137 matches
-
oameni, aproximativ 2/3 din populația lumii trăiește în condiții de foame acută, definită în termeni de boală nutrițională identificabilă. Această foame este, în același timp, cauza și efectul sărăciei și mizeriei în care ei trăiesc”. Problemele zonelor sărace au irupt în arena internațională în 1949. ONU estima venitul pe cap de locuitor la 1453 de dolari în SUA și 25 de dolari în Indonezia. Aceasta a generat ideea că trebuia făcut ceva înainte ca nivelele de instabilitate mondială să devină
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
Cine în lume e mai cu minte decât el? Cei de față priviră unul la altul. Dar nici unul nu îndrăzni să zică cîrc! ori să spună ceea ce gândea, adică adevărul, pentru ca să nu-l ia lumea de prost; din contra, cu toții irupseră într-un glas, lăudîndu-l și aplaudîndu-l. - Ah, ce bot! zise o cucoană-n doi peri; mă răpește botul dumisale. Aș putea să-l ascult toată ziua. - Să mă ia dracu, zise foarte încet un om cu minte, dacă vita aia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de Constantinopole. Domnitorul lor, hanul Boris, își puse la botez numele Mihail, luă curând după aceea titlul de rege, dovedind astfel și prin cele de dinafară că tinde hotărât la o continuă neatârnare a statului său. îndrăznețul lor rege, Samoil, irupse, devastând și pustiind, până în Peloponez. După multe lupte cu împărații bizantini, bulgarii totuși căzură la urma urmelor de mâna împăratului bizantin Basilius II și fură incorporați cu împărăția romană a Răsăritului (în an[ul] 1018). Se strecurase un secol și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe cei prinși ori să-i nimicească într-alt chip. Isac Angelos învinge pe romîno-bulgari în campania întîia (1183) Mulțimea stârnită prin vorbele unor asemenea prooroci, din a căror gură credea c-aude glasul lui Dumnezeu,. alergă la arme și irupse în răscoală fățișă. Mergîndu-le bine de la-nceput, credeau și mai mult în hotărârea milostivului Dumnezeu și-n ajutorul lui. Petru și Asan, cari politicește dăduseră foc războiului, deveniră supremele căpetenii militare și se proclamară independenți. Petru purta de-acuma-nainte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acestora nu putea să se-mpace nici cu interesul esențial al împărăției, nici cu dignitatea proprie a romilor. Abia s-a dus împăratul în Asia la anul 1195 ca să reguleze partea răsăriteană a împărăției, când Asanizii și reîncepură ostilitățile. Ei irupseră în Bulgaria, și anume în mănoasele locuri de la Serras, bătură o legiune bizantină ce tăbăra {EminescuOpXIV 87} acolo, risipiră celelalte trupe romeice și prinseră pe comandantul romilor, Alexios Aspietis. Apoi cuceriră mai multe cetăți mici (forturi), se puseră într-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conducătorilor încercați le luă românilor deocamdată orice chezășie de succes strălucit a activității lor războinice, dar [nu] le luă nici curajul îndrăzneț al luptei, nici dorința de-a întreprinde războaie și năvăliri prădalnice. În anul 1200 românii, uniți cu cumanii, irupseră în Thracia, pustiiră cea mai frumoasă parte a țării și se-ntoarseră acasă cu mult plean, fără să fi fost atinși măcar. În această incursiuue amenințaseră până și capitala împărătească despre uscat, dar căutară să se lase de alte atacuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bisericești. Rușii, zeloși în pravoslavie, o luase de mult a nume de rău cumanilor cumcă aceștia precupețeau la popoare necreștine pe creștinii prinși în roirile lor prădalnice. Roman, marele duce de Galiția, ridică în grabă o oaste mare și puternică, irupse în Cumania și o pustii cu atât mai ușor, de vreme ce cea mai mare parte a cumanilor purcesese în contra romeilor, aliați fiind cu românii. Atacul în spate îi sili pe cumani să se retragă și să-și apere propriul lor pământ
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acest împărat le răpise de la romîno-bulgari și le adăosese împărăției romeice. Ocazia era favorabilă și ademenitoare, mai cu samă pentru că partea apusană a împărăției romeice era lipsită de orice trupe cum se cuvine și de orice apărare efectivă. Principele româno-bulgar irupse din Em, trecu râul Hebrus și, sprijinit de simpatiile locuitorilor din ținuturile în cari năvălise, făcu repezi progrese în scurt timp. Cetățile, orașele, târgurile, având garnizoane minime, nepregătite pentru împresurări lungi, rău înarmate și pierzîndu-și tot rostul și orânduiala prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și de înrudire. Cele două partide rupseră orice comunitate întreolaltă, se fereau una de alta în societate și în daraverile negustorești, ba chiar între frați se ardică făclia certei religioase. Schisma, pospăită pe dinafară și numai abia de catră împăratul, irupse fățiș în