305 matches
-
sentiment de împăcare. Să poti a spune când greșești:" Iertare", Răstignind pe cruce minciuna Luptând în tine oprindu-ți orgoliul și ura, E sentiment de sine și-onoare. Să poți reuși acestea-n viață e nevoie Să fii Om, dragostea irumpe Iubindu-ți Creatorul și pe-al tău aproape, E sentiment-credință ce învie! Referință Bibliografică: Să poți... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2230, Anul VII, 07 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate
SĂ POȚI... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385071_a_386400]
-
Chiuind într-un picior pe luncă Chiar v-ați amăgit cu cea butadă : „Boii ară și caii mănâncă”! Tot mai aprig v - apasă corvoadă! Ferecate porți suflet străbate; Și una după alta, vai, se - nchid, În lumină tăinuite fapte Vulcanic irump, devoră avid; Căci actori pe-o scenă de fațadă Mâniat-ați pronia divină, Ați trăit viața ca o pradă, Coborând la rangul de jivină; Timpu-aleargă, vine și scadența, Cine să plătească oale sparte, Zi ce trece crește violența, Bate-n
PSALM de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384661_a_385990]
-
primăvara înapoi? S-o așteptăm, curând ea o să vină Cu bucuria plânsă-n ghiocei, Mă uit în ochii tăi plini de lumină, Cum înflorește dragostea din ei Și trupul tău, ca mugurii pe ram, Când îl ating stă gata să irumpă, Tu știi de bună seamă că te am Din câte sunt, minunea cea mai scumpă! Îți place întotdeauna când te strig, Cum te-am strigat atunci întâia dată, Cât a mai rămas de-acum din frig, Din Poezia mea neterminată
CÂT A MAI RĂMAS... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384069_a_385398]
-
în suferința omenească, ci El rămâne Dumnezeu, întrucât în Iisus Hristos nimic nu poate despărți omenescul și dumnezeiescul. De aceea, la Paști cântăm: "Cu moartea pre moarte călcând". Dumnezeu - Omul răstignit este Același cu Dumnezeu - Omul înviat. Crucea face să irumpă în inima creatului, în inima existenței noastre o forță dumnezeiască, o viață mai puternică decât moartea. Dumnezeu se răstignește pe tot răul lumii pentru a ne deschide căile Învierii. El sfărâmă porțile morții și ale iadului, sfărâmă veșmântul răutății acestei
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
de simpla percepere vizuală a lor, nu poate să nu le remarce acea notă aparte, pe care le-o dă lumina ce izvorăște din ele. Asemeni unui școlar neastâmpărat, pare că nu poate sta o clipă locului în banca sa, irumpând acolo unde nu te aștepți și scotocind prin toate ungherele. O mișcare uneori subtilă, alteori febrilă, pare să cuprindă universul pe care îl surprinde penelul pictoriței. Și această mișcare, văzută ca o competiție, cuprinde și opune în același timp cele
PENELUL LUMINII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382890_a_384219]
-
în care în nebunia mea intrasem se pierde de la sufletul meu și din carnea mea, desfăcându-se și pierind, asemeni unei fantasme răuvoitoare și întunecate fugind din somnul oamenilor odată cu venirea zorilor. Asemeni celei mai înspăimântătoare arătări a universului, probabil, irump dintre și prin dalele grele și triste ale unei cu totul și cu totul alte încăperi, ce pare a fi o biserică. Dar, stați, iar încăpere? Nu mai scap de încăperile astea, ce se întâmplă, numai de încăperi am parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asta, se întrebă primarul. Se auzeau deja aproape sirenele mașinilor de pompieri, urletele înfiorătoare, mai mult ale cuiva care implora ajutor decât ale cuiva care venea să-l dea, erau tot mai ascuțite, dintr-un moment în altul aveau să irumpă de după un colț. Prima mașină apăru când primarul își croia drum prin aglomerația de oameni care alergaseră să vadă dezastrul, Sunt primarul, spunea el, sunt primarul, lăsați-mă să trec, vă rog, și se simțea dureros de ridicol repetând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în excursii), pândește la scara cea mare. Noi, printre bănci, amestecați, discutăm înfrigurați un punct dificil de matematică sau de geometrie. Auzim însă ropotul de pași al escuadei, în care predomină cadența de centaur a lui Tata Moșu. Înainte de a irumpe ei, suntem toți la loc, în bănci. - Banciu, Banciu vine! O tăcere grea se așterne. Fiecare din noi are un groaznic trac. În sfârșit. Fumuriu și zvelt, ca un arab, apare Banciu. Suie cu capul nițel plecat spre catedră, fără
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
deusian, pe care îl avea de îndeplinit aici, pe Pământ. Romanul superrealist macină de multe ori cuvinte absurde, le scămoșează și le întinde ca pe niște intestine de capră, pe gardul văruit al fiindului, pentru că, de acolo, cel pornit să irumpă realul cititorului, în realitate, îl secătuiește de imagini. Cine se dorește umbrit de trivial tânjește la exhibiționism, care nu este un păcat netolerat însă dorit în intimitatea fiecăruia, pentru a nu cădea în ridicol. Vorbele sunt exprimări sonore, șir de
