205 matches
-
Vera Călin prezentare flegmatică, este pînă la urmă o respingere premeditată a vreunui cod retoric sau este exteriorizarea unei atitudini temperamentale față de lume? „A vorbi despre candoarea retorică a lui Defoe - polemistul - ar echivala cu o inițială ignorare a condiției ironistului, condiție ce obligă la disimulare și reticență studiată.” Și În cazul lui Defoe, și În cel al haiku-ului, este vorba de o concizie, de o exprimare eliptică, de lipsa modulațiilor afective, de evitarea inflexiunilor care să trădeze emoția, de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
este obiectiv, evitînd să altereze cu simțirea sa, poate prea subiectivă, Împrejurările autentice ale ceea ce iubitorii acestui gen numesc momentul haiku. Proza realistă sau narațiunea nonemoțională pot fi Însă, În alte cazuri, și parodii, modalitățile preferate de a ascunde ale ironistului. Omisiunea comentariului afectiv nu face, În cazul lor, decît să Încarce un resort al incitării care Îl ține În tensiune pe cititor. "Expresia ironiei, se știe, este reținută, piezișă, sofisticată. Ironistul disimulează (exprimă altceva decît gîndește, spune Cicero), omite, ascunde
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cazuri, și parodii, modalitățile preferate de a ascunde ale ironistului. Omisiunea comentariului afectiv nu face, În cazul lor, decît să Încarce un resort al incitării care Îl ține În tensiune pe cititor. "Expresia ironiei, se știe, este reținută, piezișă, sofisticată. Ironistul disimulează (exprimă altceva decît gîndește, spune Cicero), omite, ascunde." Ironistul doar afectează o prezentare realistă și neimplicată a lucrurilor, se preface că relatează la modul serios. Realismul este, pentru ironist o exteriorizare reținută premeditat, el spune mai puțin decît știe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Omisiunea comentariului afectiv nu face, În cazul lor, decît să Încarce un resort al incitării care Îl ține În tensiune pe cititor. "Expresia ironiei, se știe, este reținută, piezișă, sofisticată. Ironistul disimulează (exprimă altceva decît gîndește, spune Cicero), omite, ascunde." Ironistul doar afectează o prezentare realistă și neimplicată a lucrurilor, se preface că relatează la modul serios. Realismul este, pentru ironist o exteriorizare reținută premeditat, el spune mai puțin decît știe, gîndește și simte, iar ceea ce spune este deviat, derutant, iritant
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe cititor. "Expresia ironiei, se știe, este reținută, piezișă, sofisticată. Ironistul disimulează (exprimă altceva decît gîndește, spune Cicero), omite, ascunde." Ironistul doar afectează o prezentare realistă și neimplicată a lucrurilor, se preface că relatează la modul serios. Realismul este, pentru ironist o exteriorizare reținută premeditat, el spune mai puțin decît știe, gîndește și simte, iar ceea ce spune este deviat, derutant, iritant pentru cititor. În felul acesta, "receptorul discursului ironic este incitat spre căutarea conotațiilor, mai mult, spre descoperirea unei enigme, pe
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
exteriorizare reținută premeditat, el spune mai puțin decît știe, gîndește și simte, iar ceea ce spune este deviat, derutant, iritant pentru cititor. În felul acesta, "receptorul discursului ironic este incitat spre căutarea conotațiilor, mai mult, spre descoperirea unei enigme, pe care ironistul refuză să o dezvăluie." Reticența ironică determină faptul că decodarea este defazată și ulterioară lecturii, există un timp al ambiguității În care enigma se păstrează. Orientarea fenomenologică, realistă și rațională este doar o pistă falsă (nu este preferința autentică a
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Este marea realizare a guvernatorului coloniei prezentată cu fast vizitatorului de ocazie. Aparența de realism, minuția și seriozitatea descrierii mecanismului ororii ne introduc Însă treptat dar definitiv În plină aberație, În grotesc, demențial, monstruos. "Discreția și subtilitatea [...] Îl Îndeamnă pe ironist să mențină În zona subtextuală mereu alte porțiuni ale unui discurs virtual complet, astfel Încît receptorul, chiar dacă știe că trebuie să conteze pe o exprimare oblică, poate fi Încă derutat de o omisiune sau inversiune intervenită În regiuni socotite inofensive
