205 matches
-
Marin Sorescu - ironistul singur printre poeți Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducător, absolvent al Facultății de Filologie din Iași. S-a născut la Bulzesti, județul Dolj în data de 19 februarie 1936 și a debutat în anul 1964 cu volumul Singur
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
Modele > ZOLTAN TERNER - UN MAESTRU ISRAELIAN AL ZICERILOR SAPIENȚIALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ Autor: Zoltan Terner Publicat în: Ediția nr. 433 din 08 martie 2012 Toate Articolele Autorului E greu de spus dacă în „zicerile” lui Dorel Schor joacă rolul principal ironistul sau reflexivul. Aș zice că în aceste miniaturale bijuterii de spirit și înțelepciune fac parte egală umorul, ludicul și eticul. Ironistul scrie „Când omul vrea cu orice preț să trăiască, medicina e neputincioasa.” Jucăușul-reflexiv exclama: „Vai de mine ... Dacă mor
UN MAESTRU ISRAELIAN AL ZICERILOR SAPIENŢIALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342145_a_343474]
-
08 martie 2012 Toate Articolele Autorului E greu de spus dacă în „zicerile” lui Dorel Schor joacă rolul principal ironistul sau reflexivul. Aș zice că în aceste miniaturale bijuterii de spirit și înțelepciune fac parte egală umorul, ludicul și eticul. Ironistul scrie „Când omul vrea cu orice preț să trăiască, medicina e neputincioasa.” Jucăușul-reflexiv exclama: „Vai de mine ... Dacă mor, ce mă fac?”. Moralistul ne îndeamnă: „Să ne iubim unii pe alții cât mai este timp.” Tot moralistul glosează despre destinul
UN MAESTRU ISRAELIAN AL ZICERILOR SAPIENŢIALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342145_a_343474]
-
nevoie de o bună bucată de prezent.” „Ceasul nu (ne) sună după acelaș fus orar.”, „Venim pe rând, plecăm pe sărite ... ”,„E prea târziu să terminăm devreme.” În prelungirea tradiției sapiențiale evreiești, biblice și profane, o țintă predilecta a moralistului ironist este prostia omenească: „E de neimaginat cât de prost poate fi un om deștept.”, “Toți am fost tineri și proști ... Dar tinerețea a trecut.”, „Degeaba ai I.Q.-ul mare dacă nu-l folosești cu cap.”, „E mai prost decât prevede
UN MAESTRU ISRAELIAN AL ZICERILOR SAPIENŢIALE ÎN LIMBA ROMÂNĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342145_a_343474]
-
și descurajare. Cu puțin înaintea obștescului său sfîrșit, întrebat de reporter cum se simte spiritual, Șerban Cioculescu a răspuns că, spiritual, se simte excelent, atîta doar că-l dor tălpile. S-ar putea ca răspunsul să nu fi fost al ironistului din reputatul critic, ci doar al bietului om pe care, probabil, chiar îl dureau tălpile. 5 mai L-am zărit de Înviere, la "40 de Sfinți", în mulțimea care blocase strada. Fusese, o viață, salariat al județenei de partid. Ostaș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre o Românie contrafăcută. N-avea încotro: era șeful Secției de Critică a Uniunii. Nomenclatură. Îi urmăream zelul grav jovial cu care-și conducea ignarul invitat, neputîndu-l omite, în făptura aceluiași, pe calamburistul de serviciu al breslei, doctul pișicher și ironist. Dublul rol. Nemeritatul. În sfîrșit. La un moment dat, în liniștea de stup zumzăitor a sălii, un răcnet ca de moarte... Hiperdelicatul pictor septuagenar Catul Bogdan, împărțind politețuri interbelice în jur, nimerise, cu țigara aprinsă, în corsajul unei... colege realist-socialiste
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în mai toate județele.) Dar Școala de la Tîrgoviște? În afară de frumosul climat emulativ, ivit în atmosfera sufocată de comunism a deceniului șapte, prin convergența spirituală a cîtorva scriitori de excepție, ce poate spune... conceptul? E, de altfel, de presupus amuzamentul unor ironiști ca M.H. Simionescu, Costache Olăreanu sau, și mai și, Alexandru George, de cîte ori au fost plasați în umbra... ruinurilor Tîrgoviștei. Nu cred să fi obținut, prin sumara demonstrație de pînă acum, și deplina persuasiune. Nici nu mi-a stat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atmosferă ușor exaltată. Dar nonșalanța ostentativă a aviatorilor, bravada, distanța dintre gestul teribilist și efectul rizibil, reacțiile spectaculos ilare ale camarazilor plasează totul în zona umorului. Câteva schițe mai „terestre”, în care apar stereotipii și obtuzități militare, îl apropie de ironistul Gh. Brăescu. În Țambalul lui Chiran (1949) și în Pilot fără noroc (1958) apar și câteva schițe care demonstrează virtuți în creionarea rapidă a unei scene, în desfășurarea cu o naturalețe concisă a dialogurilor, în formularea lapidară a poantei sau
ARGESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285436_a_286765]
-
