253 matches
-
lipsa , pustiu fără început și sfârșit . Dacă Dumnezeu a fost înainte de toate , singur în întunericul atemporal , ca un superb mac roșu într-un lan de grâu auriu, probabil că lipsa luminii a fost resimțită de omnipotenta , divină Prezenta ....că o irosire și atunci , ca un copil inocent , a aprins miliarde de sori , cu o privire , cu o clipire de pleoape . Creația a adus ceva , unde nu era nimic , o magnifica dezordine cosmică , acolo unde era ordine și undeva , într-o imposibilă
VENITI DE LUATI LUMINA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363579_a_364908]
-
propria sa mână. Eroare! El ni s-a dovedit de la începuturi un perdant pe propria mână, dar l-am iertat noi crezându-i moftul cu tinerețea și intențiile bune ca atribut al acesteia, așa cum i-am iertat mai târziu și irosirea timpului, înlocuind munca politică de guvernare cu hârjoana și ciorovăiala publică, lăsându-se antrenat de toate provocările băsiste, fără a avea maturitatea să-și dea seama că asta nu are nimic de-a face cu construcția politică sau cu gestionarea
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
înfrățite” (Aspazia Oțel Petrescu, p. 11). Motivele cele mai des întâlnite în literatura de detenție sunt: damnarea la un iad pe pământ și moartea continuă; de aici și leitmotivul „Eli, Eli, lama sabahtani” (vezi poemul lui Ionel Zeană, „Golgota românească”); irosirea tinereții (Simțim în gură gust de vis amar,/ urlăm ca lupii între patru muchii,/ am vrut să biruim văzduhul - dar/ ne-au biruit, în închisori, păduchii. (...),Andrei Ciurunga, „Penitenciarul Brăila, 1945, poem din închisoare”, p. 160); cimitirul închisorii (Azi dormim
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
-ul acestui gen teatral atât de special. De ce să nu recunosc: îmi doresc să adaug jocului meu câte ceva din autenticitatea, simplitatea și talentul lor și să-mi însușesc tot ce se poate fura de la ei. Timpul curgător nu mărturisește nici o irosire din partea ta, nu numai a anilor, nici a secundelor. Numai astfel se explică succesul ce se evaluează în adunarea de realizări. Cum te-ai acomodat la „Tănase”? Trecerea de la teatrul de dramă, la teatrul revuistic n-a fost tocmai ușoară
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
sa fim egali atunci cănd ne naștem, atunci când ne alegem primarul sau când votăm bugetul comunal, dar greșim dacă încercăm să supunem la vot competența de nivel înalt, creativitatea, sacrificiul, eroismul, până la iubirea absolută. Altfel, riscăm afectarea noastra ca imagine, irosirea unei munci de-o viață într-o ratare sigură și non-profesionalism.” Din comunicarea cu acest maestru al penelului dar și al cuvintelor hotărât aranjate într-un duel de concepții, apărute în urma experiențelor sale româno-franceze, încerc starea de recunoaștere a principiilor
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
Dumnezeu l-ai împușcat.20.02.14... XXVII. VENI O TOAMNĂ, de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1146 din 19 februarie 2014. Iar veni o toamnă ca o prevestire, Copacii murmurau legănați de vânt. În plușul sufletesc zace-o irosire Și-adânc este rănit oricare cuvânt. Femei cu decolteu ce nu-l pot abține Iubirea-și prezintă pentru un negoț, Oferă și un bonus- simțuri creștine, Cumpărând cuvinte, iubire și soț. Eu n-am cântat nicicând târgul repetat, Ci doar
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
de tip ceaușisto-vadimisto-becaliano-băsescian la un loc. Des auzit și prin Europa! Donald descrie o Americă sleită de puteri, aflată pe patul de moarte, plină de sărăntoci, clasa de mijloc fiind furată la greu, o Americă cu o infrastructură învechită din cauza irosirii trilioanelor pentru stabilitatea, finanțarea și îmbogățirea altor state? Imagini preluate, parcă, din trailerul „Ziua Independenței”. Lipseau extratereștrii! Poate erau sub acoperire!?! Mi s-a pare cam exagerată o asemenea descriere, dar e treaba lui Trump! Poate nu terminase campania electorală
TABLETA DE WEEKEND (185): DONALD de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368771_a_370100]
-
Lune” de Claude Debussy. În paralel cu pianul am urmat și cursuri de balet. Baletul sau timpul acordat muzicii clasice nu constituie reducerea celui cerut de interpretarea la nivel performant a muzicii populare? Repartizez timpul pe măsuri echitabile și fără irosiri. Iar ca să preîntâmpin următoarea întrebare vă sugerez să vizionați Festivalul Internațional de Balet de la Varna. Veți remarca în coregrafii vaste, creative, de elan sportiv și deopotrivă de superbitate și grație, în decorul mirific al scenei acoperite cu iederă de la Teatrul