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
plin de nostalgii și tristeți Preludiul noului an A decis să salveze din noianul de vieți Doar pe un zeu pământean - Pe nenăscutul oștean NEBUNIA TOAMNEI Invadate de culori nebune Câmpurile par chilimuri scumpe, Ascultând de legile minune Sărbătoarea toamnelor irumpe. Nefi resc tronează galbenul aprins Cadru ireal de lumini și fl ori, Curcubeie vii pare că au nins Întregind tabloul care-ți dă fi ori. Concertează coruri nevăzute În decorul pregătit de Zână - Partituri de nimeni cunoscute Pentru toamna care
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
unui copil zănatic. Mă aștepta râzând. Îmi făcu semn s-o urmez. Am pășit într-un hol lung și prăfuit, iluminat puternic de un șir de aplice laterale îngropate într-un tapet din stofă ripsată. Câteva uși întredeschise lăsau să irumpă un zgomot de petrecere. La capătul lui, o scară în spirală urca undeva deasupra unei hărmălăi neobosite. Am urmat-o într-una din încăperile de la capătul coridorului și m-am trezit în fața unui grup mai mult decât zgomotos: - În sfârșit
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
esențializat, curățat de zgura clișeului păgubos, ca în acest frumos poem:”Îmi stă în pulpa stângă/ un semn/ un L și un D/ un ajutor din umbră/ o forță interioară din necunoscut/.”(Semnul divin). Sperăm ca această ”forță interioară” să irumpă, ca un cutremur al expresivității, eliberate din chingile poeziei canonice, spre zările albastre și nesfârșite ale mirabilei creații. ILORIAN PĂUNOIU PS: Prefața a fost scrisă în luna Martie 2016. Referință Bibliografică: Floarea poemului sau efectul morganatic / Cristina Mariana Bălășoiu : Confluențe
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
prin experiența comunistă, ni se impune ca datorie morală analiza și înțelegerea acestei experiențe la dimensiunea de experiență mistică ce ne-a pus în ecuație relația cu Dumnezeu și ne-a demonstrat că, într-un mod criptic, dar constant, veșnicia irumpe în timpul istoric. Din punct de vedere creștin, singurul răspuns care îi poate fi dat comunismului este afirmarea a tot ceea ce el neagă: afirmarea libertății, a spiritualității, a existenței lui Dumnezeu și, prin această afirmare, intrarea în conflict direct cu comunismul
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
apologeții vorbei te îmbie la visare și uiți mereu de tine răsufli fără gând dar așezându-ți fața cu tâmpla peste munte înlătura-vom grija de-a fi mereu grăbiți atlasu-l porți pe umeri povara cea din glie străfudul neputinței irumpe prin visări dar vie ți-e dorința să lași mărinimie și să o dai Acelui ce poate mântui. Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. 17 aprilie 2013
POEM HIERATIC XXV POVARA CLIPEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367588_a_368917]
-
de îngerul-poștaș, Pe-al meu copil lăuntric îl cheamă la hotar, Ca Moșului Crăciun să-i scrie un răvaș. Moșule drag, nu-ți cer cadouri scumpe, Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată, Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpe Spre vulturii luminii, de neguri detașată. Poate dorința mea un pic să te surprindă, Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitate Ce-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate. Ajută-mă să fiu
SĂ FIU UN CUIB de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367007_a_368336]
-
fi fost și n-ai mai fi putut ține minte și această elementară îndatorire, cetățenească de altfel, mai ales în mediul și la înălțimile la care pluteam - hotelul și casino-ul Bellagio de forma unei troițe în fața căreia lacul de la picioare irumpe prin aspersoarele din adâncurile limpezi și reci, jeturi de apă aruncate până la înălțimea stabilimentului hotelier pe un fond musical care se schimbă la fiecare jumătate de oră, la început pe o frumoasă canțonetă și-apoi așteptăm pauza pentru a revedea
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
în mine resorturi de care nu m-aș fi crezut în stare, frisonul morții avusese iată o formă atât de domestică, prietenoasă și aparent tentantă. Se produsese cumva, pe nesimțite și negândite, acel flash de licăriri ascunse ce așteptau să irumpă lumină clară și nețărmurită, să cuprindă lumea căreia urma să-i ridicăm vălul „secretelor” și să-i expunem dedesubturile și întunericul ungherelor care ne țintuia într-un șir consistent de interogații și răspunsuri. Auzind eu că pot da de necaz
