119 matches
-
a pornit, în Occident mai ales, un val de scepticism și de „aer de înmormântare” a acestui gen pe care însă se sprijină întregul edificiu al literaturii. „Aer” și zeflemele ajutate și de „victoriile” suprarealismului, care, din „copilul teribil și ironizat” la începutul secolului XX, a devenit tot mai mult „noul tiran al literelor”, nesuportând în afara sa și a artei sale nici un alt tip, nici o altă modaliate de creație în proză. Dar despre acestea și altele în legătură cu prezentul și viitorul romanului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
I.) „...Marea Revoluție din Octombrie, pe de altă parte, a dovedit, pentru prima oară în istoria lumii, că oamenii pot nu numai să înțeleagă istoria, dar chiar să-i îndrepte calea cu propriile lor mâini. Rând pe rând calomniată, atacată, ironizată, ignorată, această imensă experiență umană și-a dat și își dă în continuare roade tot mai bogate. Sute de milioane de oameni au trecut dincolo de pragul care le împiedică zarea; sute de milioane de oameni - și printre ei și noi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
anonimii cartierului, căsătorindu-se mediocru și repetând destinul familiei și al semenilor săi. Psihologia celor „calici, hămesiți, învinși de viață, care populau ulița, străzile vecine, aproape întreg cartierul” este surprinsă cu înțelegere pentru comportamentul uman. Personajele, pitorești, bizare, par uneori ironizate, dar ironia e blândă, nuanțată de compasiune. Aceeași lume a ghetoului este restituită și în alt roman, de asemenea izbutit, al lui P., Foc în Hanul cu tei (I-II, 1934). Aici apare ca personaj Micu Braun, tipul parvenitului, îmbogățit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
un nou rasism”. Nu poți să nu te întrebi care este, în fond, motivul respingerii lui Obama de către provinciala doamnă Palin și care este pretextul: să conteze mai mult cultul sau cultura? Sau, de ce nu, la urma urmelor, amândouă deopotrivă? Ironizat că nu are mari probleme cu a doua, președintele Franței (țară care, invers decât SUA, se află la primul președinte neintelectual), nu pare a se pune bine nici cu primul, mergând tot mai des pe muchea îngustă care separă xenofobia
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
scrisorii versificate (cel care scrie e un fiu de domn, dar interpretarea canonică merge în direcția unei culturi omogene - în care aristocratul tradițional se împărtășește alături de țăran din cultura populară). La Sadoveanu e vizibilă, în schimb, latura semicultă, de obicei ironizată, a unei specii de graniță: care preia din poezia populară formule fixe și versificație, dar urmează și modele culte, pe care le vulgarizează. Categoriile "impure" - în acest caz, e vorba de un fenomen de mixtură între oralitate și scris - au
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
odihnește bătrînul său paracliser." Epilog la un poem regăsit. Aceleași regăsiri, în altă tăietură de vers, la Ștefan Baciu, în Căutătorul de comori. Coperta sobră, negru pe alb, a Fundațiilor Regale. 1939. Înăuntru, lucrări în dantelă, de care se-agață, ironizată, expediată, cîte-o părere de rău. Sau cîte-o poveste cu sfinți al cărei punct de plecare e și nu-i autohtonismul lui Crainic: "Mi-ai dat, Stăpîne, viața asta s-o trăiesc,/ Nevrednic sînt de marea-ți bunătate./ Trec anii tot
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
o tendință actuală - nu neapărat a vorbirii țiganilor, cît a românei populare, necultivate (din zone urbane). Am găsit și citate în care fenomenul apare în contextul altor trăsături ale românei substandard, fără să se sugereze vreo identitate străină a vorbitorilor ironizați: "și lu care nu poate să vorbește prea bine pe forum și nu poate să înțelege tot ce se zice aici" (cioace.netfirms.com). De fapt, prin aceste observații n-am făcut decît să semnalez o problemă, care ar trebui
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
sens atît de general. În fine, cuvîntul creează și dificultăți semantice: transparența sa e doar parțială, sinonimia între mijloace și media nefiind accesibilă tuturor vorbitorilor. Cel mai cunoscut pleonasm rezultat din această situație - mijloace mass-media - a fost destul de criticat și ironizat, ceea ce nu-i împiedică reapariția periodică. Se înțelege așadar în ce dificultate au fost puși vorbitorii limbii române, pentru care orice alegere era destul de dificilă: adaptarea fiind neadmisă și interpretată ca semn de incultură, neadaptarea fiind supărătoare. Dată fiind frecvența
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
fost întâmpinat. Evident, altele vor fi fost, în ordine literară, rațiunile sale, dar, de la depărtare, așa se văd lucrurile. O logică există, totuși, de vreme ce Nevoile speciale exploatează singurul episod din Urbancolia ignorat consecvent - sub presiunea celorlalte dezvăluiri - de presa culturală. Ironizată aproape unanim, mulțumirea de sine din prezentarea editorială a cărții anterioare a obturat, pe nedrept, adevăratele mulțumiri îndreptate onest către ceilalți. Iată cum sună, demodat ceremonios, ultimul paragraf al blamatului - dar atât de subtilului - volum: "nu în ultimul rând, doctorului