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fost una a sarcasmului, a escaladării realimsului și raționalismului mimat pînă ce acestea se convertesc În contrariu. Un fel de ironie prin reducerea la absurd. Nu este cazul haiku-ului, el este mai degrabă surprins În remarca mai blîndă: "Condiția ironistului și tendențiozitatea discursului său se Împacă greu cu inocența stilistică. Ironistul este un rafinat, cultivă un gen de o supremă eleganță, e spiritual cu gravitate." Chiar dacă este premeditată, ironia haiku-ului este mai delicată. Omisiunea implicării emoționale În haiku beneficiază
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ce acestea se convertesc În contrariu. Un fel de ironie prin reducerea la absurd. Nu este cazul haiku-ului, el este mai degrabă surprins În remarca mai blîndă: "Condiția ironistului și tendențiozitatea discursului său se Împacă greu cu inocența stilistică. Ironistul este un rafinat, cultivă un gen de o supremă eleganță, e spiritual cu gravitate." Chiar dacă este premeditată, ironia haiku-ului este mai delicată. Omisiunea implicării emoționale În haiku beneficiază și ea de de potențialul ironiei textuale. Iar climatul zen În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sau dur sancționat de cealaltă parte. Și omul, figură a cafenelei bucureștene și campion al șezătorilor literare, stârnea, cu înfățișarea lui hirsută, pitorească, cu spiritul mușcător și verva pe măsură, reacții dintre cele mai diferite. Situat de Tudor Vianu între ironiști și umoriști, alături de I. A. Bassarabescu, D. D. Pătrășcanu, Gh. Brăescu ș.a., C. își susține „excelența” mai cu seamă prin întinderea și varietatea ambianței umane pe care o circumscriu schițele, povestirile, foiletoanele și anecdotele sale. E o lume extrem de pestriță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
Golding, Edmund Harris, Beyond Cultural Imperialism. Globalization, Communication and The New International Order, Sage Publications, Londra, 1997. SPRINZAK, Ehud, "Marx's historical conception of ideology and science", în Politics & Society, Vol. 5, 1975. STAN, Gerard, "Interpretarea ideologică văzută ca hermeneutică ironistă. Cazul Popper", în Ștefan Afloroaei (coord.), Interpretare și ideologie, Editura Fundației Academice AXIS, Iași, 2002. TETLOCK, Philip, "Cognitive style and political ideology", în Journal of Personality and Social Psychology, No. 45, 1983. THOMPSON, John B., "Ideology and the critique of
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca acele comunități la care gânditorul american raportează problemele amintite mai sus să poată fi contextualizate ideologic, pe aceea ca "vocabularele finale alternative" pe care Rorty le atribuie diverselor comunități să poată fi echivalate ideologiilor sau pe aceea ca "interpretarea ironistă" a lumii înconjurătoare să fie una de natură ideologică. De altfel, acest ultim aspect a fost deja invocat în studiile filosofice recente din literatura de specialitate românească: Dacă nu există decât comunități, și nu omenire în genere, dacă nu există
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
dacă nu există Sens, ci doar înțelesuri construite și instituite în funcție de anumite credințe și dorințe, atunci, evident, o interpretare, când apără interesele unei comunități, indiferent care ar fi aceasta, are mari șanse să fie una ideologică. Într-un cuvânt, hermeneutul ironist nu scrutează înălțimile, ci privește în jurul său" (Gerard Stan, "Interpretarea ideologică văzută ca hermeneutică ironistă. Cazul Popper", în Ștefan Afloroaei (coord.), op. cit., p. 110). 169 Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate?", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura Univers
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
atunci, evident, o interpretare, când apără interesele unei comunități, indiferent care ar fi aceasta, are mari șanse să fie una ideologică. Într-un cuvânt, hermeneutul ironist nu scrutează înălțimile, ci privește în jurul său" (Gerard Stan, "Interpretarea ideologică văzută ca hermeneutică ironistă. Cazul Popper", în Ștefan Afloroaei (coord.), op. cit., p. 110). 169 Richard Rorty, "Solidaritate sau obiectivitate?", în Obiectivitate, relativism și adevăr. Eseuri filosofice 1, Editura Univers, București, 2000, pp. 76-77. 170 Idem, p. 77. 171 Idem, p. 79. 172 Idem, p.