cler și popor c-o pornire îndoită și fără măsură, iar partidele întărîtate aruncau una asupra alteia pline de turbare anateme și contraanateme. Nichifor, despotul Epirului, și frate-său Ioan, duce de Patras, esploatară turburarea generală, convocară un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fugariul ar fi găsit primire prietenească și încurajare binevoitoare din partea împăratului, Nogas desigur ar fi cerut estradarea lui și-n caz de refuz și-ar fi îndreptat mânia și armele contra împărăției romeice. Când, după moartea tatălui său Nogas, Tzakas irupse cu oaste în Bulgaria în anul 1294, el sprijini cucerirea ce-o avea de gând pe un titlu de drept și anume pe dreptul său de succesiune, care i se cuvine după căsătoria încheiată de mai înainte încă c-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de inteligente a românilor și de aceea justifică foarte mult dorința unei îndreptări spre bine. capitolul III DESCĂLECAREA, CREȘTINAREA ȘI DISPARIȚIUNEA CUMANILOR DIN ȚĂRILE ROMÎNEȘTI Încercări izbutite de convertire în privirea cumanilor, neizbutite în privirea românilor. Pe la mijlocul sutei a unsprezecea irupse cu putere în Europa poporul cumanilor sau al polovților, care pîn-atuncea petrecuse în Asia dincolo de Volga, era ca și ungurii de viță ugrică (din care cauză bizantinii le ziceau uți) și biruind pe chazari și pe pecenegi ocupară toată țara
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de familii, fugind de mongoli, căutară și găsiră scăpare, conduse de principele lor, anume Kuthen, în Ungaria, unde regele Bela IV îi primi în a[nul] 1238. Starea pe jumătate sălbatecă și desfrâul acestor imigranți îngreunau apărarea în contra mongolilor cari irupsese în anul 1241 în Ungaria. Scaunul papal, dorind din toată inima convertirea fără deosebire a cumanilor de la păgânism, a românilor de la legea greacă, o și puse în lucrare cu mult zel, atât prin impulsiuni date regelui cât și prin instrucții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
precum se obicinuia aceasta în relații de vasalitate, și n-au găsit întru aceasta împrotivire din partea lui Sigismund. Cu toate planurile mari și pregătirile cuprinzătoare, întreprinderea se scurse într-un mod neînsemnat. Turcii, oblicind atacul ce era să se întîmple, irupseră în Valachia, o arseră și-o pustiiră în mod foarte simțitor, apoi se retraseră dincolo de Dunăre. Sigismund pluti acum într-adevăr preste Dunăre și începu atacul contra micului Nicopol, tare și încunjurat cu ziduri, a cărui garnizoană turcească se luptă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ajutorul Poloniei. Dar nu izbuti nici cu una, nici cu alta și războiul cu Turcia, neputîndu-se ocoli, deveni o tristă realitate. La anul 1398 Baiazid, pornit de răzbunare contra lui Mircea și dîndu-i vina inițiativei dușmăniilor contra turcilor, trecu Dunărea, irupse cucerind în fruntea unei oștiri puternice în Valachia, pustii rău țara și o despopulă, târând cu sine în robie pe locuitori. Mircea strânse asemenea puteri considerabile, porni femeile și copiii la deplină siguranță înlăuntrul înaltului lanț de munți despre marginea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei mai de frunte complici ai lui și-și îndreptă armele contra Principatelor dunărene românești cari se îndărătniciseră, făcând începutul cu Moldova, ce se declarase pe față pentru Polonia. C-o oaste reîntinerită și cu gând statornic de cucerire, regele irupse în Principat la anul 1390, unde însă Ștefan Vodă se sili din răsputeri să-i împiedice intrarea, puind în cumpănă toată puterea sa de luptă, întărind căile de munte, strâmtorile și drumurile săpate ce aveau a le trece ungurii mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
le-a probat (prin cari a trecut). Fleck, cu voacea sa uruitoare ca tunetul, cum turbă el d. e. în mari momente tragice, ca în Carol Moor, după recunoașterea tatălui său, "cum îl doboară simțământul monstruozităței, cum pierde vocea, cum suspină, irupe-n râset, cum se întreamă scrâșnind asupra slăbiciunei sale, cum dau din el (sunete) bubuiri de tunet nemaiauzite până acum" (Tieck, Phantaszis, partea III, p. 504 și așa mai departe), cine-ar putea să potențeze chiar această descripțiune plină de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în aceste creațiuni superbe. În timpul nostru, în care nu se mai dă în neci un ram de activitate artistică o acțiune (Schaffen) cum am zice naivă, pentru că antiteza gigantică dintre a cugeta și a fi, dintre simțamînt și reflecțiune a irupt în toate sferele vieței, în timpii noștri critica pășește la moment pe urmele artei, pentru că artea nu trebuie să-și mai trăiască traiul și să aștepte o reformă a totalităței sale. Condițiunea absolută a criticei este cunoștința (Erkenntnis) legilor