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
tipică pentru limbajul popular, se obține prin precizarea anatomică: "Mai ai impresii în cap ?" (bugmafia); "numai fufe cu impresii-n cap" (sapteseri.ro); "ehe, așa pățești cînd ai impresii în cap" (autoshow.ro). De multe ori este specificată natura pretențiilor ironizate; există impresii de scriitor: ("mă cred puțin miezul pământului și am impresii de scriitor", weblog.ro), de vedetă ("mai știu eu ce Ťlălăitorť cu impresii de mare vedetă", muzicabuna.ro); de gentleman ("Ai impresii de gentleman, ai, dar creier n-
Impresii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11120_a_12445]
-
din propriile sale descrieri și comentarii, nu s-a simțit niciodată prea bine în prezența oamenilor. Pe drumuri de munte reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență. Făpturile umane întîlnite pe drum apar, toate, caricaturizate, ironizate ori detestate - începînd cu tovarășul său de drumeție, biet om rămas fără nume, victimă desemnată a ironiilor și a sarcasmelor scriitorului. Se înșiră apoi o lungă serie de călugări leneși ori sălbăticiți, de călugărițe bătrîne și țîfnoase, de țărani stupizi
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
nesfârșite polemici cu miză mai ales personală. Expresia "revizuiri literare" fost preluată de la E. Lovinescu, deși acesta o folosise exclusiv pentru a-și revizui propriile judecați, nicidecum arogăndu-si postura de procuror literar. an epoca, E. Lovinescu fusese de altfel intens ironizat pentru că se revizuia, nu pentru că revizuia literatura... Mai adecvat, eventual, ar fi fost să se spună "reconsiderare", dar termenul acesta era compromis de utilizarea lui an perioada comunistă. Ce anume era ansa de "revizuit" sau "reconsiderat"?! an mod cert, nu
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
devine inamicul public numărul unu, spărgătorul de case ce trebuie arestat. Realismul vieții cotidiene calcă în picioare sufletul unei soții aflate sub fascinația universului diafan al poeziei: "Poemul mirosind a ceapă arsă./ Tăcere. Așteptare. Nesomn./ Poemul arestat în numele sacoșei,/ Confundat, ironizat - / ŤStratosferă, femeie, lasă... bazaconiile poeziei.../ Ce avem azi la masă?ť/ Praf depus pe raftul bibliotecii conjugale./ În ciuda păianjenilor,/ poemul acela nevinovat/ Mai respiră." (p. 61) Despre experimentul suprarealist din secțiunea a III-a (Experiment - poeme colective) nu sunt prea
Jurnal liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8186_a_9511]
-
țările europene), doctrinarul se situa pe o poziție centrista în cadrul mișcării prin conlucrarea dintre centriști și unele elemente ponderate din extremă stînga. Gherea se delimită de oportunismul dreptei și dezavua factorul violență în revoluție. Aserțiunile gheriste sînt denunțate de Aderca, ironizate șfichiuitor (socotite glume, nostimade, poante). Construcția doctrinarului îi pare lui Aderca șubredă, deci ușor de dărîmat (ăCocostîrcul cu baze obiective și afluențe socialiste nu înaintează pentru că stă într-un singur picioră). O socotea, în parte cu îndreptățire, minata de iluzii
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
asociate cu linia reformistă a lui Gorbaciov. Toate informațiile concură asupra faptului că liderii sovietici deveniseră conștienți, la mijlocul anilor "80, de faptul că URSS nu putea face față sfidării americane, în primul rînd în planul tehnologiilor militare (între acestea, mult ironizata Inițiativă de Apărare Strategică). Pe de altă parte, așa cum recunoaște și Mihail Gorbaciov într-un articol publicat în New York Times din 7 iunie 2004, Reagan a fost un președinte care știa să asculte. Odată cu deschiderea internă din URSS, Reagan a
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
pusă în circulație la sfîrșitul secolului al XIX-lea în literatura franceză", după cum îi caracterizează C. Pricop, cu toate că E. Lovinescu, G. Călinescu, dar și Vladimir Streinu au fost și teoreticieni defel lipsiți de interes. ,,Formalizarea" criticii se anunță odată cu ,,mult ironizatul" Mihail Dragomirescu și continuă, în perioada postbelică, cu structuraliștii, semioticienii, narativiștii noștri, care, în bună parte, și-au revizuit între timp rigiditățile doctrinare, apropiindu-se de discursul critic tradițional... Două chestiuni ni se par discutabile în cuprinsul amplei, inteligentei analize
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