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Pentru principiul falsificabilității, vezi subcapitolul 6, intitulat "Falsificabilitatea ca criteriu de demarcație" din lucrarea Logica cercetării, ed. cit. 273 Paul Ricoeur, op. cit., p. 284. 274 Cornelius Castoriadis, op. cit., p. 104. 275 Ibidem. 276 Gerard Stan, "Interpretarea ideologică văzută ca interpretare ironistă. Cazul Popper", în Ștefan Afloroaei (coord.), op. cit., p. 102. 277 Idem, p. 103. 278 Idem, p. 113. 279 Pe de altă parte, criticii popperiene i se poate reproșa că, deși a aruncat anatema asupra întregii gândiri utopice, apropiind-o de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
al civilizației române, autorul cărții Din registrul ideilor gingașe s-a situat în apărarea inteligenței, păstrându-și „mângâierea gândirii lucide”. El a fost, în tradiția lui Montaigne (unul din scriitorii preferați), un moralist sceptic, iar în tradiția lui Caragiale - un ironist incisiv și un artist al cuvântului. Structură nonconformistă, cu vocația pamfletului măsurat, de o jubilație rece, sarcastică, Z. pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și politice (liberalism, comunism, fascism) până la ultimul strigăt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
doar un florilegiu de fornicații copleșitoare, ci și un repertoriu psiho-analitic, de la frigiditate și depresii până la vulgaritate și lăcomie penibilă, de la vocația de a face răul prin instigare și farse până la tentația de a castra bunele intenții. Estherházy este un ironist și un masochist totodată, un anatomist-connaisseur și un amant-psiholog ce nu ezită să idolatrizeze femeia și totodată să se autodezamăgească prin explorarea mizeriei fiziologice, rod al involuției cărnii către monstruos. Un designer, un colecționar și un semiolog de destine și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
scriitori a cărui menire este să stârnească neistovite comentarii, după unghiurile neașteptate de perspectivă pe care și le vor însuși generațiile succesive ulterioare. Aceasta este soarta glorioasă a scriitorului cu ,,mesaj’’, fie chiar cu ,,mesaj’’ indirect, așa cum a fost marele ironist, care n-a dăruit societății românești nimic altceva decât o oglindă perfidă, pentru chipurile ei nefardate. Posteritatea, față de asemenea scriitor, este o continuă replică, cu jocul de oglinzi întors asupră-i ca un omagiu de reciprocitate. Alături de Eminescu și Creangă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
textul poetic accentul să cadă pe "relevarea fotografică a amănuntelor, [pe] descrierea de dragul descrierii, [pe] sarcina psihologică grefată artificial gesturilor nesemnificative"263. Jocul între gravitate și persiflare se reia și la Emil Brumaru care reconstituie familiarul cu o solemnitate de ironist: " În magazii cu șobolani bătrâni/ Unde îți intră orele-n plămâni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lângă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete/ Și mă-mbătau cu-aroma
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
România literară, nr. 12/2007. Zamfir, Mihai, "Generație și degenerare", în România literară, nr. 41/2006. Wynands, Sandra, Zurich Dada and Mysticism, Literature & Theology, vol. 13, nr. 1, Oxford University Press, march 2001, pp. 70-84. Surse online Cristea-Enache, Daniel - Sentimentalul ironist în Ramuri, nr. 9/septembrie 2005, ediție online, http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=8903 (data consultării: 19 noiembrie 2014) Coșa, Bogdan - Cazul 2000 sau ultima generație de creație în literature română în Observator cultural nr. 571/aprilie 2011