acelei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Daca artea în genere deja (pentru ca pe de o parte e o avere comună a oamenilor și, trecând peste orice cultură specială, se îndreaptă la omul întreg), daca artea are în suita sa superficialitatea raționamentului și a criticei, apoi a irupt iar întru critica reprezintațiunei dramatice acest tren într-o formă atât de nedesciplinată și sălbatică încît zărim aici toate, furnicând între ele, întrunite, respingătoarele calități îndealtfel risipite, a obrăzniciei a inoranței, a lipsei de tact, a sans-cuelottismului brutal și a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mijloacele de comunicație s-a îmbunătățit și înmulțit în Irlanda în cursul celor din urmă optzeci de ani; însă cu fiecare grad de îmbunătățire foametea și epidemiile deveniră mai dese când, la complectarea unei rețele rutiere de drum de fier, irupse o foamete atât de cumplită încît toate erau. nimic pe lângă aceasta. Cu fiece grad a îmbunătățiriii comunicației cade puterea de asociație, pământul se secătui din ce în ce mai mult și acum lucrătorii fug din patrie, proprietarii sânt uciși, oamenii de spirit dispar. Drumuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cărți Literatura europeană și Evul Mediu latin. Altceva nu mai era de făcut, din punctul lui de vedere. (Dar asta însemna, desigur, și încredere în alte forțe, conștiente și organizate, care acționând subteran trebuiau mai curând sau mai târziu să irupă la lumină cu un mesaj al rațiunii și umanismului.) Tot astfel Sf. Augustin lăsa viitorimii De civitate Dei, în vreme ce vizigoții prădau Roma. Cărțile nu pot, firește, stăvili cu ființa lor materială puhoaiele, care le calcă în picioare și își fac
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pe care o transformă într-o ipostaziere terestră a Raiului: „Râd toporașii vineți ca ochiuri de izvoare./ E-o dimineață albastră și clară ca un clopot/ [...] Când alb răsare-n slavă Ierusalimu-n flori/ Și laudă de ramuri spre cerul cald irupe” - Întâmpinare; „Atâta cer a curs pe câmp azi noapte/ Că peste ramuri atârna în zori/ Argint din matca drumului de lapte/ Și stele izvorau pe câmp din flori” - Dimineață de primăvară. Scopul demersului poetic îl constituie perpetua căutare a unor
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
de coșmarul războiului, de spaimele și durerile pe care i le pricinuiește inițierea prematură într-o viață aspră. L. nu transferă această experiență copleșitoare într-o evocare sentimental-patetică, ci într-o confesiune tensionată, într-un discurs liric dinamic, în care irup antiteza și imagismul metaforic. Copilăria nu este paradisul pierdut, ci vârsta „viselor haotice”, a „nopților zbuciumate ori calme”, a „feților-frumoși cu stele [...] în creștet” și a „dracilor blajini”, a „tristeților sensibile” și a „uriașelor bucurii”, o lume „compusă din lumini
LABIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287733_a_289062]
-
să creeze o mare dramă intitulată eventual Ciuma. Acțiunea s-ar petrece În timpul lui Vodă Caragea”, dar prezumtivul autor explica Într-un interviu din 1982 că „(...) de-abia În actul al II-lea ar fi Început teroarea, și ar fi irupt din străfundul credințelor și fanteziei populare scenariile și personajele fabuloase care (În interpretarea mea, nu În realitatea istorică) vor releva Domniței Ralu prăpastia care desparte «moartea filosoficească» de moartea acelora care n-au știut să se apere torcând ritual cămașa
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în exegezele critice, se regăsește în proza lui P., îndeseobi în încercările antiliterare din romanul „sentimental” Doina Doicescu și Nelu Georgescu (1977) și în însemnările de „voiaj” din Călătorie sprâncenată (1980), unde ironia, războiul cu stereotipiile, locul comun și kitschul irup în fulgerări de burlesc și grotesc halucinant, hotărând, „atotputernică”, arhitectura intrigii, tipologia, fluxul stilistic și finalitatea estetică, ca și în romanul Podul aerian (1981), proză a „deriziunii”, cu o mai complexă bătaie și amplitudine. În sfârșit, cele două volume din
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
animatorii ultimei serii a revistei „Luceafărul” (Sibiu, 1941-1945). A semnat și cu pseudonimele I. Andreiu, I. Daru, Espectador, Grigorie Tobie. Deși își strânge relativ târziu, și parțial, producția poetică în volumul Cartea anilor tineri (1939), vibrația lirică este autentică și irupe din majoritatea textelor scrise de P. Propensiunea către metaforă, firească indiferent în ce domeniu se manifestă, dar consubstanțială cu personalitatea, creația și izvoarele poeziei lui Lucian Blaga, a putut fi interpretată ca descinzând din aceasta. Versurile dezvăluie familiaritatea autorului cu
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]