Gheorghiu, Fantezii reversibile, CRC, 1978, 51; Mircea Scarlat, Vasile Constantinescu, „Am inventat o planetă”, RL, 1979, 30; Liviu Leonte, Lirică cerebrală și fantezistă, CRC, 1982, 11; Laurențiu Ulici, A patra stare, RL, 1985, 9; Tașcu, Poezia, 248-253; Al. Călinescu, Un ironist dezabuzat, CRC, 1986, 2; Val Condurache, Poezia ca rană deschisă, CL, 1986, 4; Ioan Holban, „Sfera cu raze inegale”, RL, 1986, 23; Ioan Holban, „Hei, zeilor... Dacă existați, dați-mi un semn”, CRC, 1990, 35; Ulici, Lit. rom., I, 255-257
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
universului său rămâne aspirația lilială și astrală, ascensional-purificatoare, poemul însuși fiind înțeles ca o „stare de melancolie a inocenței”. Liric ce-și cenzurează efuziunile și evită exhibarea, B. este dublat de un „sceptic melancolic” (Al. Piru) și de un (auto)ironist bonom și delicat: dimensiune evidentă mai ales în prozele sale scurte, scrise ca pentru divertisment, dar nu mai puțin ca penetrante sondaje, de nuvelist sceptic, în diverse medii (familie, scenă, viață literară, lumea funcționarilor și a șefilor acestora etc.), surprinzând
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
încât avea să vină o vreme, la secole după moartea sa, când oamenii educați nu se vor mai putea gândi la ironie fără ca să le evoce amintirea sa”. Se înțelege că la Aristofan și Xenofon nu întâlnim un asemenea Socrate ironist. Mai ales la Aristofan care vede în Socrate un clevetitor! Locul în care vreau să ajung este marcat de prezența lui Alcibiade și de „teoria dublei fascinații” (Brès): Alcibiade crede că este pentru Socrate eromenos și, jucând rolul iubitului, se
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
scenei seducției Socrate ignoră, disprețuiește, ia în râs și chiar jignește ceea ce Alcibiade considera a avea mai de preț. Altfel, Socrate privește pierdut pe tineri după cum disprețuiește frumusețea masculină. Ce este, în acest caz, Socrate altceva decât un duplicitar, un ironist în sensul prim al termenului, un disimulant! Aici văd contribuția lui Vlastos, în diferența operată între erosul socratic și cel platonician. Vreau să dezvolt cele patru diferențe plecând de la Vlastos, și numesc diferențele în felul în care urmează: diferența ontologică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Geschichte und System der platonischen Philosophie, Heidelberg, 1839; R.G. Bury, The Symposium of Plato, Cambridge, 1932 (ed. I, 1909); Robert Flacelière, L’amour en Grèce, Paris, 1960; Léon Robin, La théorie platonicienne de l’amour, Paris, 1933; Gregory Vlastos, Socrate. Ironist și filozof moral, Ed. Humanitas, București, 2002. Dintre cei care cred că Diotima a fost un personaj real amintesc doar pe Alfred Edward Taylor, Plato. The Man and His Work, London, 1926. Poziția lui Yvon Brès este suficient de ambiguă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cu sexualitatea. În final cei doi se despart și Adso (încă tânăr, după cum îi spune Guglielmo) mărturisește: „Apoi m-a strâns în brațe cu putere, cu gingășia unui tată, și mi-a dat drumul” (p. 426). Iar Guglielmo este un ironist prin excelență, lucru nu tocmai de apreciat în vechime la un franciscan. Dovadă stau convorbirile asupra îngăduinței râsului pe care Guglielmo le poartă cu Jorge, bătrânul orb care-l așteaptă pe Antichrist (pp. 84-88, 97-98). Problema este de pus însă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
căror etimologie semnalează, la alegere, încarnarea diavolului, pofta nemăsurată sau arta înșelătoriei! în toate cazurile, ei vor fi prezentați ca niște dușmani ai lui Dumnezeu. Departe de universitate, poezia acestor studenți săraci, veseli, libertini, bufoni, jongleri, strașnici băutori, artiști rătăcitori, ironiști și polemiști subtili, condamnați uneori de consiliile locale evocă posibilitățile epicurismului pe un ton mai degrabă horațian, în maniera elegiacilor romani care s-ar fi întâlnit undeva într-un han cu autori ai cântecelor de petrecere... Cunoscători ai lui Catul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
simbolistă a târgului provincial, nici vocația ironist-anecdotică. Va scrie din abundență epigrame, fabule, „cronici rimate” (mai ales ale vieții literare) etc. Titlul Flori și ghimpi îi sintetizează coordonatele poeziei: versul erotic ocazional (cu formele predilecte - catrenul, madrigalul) și versul epigramatic, ironist. Proza - Schițe, oarecum vesele (1966), Curățitorii de pete (1974) - nu e lipsită de nerv, narațiunea are dialoguri vii și câteva personaje cu contur pregnant. Nuvelele și povestirile surprind lumea magistraților, a judecătorilor și oamenilor politici din capitală și din orașul
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
prin grijă lui Heliade opera lui, cu totul restrânsă, a putut fi salvată de uitare, fiind adunată într-un volum postum (1860). Fire delicată, ar putea să pară ciudată preferință lui F. pentru satiră. El este în stihurile lui un ironist nepătimaș și elegant care, șfichiuind subțire, are aerul că se amuză. Dar sunt și clipe când nu-și poate reprimă amărăciunea și nici dezgustul. Scrisă sub impulsul ideilor propagate în Societatea Filarmonica, piesa Comodia vremei (interpretată în 1835 de elevii