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
al literaturii universale, cu preferințe pentru Shakespeare, Lenau, Heine, Rousseau, Mark Twain, Maxim Gorki. Om profund, cu idei îndrăznețe și originale, ascundea sub teribilism o structură fragilă, de învins și dezrădăcinat. Foiletoanele sale, realizate cu mijloacele literaturii, sunt ale unui ironist îndrăzneț, a cărui fantezie răstoarnă legăturile obișnuite dintre lucruri. Cultură imprimă stilului, adesea persiflant, ținută intelectuală. Ț. nu evita umorul popular, iar câteodată nuanță umorului sau amintește de Costache Negruzzi. Sarcasmul și frază caustica țintesc în puternicii zilei, aluzia la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
calofil din primele volume e înlocuit de cel al străzii, deseori de o expresivitate orală excesivă. Resortul dramatic dă semne de oboseală și poetul sesizează riscul unei excesive folosiri. Nu cer iertare și Bună seara, iubito (1989-2000) sunt cărțile unui ironist. Poetul ia o poză manieristă, dar efectele poetice sunt, și aici, demne de remarcat: „Mă jur pe dumnezeul fricii / pe cel mai dur, pe cel mai rău / pungaș din cerurile sterpe / mă jur cu mâna pe călău / că n-am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285507_a_286836]
-
Alexandrescu să opereze în textul de acolo prescurtările de rigoare, marcate cu roșu în exemplarul timis acum de mine. N-ar strica, poate, să se pună o notă așa: „Prescurtare a capitolului respectiv de sub genericul Generația «pierdută» dar recuperată: nonconformiști, ironiști, onirici, baladiști, unde Geo Dumitrescu este așezat în capul seriei. Meditez și la Doinaș. Al D-tale, I. R. </citation> (7) <citation author=”Ion Rotaru” loc="[București]" data =”31 ianuarie 1985”>, Dragă Domnule Călin, Trimit cele 4 pagini promise. Le
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
autorului pierdut.........................................................134 Dan Gabriel Onțeluș, Excelența caracterului (elogiu Doamnei Elvira Sorohan)..............................147 Antonio Patraș, Saloanele criticului. În dulcele stil clasic...................................................149 Gabriela Petrache, Să scrii despre Elvira Sorohan............155 Lăcrămioara Petrescu, Elvira Sorohan arta comunicării......................................................158 Daniela Petroșel, Un ironist în lumea literelor...................164 IV. Studii în onoarea Elvirei Sorohan.............................169 Mircea Anghelescu, Ipostaze ale călătorului romantic.......169 Astrid Cambose, Maica Domnului în creștinismul ortodox și o "mariologie" țărănească.........................174 Stelian Dumistrăcel, Vasile Voiculescu: spații pragmatico-discursive................................................188 Cristina Florescu, Romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Antim. În: Adevărul literar și artistic, 10, 13 mart. 2001, nr. 559, p. 10. SOROHAN, Elvira. I.D. Sârbu și "comedia" existenței. În: Convorbiri literare, 136, nr. 6, iun. 2002, p. 74-75. Pe marginea piesei de teatru Sîmbăta amăgirilor. SOROHAN, Elvira. Ironistul de la Ploiești. În: Dacia literară, 13, 2002, nr. 44, p. 2-4. Despre I.L. Caragiale. SOROHAN, Elvira. Lumea literară într-o Agendă. În: Adevărul literar și artistic, 11, 21 mai 2002, nr. 617, p. 11. E. Lovinescu. Sburătorul. Agende literare: vol
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]