CĂTĂLINA ALEXA. SUNT FATA DE LA MARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349336_a_350665]
-
libertatea, dragostea, instanța și buchetul premiilor este acordeonul... Pentru Vali Crăciunescu atingerea unei clape a acordeonului e atingerea unei clipe de viață, mâna retrasă de pe clape este întreruperea legăturii cu timpul în act și intrarea în conspirația cu timpul în irosire! Între brațele lui Vali Crăciunescu acordeonul e un ceas care indică nu timpul trecător prin om, ci timpul care rămâne în om! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Vali Crăciunescu. Timpul care trece, timpul care rămâne / Aurel
VALI CRĂCIUNESCU. TIMPUL CARE TRECE, TIMPUL CARE RĂMÂNE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348018_a_349347]
-
localitatea, fiindcă era conștient că apropiații acestuia, colegii de secție, aveau să încerce să se răzbune. Iar banda lui era, totuși, prea mică pentru a le face față. La noul domiciliu, a continuat cu același stil de viață, cu aceeași irosire a talanților și de ucidere a orice ar fi putut fi bun în interiorul său. A dragostei. A altruismului. A omeniei. De ce se întâmplă toate acestea? De ce venim, cu toții, pe planeta Pământ pentru a învăța o lecție teribilă, cruntă, neîndurătoare? Greu
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
Poeme > Devotament > VENI O TOAMNĂ Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 1146 din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Veni o toamnă Iar veni o toamnă ca o prevestire, Copacii murmurau legănați de vânt. În plușul sufletesc zace-o irosire Și-adânc este rănit oricare cuvânt. Femei cu decolteu ce nu-l pot abține Iubirea-și prezintă pentru un negoț, Oferă și un bonus- simțuri creștine, Cumpărând cuvinte, iubire și soț. Eu n-am cântat nicicând târgul repetat, Ci doar
VENI O TOAMNĂ de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362128_a_363457]
-
stomac. Răbda în fața farfuriei plină cu mâncare, după care o amăgea cu câteva înghițituri, se ridica și își continua existența de nălucă. * Ceva anume, din ființa lui, a prins să se revolte. Viața nu îi fusese dată numai ca o irosire. Își propusese doar, la modul imperativ, să fie oricând gata să ia totul de la capăt, convins fiind că orice ființă are disponibilități nebănuite. ,, ...una din ramurile ce au privilegiul oglindirii în apa râului se apleacă mai mult decât celelalte. Își
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
cu dorul de ea. * Timpul.... Nimic nu este mai prețios decăt timpul. Aurul, nestematele și alte valori, dacă le-ai pierdut, poți avea altele dar timpul pierdut, pierdut rămâne neputând să faci altceva decât să-ți vezi viața ca o irosire. A căutat să-și canalizeze orice gând pornit să o ia razna față de obiectivul lui. În tramvai, în autobuz ori în timpul mersului pe jos către locul de muncă încerca să regăsească frazele de care va avea nevoie la noul examen
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
dau ocol și banca mea cu fața spre liceu a început să doară și locul întâmplării celui dintâi amor acum îmi pare incolor și... parcă nu - i al meu. Acolo îmi duceam iubitul să mai scăpăm de vreun extemporal, cu irosiri de vorbe și de planuri, acolo ne iubeam, el doar platonic, eu shakespearian, înțelegând mult mai târziu ce se-ntâmpla cu amândoi. După o vreme-n zi de toamnă l-am scos și pe Bacovia din școală, stăteam în parc
TRIUNGHI SENTIMENTAL de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366609_a_367938]
-
dau ocol și banca mea cu fața spre liceu a început să doară și locul întâmplării celui dintâi amor acum îmi pare incolor și... parcă nu - i al meu. Acolo îmi duceam iubitul să mai scăpăm de vreun extemporal, cu irosiri de vorbe și de planuri, acolo ne iubeam, el doar platonic, eu shakespearian, înțelegând mult mai târziu ce se-ntâmpla cu amândoi. După o vreme-n zi de toamnă l-am scos și pe Bacovia din școală, stăteam în parc
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
prea târziu...De câțiva ani îi dau ocolși banca mea cu fața spre liceua început să doarăși locul întâmplării celui dintâi amoracum îmi pare incolorși... parcă nu - i al meu.Acolo îmi duceam iubitulsă mai scăpăm de vreun extemporal,cu irosiri de vorbe și de planuri, acolo ne iubeam,el doar platonic, eu shakespearian,înțelegând mult mai târziu ce se-ntâmpla cu amândoi.După o vreme-n zi de toamnă l-am scos și pe Bacovia din școală,stăteam în parc
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
iluzia că ființa iubită are calitățile pe care tu ai vrea să le ai, în care crezi, pe care le-ai situat pe o treaptă superioară în scara valorilor. Și ce au fost toți acei ani de trăiri intense ? O irosire ?! Unde ar putea fi răspunsul ? Nouătreinouăunupatruunușasetrei. De această dată a format numărul fără niciun fel de emoție, cu hotărâre chiar. Știe la ce trebuie să se aștepte din partea Ericăi. Îi va argumenta faptul că dacă nu o poate uita nu