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
de M. Dragomirescu, Tradiționalism - modernism de George Dumitrescu și Conspirația clicilor literare de Raul Teodorescu, preconizau o revistă opusă modernismului: „Suntem năvăliți de această boală sub diferite forme, din toate părțile. Sub forma intelectualismului din Italia: pirandellismul; sub forma subiectivismului ironist din Anglia: shawismul; sub forma senzualismului dezmățat și expresionismului german; sub forma misticismului static rusesc; sub forma suprarealismului francez.” Adversară a acestei „boale culturale”, publicația își asuma rolul de a purifica „aerul ciumat de minciuni, urât și răutate”. Tradiționalismul fiind
FALANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
-l în prim-plan. Apăsarea insistentă, pentru efecte scenice, pe note de caracter relevante demonstrează la memorialist mai curând propensiune spre șarjă decât dorința pătrunderii psihologice. Moralist sever, criticul își ia toate precauțiile să apară în fața posterității sub masca unui ironist detașat sau chiar a unui observator clasic, educat să cultive serenitatea. Resemnarea, întâlnită frecvent și în corespondență, e negreșit sinceră. Incontestabil, L. știe să stoarcă din anecdotă promisele semnificații cu ecou psihologic-etic, cărora le dă utilizare unde nu te aștepți
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
cu poezii Mia Moga, Lucian Areșan, Teodor Scarlat, Felix Baldovin și Horia Ghiea, acesta din urmă director al revistei „Stilet”, apărută tot acum la Brăila, unde redactorul de la S. era girant „iresponsabil”, iar grupul de tineri colaboratori cam același. Proză ironistă semnează Adrian Tudor. La rubrica „Mozaic” sunt prezentate revistele „Abecedar”, „Azi” și „Alfa”. Experiență din „preistoria poetului tânăr”, S. este evocată mai târziu de Ștefan Baciu, alături de „Stilet”, ca o încercare de a schimba fața literaturii: „Țineam cu toții să facem
START. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289884_a_291213]
-
fără însușiri, este Ulrich al lui Robert Musil: personaj „existențialist prin excelență”, el reprezintă creația unui romancier ce se distanțează de obiectul narației, ca și de sine însuși, prin stilul de o „ironie diamantină” al unui „pasionat glacial”, al unui „ironist tragic”. Eseista consideră că viziunile lui Musil anticipează fenomene psihice care își vor găsi expresia romanescă în scrieri precum Greața lui Sartre și Străinul lui Camus. Protagonistul romanului ce l-a impus pe Musil în literatura universală e un „om
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al primului, nici vocația epico-didactică a celui de-al doilea. El e un neoexpresionist ironist, al cărui imaginar, cu planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o temă a lui Edgar Allan Poe), se pune în scenă, cu redundanțe, controlul histrionic al actului fiind activ și vizibil în
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
al civilizației române, autorul cărții Din registrul ideilor gingașe s-a situat în apărarea inteligenței, păstrându-și „mângâierea gândirii lucide”. El a fost, în tradiția lui Montaigne (unul din scriitorii preferați), un moralist sceptic, iar în tradiția lui Caragiale - un ironist incisiv și un artist al cuvântului. Structură nonconformistă, cu vocația pamfletului măsurat, de o jubilație rece, sarcastică, Z. pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și politice (liberalism, comunism, fascism) până la ultimul strigăt
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
și arta” și „Sfatul țării”. Din 1994 este, succesiv, redactor, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista „Basarabia”. În versurile din volumele Timpul probabil (1983) și Ghid pentru cometa Halley (1987), P. se definește ca un poet din categoria ironiștilor sentimentali, care întrețin lirismul într-o zonă elegiacă, dar și într-un registru dramatic. În postura ciudată de „ghid al cometei Halley” , el se vrea un tânăr Orfeu, care să restabilească legăturile rupte între om, natură și lucruri sub semnul
POPA-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
fiind, succesiv, parlamentar din partea câtorva partide. Demersul critic al lui P., ce poate fi urmărit în numeroase cronici, recenzii și note publicate în presă, face dovada unui spirit aflat la intersecția dintre rigoarea academică și tonul pe alocuri ludic al ironistului; nu lipsesc pasajele în care autorul își etalează erudiția, nici cele de o vioiciune mai rar întâlnită în texte de această factură. Impresia dominantă rămâne una de ascuțime a percepției și de obiectivitate, la care se adaugă efectele pozitive ale
PRUTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289057_a_290386]