm frenetic printre Dracule dar distrugem arhive și monumente de patrimoniu" (LA&I, 25, 2002, 1).
"Draculalanduri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14571_a_15896]
-
a feminismului radical, Foucauld-ianism și a studiilor post-coloniale. Acesta e modelul pe care înainte și după Revoluția de Catifea artiștii și criticii din Blocul de Est au ales să-l copieze; o tragică trădare a trecutului lor artistic. În mod ironic, forțele urii de clasă dezlănțuite de opresori s-au întors împotriva lor într-o altă formă, aduse de imaginarii lor eliberatori, zdrobindu-i când erau la pământ. Era nevoie de o renaștere a propriilor tradiții și de aducerea lor la
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
lumii exterioare. Orice altă lectură ar fi, pe acest calapod, deplasată, iar de multe ori "simbolurile" sunt rezultatul unor jocuri gratuite de limbaj: "Privind senin, superior, peste mulțime, începeam prin a-mi strecura cu abilitate IMPOSIBILUL printre degete". Atitudinea este ironică, ușor detașată, iar în final prevalează uneori optimismul: "Azi?!... Azi sunt mândru de opera mea, de rolul pe care l-am jucat." Unele povestiri sunt extrem de "candide", marcate fiind de naivitatea specifică anilor tinereții. în Metamorfoze soldații de plumb își
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
cu credința al omului, ci al poetului Arghezi, și datele lui pot fi excerptate din creația sa. Imaginea lui Dumnezeu pe care o putem obține din paginile argheziene, cu toate că fluctuantă, purtată prin derutante meandre, înclină spre desacralizare, spre o umanizare ironică, iremediabil depreciativă. Ștefan Melancu citează începutul tabletei 84, din Tablete din Țara de Kuty, conturînd un Dumnezeu de-a dreptul luat peste picior: Am discutat într-o zi - afirmă savantul, intermediat de Pitak, naratorul-martor al evenimentelor vizate în această bizară
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
oficiale clare, pe care le-au pierdut în edițiile mai noi ale dicționarelor; moșierime nu mai e, în DEX 1996, o "clasă socială exploatatoare...". în textele actuale sînt destul de frecvente derivatele, mai vechi sau mai noi, în -ime, cu sens ironic: șefime ("șefimea de la PRO TV", Evenimentul zilei, 1707, 1998, 2; "șefimea de la Prefectura și Consiliul Județului", arhiva Viața liberă, an 2000), funcționărime ("toată funcționărimea aciuată prin birourile din oraș", adevarul.kappa.ro; "funcționărimea arogantă", litterae.net), ștăbime ("toată ștăbimea Clujului se
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
strălucitoare (nu degeaba două actrițe din același film au fost nominalizate pentru "cea mai bună actriță în rol secundar" - Hellen Mirren și Maggie Smith)... Sigur, chiar și ușor dezamăgitor, un Altman rămîne un Altman. Adică un regizor cu o privire ironică și pătrunzătoare, care se ține minte. Cine ar putea uita, din Gosford Park, de pildă, un șir de tacîmuri aliniate pentru numărătoare, un coridor sufocant, o fotografie de pe noptieră, o vînătoare de fazani...? De semnalat că lansarea acestui Altman în
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
Da. Mi se pare că în Italia există mai mulți fani ai lui Cioran decît în Germania. Am fost încurajată de articolul lui Franco Volpi publicat în "LA REPUBBLICA", o cronică foarte favorabilă cărții mele, chiar dacă punctată de unele observații ironice, "masculine". Este cea mai bună recenzie pe care cartea mea a avut-o pînă acum.Unele cronici au fost pur și simplu malițioase, chiar rău intenționate și nu tocmai obiective. Dar Franco Volpi a reușit să discute cartea în detaliu
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]