de căpătâi, aș putea spune că respectiva ,,recenzie" este un admirabil exercițiu de ironie și autoironie la adresa scrierilor și a receptării operei autorului paradoxal care sunteți. Greșesc? - Este corect, numai că în epocă nu eram atât de cunoscut, ca să fiu ironizat. Nu prea aveam numeroase ,,antecedente" literare. Rezumatele din Bibliografia generală sunt tincturate de înverșunarea mea de ins care se ținea cu încăpățînare de o răgălie în mijlocul unei ape ce curgea foarte rapid. Ca autor de literatură, mă simțeam cam singur
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
se amestecă. E un jurnal la vedere, ținut în numele "cititorului implicit", care așa l-ar scrie dacă l-ar scrie, cu onoare și oroare, și cu oarece simț al datoriei, fiindcă "mă cunoșteau vecinii toți..." Este, drapată într-o pedanterie ironizată fin, la rîndu-i, răzbunarea dintotdeauna a scriitorului: să rîzi de toți și de toate cu aerul blajin că le faci, de fapt, concesii, ocupîndu-te de lucruri marginale, inactuale, ca jocurile erudite de limbaj, imprevizibile, periculoase, cu bătaie lungă. Ŕ bon
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
-și calibreze romanul, ci pentru că știe că acestea iau ochii fanilor săi. Toți, după chipul și asemănarea numeroaselor personaje din N-are momentan titlu. Orațiile nupțiale lansate în spațiul virtual, pe diverse portaluri destinate seducției, au cam același rol. Chiar ironizate fiind, din ele rămâne totdeauna ceva de decantat. Rivalul de moarte al lui Thomason, un anume Alex Supersexy, transpune în proză un cunoscut poem al lui Mircea Dinescu, Elegie la trenurile reci: Dacă un tren te-ar vedea dormind pe
Un roman de fițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6902_a_8227]
-
Nu își mai găsea odihna (de altfel, în finalul romanului, sfârșește sărind din ce în ce mai sus, sub ochii fiului său Asmaan, nume sugerând cerurile, as-saman. Viața e furie, care ne mână spre înălțimi și adâncuri - iată cât de modern era pe vremuri ironizatul, de către elevii noștri, Coșbuc, adăpat și el la înțelepciunea indiană, cu "o luptă-i viața"!) Dar pulsul pe care Rushdie vrea să-l salveze dintr-o posibilă bruscă uitare (posibilă bruscă și finală pace) e chiar vârful, tensiunea Americii: ritm
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
resturile prăjiturilor din tăvi/ pantalonii îmi alunecau/ fesele luminau bucătăria dulapurile de inox/ hotele înnegrite de fum frigiderele”. Dacă există o Americă profundă și originală, spune printre rânduri acest tânăr poet foarte original, aceea nu e America marilor proiecte cultural-sociale, ironizate și deconstruite rând pe rând, ci America extrem de materială a zoiurilor, a sosurilor, a „resturilor fosilizate”, a „mâncărurilor lipicioase” și a „straturilor geologice de prăjeală”. Pornind de la date cât se poate de concrete, Dósa redescoperă, compensativ (și inventează poetic!), „vegetația
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
extravaganță. Și nu-i, nu e deloc. De pildă, având o cultură tânără de tot, în ciuda civilizației ei nemaipomenite, America de Nord te face să te simți mai liber în ea. Și chiar naivitatea ei, specifică, de care se face atât caz, ironizată fiind, este garanția unei libertăți ce poate fi superioară oricărei alte țări înaintate, Franței bunăoară. Cu cât ești mai înapoiat, deci, - exagerez dinadins - cu atât ești mai liber, ar reieși. Nici așa; liber pentru ce?... liber la ce? - îmi spun
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
Cioran? Care sunt resorturile subiective ale fugii sale (niciodată depline) de biografie în favoarea portretului ca „profil interior” (și ca oglindă a sinelui)? Paginile - să le spunem psihobiografice - despre relația ambivalentă, invidiosdispreț uitoare, a lui Cioran cu personalitatea lui Scott Fitzgerald, ironizat superior ca „romancier” și încă „american” dar, cu toate acestea, „admirat” pentru „experiența pascaliană” din psihedelicul eseu confesiv Crack-up sunt mici bijuterii de spirit, ca și cele despre „metecii” Cioran și Beckett flanînd prin Paris și evocîndu-l pe Swift (un
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
pe mările Nordului și ale Sudului, prin țări arabe și peisaje italiene ori germanice, iar personajele sale provin, și ele, din locurile cele mai diverse. E o lume, în egală măsură, a cuvintelor și a Bibliotecii, a convențiilor romanești reciclate, ironizate, cu o mare libertate ludică și cu o evidentă plăcere a "manipulării" postmoderne: aluziile livrești sunt numeroase, intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
pionier în contextul literar al momentului, nu doar împrospătarea universului imaginar, pe care-l dorea adus la zi, adică în sincronie cu pulsul epocii mașiniste și ritmurile ei mecanice, în opoziție însă cu aceeași gramatică și logică nu de mult ironizate: “Creatorul nou a dărâmat deci și regulile cunoscute ale gramaticii. Imaginea nouă a creat și o construcție nouă. Și cât de admirabile imagini rezultă uneori din o greșeală de gramatică” - scria el într-un articol de referință, intitulat chiar Gramatică
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]