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
o va purta: Margareta a României! „De ce a trebuit să ajungă la 86 de ani ca să aibă primul interviu televizat în țara ei?”, se întreabă Principele, în legătură cu Regina, „ce-am așteptat atâția ani? Cine-i va ierta vreodată României contemporane irosirea de sine?”. „Acum”, spune în continuare Principele „când Regina, alături de Rege, a ajuns la o vârstă atât de avansată și la un pisc atât de greu de atins al meritului personal, istoric și uman, nimic nu ne mai împiedică să
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
lăcomie câineasacă, prădând-o de ce avea și dându-i cu gamela, ca osânditului! Ce-a însemnat pentru Angela Ciochină lunga și devastatoarea suferință? Un prag secund de singurătate și lipsă după o viață cu bogății, ori o viață secundă după irosirea pe străluciri fără miez? N-ar fi drept să judece nimeni aceasta și nici n-ar putea-o face! Doar îngerii care i-au răpuns, plângând în lacrima artistei! S-a născut pe 17 aprilie 1955, în comuna Urecheni , județul
ANGELA CIOCHINĂ. CÂND ARTIŞTII PLÂNG, ÎNGERII SUNT ÎN LACRIMI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352334_a_353663]
-
pe sub roți de vagoane Ruginite în gările de mult urcate în cer de baloane, Albe ninsori umflate de piepturi cu aer încins De speranțe și așteptări... Ninge cu fulgi peste timpul nostru rămas Ne acoperit de zăpadă, un fel de irosirea timpului Pe cărări Metemorfozate în clipele de pe cadranul unui ceas În care eu te aștept să vi goală și bronzată de zăpadă Și cu bucuria că bărbații au venit să te vadă Împerecheată cu timpul în care m-am retras
NINGE CU ORE ALBE PESTE NOI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346575_a_347904]
-
te uită, înainte e ca și în urmă, ce nou vis-ospiciu, ce vechi - cu inundații/catastrofale, cutremure,/ comete, războaie, nașteri de monștri, e/ o întoarcere "spirituală" la haos, cu miracole, ca la Apocalipsă...". Volumul este o dramă a zădărniciei, a irosirii existenței ce vine din trecut spre prezentul care trăiește calvarul alienării: "Ea, abia întoarsă de pe lumea cealaltă. Nu vede bine - pe/ prima pagină (după ce rememorează/ numele/ publicației, una care susține avortul/ citește și nu înțelege, dacă/ aș fi știut că
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
-n toamnă asta să mă vrei mireasă. Otravă și venin Asemeni pomului eu plină sunt de rod Am adunat pe ramuri doar iubire S-o strâng în lăzi aș vrea, s-o pun în pod Că e păcat de-atâta irosire. O viată-am adunat-o în potire Dar azi pe umeri tu o simți povară, Din ochii tăi tristețea doar coboară Nici urma nu găsesc de fericire. Pe undeva o ramură s-a frânt În trupul tău ea nu mai
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
avea un loc de completat! Problema era că nu-și dădea seama cu care dintre cei "plecați"? S-ar fi înregimentat și Fiuliță, dragul de motan... o amendă în sine Nicole. Trecuse aproape un an... și nu-și reveniseră după irosirea animăluțului. Șaptesprezece ani le îmbogățise căminul purtându-și blănosul trup prin camere, lustruind gingaș orice atingea prin unduirea dezmierdătoare a fracului galben-dungat, purtat peste albul fin al gâtului și pieptului, aducându-le aminte că au un motan ori de câte ori îl aveau
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
din ce în ce mai mari, cum o simt eu acum. Am primit viața, această flacără divină la naștere și, la soroc, ea trebuie restituită. Când se termină uleiul, se stinge candela. Punct. Aceasta în sine nu este o tragedie. Tragedia constă în sentimentul irosirii vieții. Când faptele noastre nu sunt în stare să ne răscumpere în fața eternității. Pentru că fiecare viață are o miză. Dar miza vieții mele, care să fi fost? Eu îmi voi fi atins sau nu, acest scop al ei? În sinea
TRĂSNETUL de ION UNTARU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356326_a_357655]
-
necruțător Zvârcolind șerpii pe care mereu are să-i crească La sânul ei o comunitate (oricare) Pe care mereu avea să-i pună între ziduri Constructorii casei cu ceva timp în urmă... Taci! Se târăște șarpele casei Pregătind atâtea surpări și irosiri De abnegații și de competențe- Pe care nu le vom cunoaște vreodată Și îndepărtând atâtea muze Și asta ca un blestem fără a se potoli degrabă Se macină sămânța viguroasă a unei nații A unei generații abia vlăstărite Mai urgisitor
REQUIEM PENTRU FIII ŞI FIICELE AMERICII ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356053_a_357382]