54 matches
-
ordinea harului, învăluind-o prin participarea la Nunta din Cană Galileii în ambianța harică ce iradia din Persoană Să. De aceea aceste elemente ale cultului din întrebuințarea lor naturală devin prin întrebuințarea lor, în cadrul cultului Bisericii, sacre căci: „sacrul reprezintă irumperea în această lume a absolutului. Elementele de aici nefiind sacre prin propria lor natură ci doar prin participare. Actul dumnezeiesc scoate o ființă sau un lucru din condițiile sale empirice naturale și îl pune în comuniune cu energiile sfințitoare”. Evident
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Însoțirea la drum, acea co-apartenență la un mers dinspre un reper către un alt reper, nu oferă doar fermitatea echilibrării lăuntrice prin diminuarea până la anulare a sentimentului necrozant al solitudinii unei pierderi irecuperabile în depărtări. Mai mult, ea induce și irumperea speranței în ducerea la bun sfârșit a călătoriei. Însoțitorul, celălalt călător nu doar te confirmă pe tine drept călător existent, real, dotat cu o personalitate ce se opune anihilării în extensii interminabile, dar îți este și martor al întregului tău
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
susținută prin dogmă ca o teză, afirmație disponibilă credinței sau non-credinței individuale. Activarea potențialității de alegere a fiecăruia, capabilității de opțiune particulară este apelată aici. Admiterea însoțirii divine permanente a omului ca fapt tăinuit, drept o realitate ascunsă determină, așadar, irumperea unei aspirații, a unei năzuințe de a afla neîntârziat pe zeu, de a primi dezvăluirea sa. Cele două experiențe evoluează proporțional. Astfel, sentimentul de acceptare al însoțirii divine ascunse ca un fapt ce este cu putință, se poate transforma, evolutiv
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
orizontul evenimentelor epocale dintre 1789 și 1793, echivalentul primei operații deconstrucționiste istorice ale cărei consecințe, În Franța, mai apar Încă și astăzi. Ceea ce numim postodernitate este una dintre ele : ideea imposibilității Revoluției și Încercarea de a umple locul gol rezervat irumperii unei sacralități așa-zicînd imanente - cu ceva. Antimodernitatea este replica franceză la postmodernitate, venită tîrziu, ce-i drept, dar articulat formulată. Discursul francez despre literatură este unul despre Occidentul contemporan, este unul despre noi. Iar literatura franceză ilustrată În acest volum
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]