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
nebănuite, ignorate în prima parte a vieții. Adeptă a lucrului bine făcut, în demersul său literar, procedează cu tact și cumpătare, cu pricepere și înțelepciune, iar printr-o muncă migăloasă și tenace descătușează filonul liric cu care este binecuvântată. Acesta irumpe și astfel, reușește să pună în relație poetică viața și imaginația, trăirile și cuvântul, dorurile și alinările, îngrijorările și speranțele... Câteva considerații despre „Isadorable” Poezia Anei Urma se citește pe îndelete, cu sufletul deschis și mintea trează pentru a decripta
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului (Omagiu aniversar, regelui naiului din Basarabia cea încă înstrăinată) Vuiet de codru-aduce suflul său de nai, Adâncul mării-n cântec de sirenă, Sfințite armonii ce urcă pân’ la Rai Irump din lemnul ce îi crește-n venă. Lui nu i se mai zvântă lacrima din cântec E naiul său suspin și fătului din pântec. Imn românesc revarsă-nspre Carpați, Oricât i-ar sta hain un Prut în cale, Vibrează inima-i
URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/349482_a_350811]
-
o cântare în limba română, cântare pe care o știam atât de bine, mi-a fost aproape imposibil s-o cânt. Gama majoră fusese înlocuită cu una minoră, versul îndulcit cu inegalabilele meandre ale sufletului rus, durerea unui neam asuprit irumpea prin această fereastră deschisă a inimii.” Ultima parte a acestui articol este consacrată vizitei la Chișinău, capitala Moldovei, unde autorul are ocazia să vadă marile mișcări populare în favoarea unirii cu țara și deopotrivă, are șansa de a întâlni „poeți ca
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
identifică o logică a istoriei, desfășurată după sistemul ciclicității. Adevărul lui ”nihil novi sub sole” îl denunță cu patos în poemul ‘Realități”. Concluzia poemului are valențele unei sentințe implacabile: Sensuri absurde își pun măștile vechi.” Portretul artistei, din tinerețea care irumpe bogat, este figurat în poemele care fixează coordonatele majore ale volumului, sublimând fiorul erotic și vibrația sentimentului patriotic.Toposul acestor trăiri îl alcătuiesc termeni care emoționează și răscolesc. Sunt cuvinte cu valoare de simbol, care străbat, ca un leitmotiv, paginile
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
prin experiența comunistă, ni se impune ca datorie morală analiza și înțelegerea acestei experiențe la dimensiunea de experiență mistică ce ne-a pus în ecuație relația cu Dumnezeu și ne-a demonstrat că, într-un mod criptic, dar constant, veșnicia irumpe în timpul istoric. Din punct de vedere creștin, singurul răspuns care îi poate fi dat comunismului este afirmarea a tot ceea ce el neagă: afirmarea libertății, a spiritualității, a existenței lui Dumnezeu și, prin această afirmare, intrarea în conflict direct cu comunismul
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
ei să fie și mai cunoscută în lume. Lili BOBU: O duminică sfioasă de martie, la Chișinău, ,,mirosind a pom cutreierat de muguri/și-a frunză verde care se răscoală” (Adrian Păunescu)... Așteptând anotimpul plecat în refacere și mugurii să irumpă în desfaceri și desfătări, iar taina lumii să se-adune într-un fir de iarbă, v-ați destăinuit cu o mare noblețe și simplitate (valori spirituale ce vă caracterizează). Ne-am preumblat pe linii de orizont și frontiere împlinite, eludând
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
prin experiența comunistă, ni se impune ca datorie morală analiza și înțelegerea acestei experiențe la dimensiunea de experiență mistică ce ne-a pus în ecuație relația cu Dumnezeu și ne-a demonstrat că, într-un mod criptic, dar constant, veșnicia irumpe în timpul istoric. Din punct de vedere creștin, singurul răspuns care îi poate fi dat comunismului este afirmarea a tot ceea ce el neagă: afirmarea libertății, a spiritualității, a existenței lui Dumnezeu și, prin această afirmare, intrarea în conflict direct cu comunismul
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
mai trăiește într-un ochi să ciupească de pe margini grâul verde (- întreb și las pleoapa să cadă pe fila câmpului suspendat undeva între da și nu) pe unde curg picioarele oilor dacă dincolo de hotare sferele cerești explodează iar cuțitele falsității irump în tăcerea cerută de El pentru un respiro prelung în globul ocular al existenței în perpetua cerșetorie a înțelegerii Iubirii Sale tabloul se prelinge în palma timpului uimit el privește și trece... o oaie două... șapte oi și fantoma unei
UN FEL DE TRANSHUMANŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349950_a_351279]