229 matches
-
Drept din București, pe care o va absolvi în 1922. Doctoratul în drept și științe politice și economice și-l va susține târziu, în 1947. În 1916, elev fiind, publică o poezie ocazională în ziarul focșănean „Națiunea”, precum și proză scurtă, iscălită Silvigo, în „Veselia”. Proaspăt student, aderă la Partidul Social Democrat, în al cărui periodic - „Socialistul” - dă la iveală articole și versuri. Mai colaborează la „Hasmoneea”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Năzuința”, „Spre ziuă”, „Revista copiilor și
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
de la Vest” și „Vestul României”. Celor trei periodice orădene, dar și altora din capitală - „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Peninsula Balcanică” - ori din țară - „Drum nou”, „Cosinzeana”, „Evoluția” - le dă, pe lângă versuri, impresii de călătorie, scurte cronici teatrale și literare, iscălite și cu pseudonimele Misa, Seneca, Senectus ș.a. Concomitent, face să reapară, în noiembrie 1922, la Oradea, „Ghimpele” și tipărește al doilea volum de versuri, Tablouri din Pind (1923). În 1924 i se încredințează direcția școlii secundare românești din Grebena, care
SAMARINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289453_a_290782]
-
schițe umoristice facile pe tema infidelității feminine, câteodată și versuri. O țintă predilectă este simbolismul. În Literatura noastră Rodolphe ironizează „Literatorul” și ortografia lui, iar Supărarea poetului, semnată Răstoacă, este o parodiere a procedeelor simboliste, la fel ca și versurile iscălite Raicu ori Clak-Ston. D. M.
SCAIETELE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289529_a_290858]
-
și comentariile referitoare la situația școlii românești sau la realitățile sociale din Transilvania îi aparțin îndeobște noului redactor. El este și autorul unor nuvele - La crucea din sat, Crucile roșii ș.a. - sau al însemnărilor intitulate Icoane zugrăvite cu degetul și iscălite Tanda, în care sunt evocate locuri pitorești și tipuri ale Bucureștilor. Plecând însă Grandea, Slavici trebuie să se ocupe de rubricile politice și astfel vor fi neglijate cele literare. Abia după venirea lui Eminescu paginile de cultură și beletristică ale
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]
-
un periodic esențialmente politic, în ciuda promisiunii că „orice talent înăbușit în domeniul literaturii umanitariste poate să respire larg în coloanele sale”, U. nu publică decât o nuvelă (sau un început de roman) în foileton, Lelița. Povestea unui legionar din Africa, iscălită Maxim Hoinaru și lăsată neterminată. O cronică având și nuanțe de analiză contextuală pe marginea traducerii făcute de Zaharia Stancu poeziilor lui Serghei Esenin îi aparține lui Vlaicu Bârna (sub pseudonimul Bunea Vornicu), care explică reușita „de o senzațională originalitate
UMANITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
Interesant prin amănuntele inedite comunicate despre adevăratul descoperitor al Codicelui Voronețean, despre tribulațiile manuscrisului intrat în cercetarea lui I.G. Sbiera până la publicare este studiul Însemnătatea monumentelor de limbă și Codicele Voronețean și, complementar, Rotacismul în genere și în Codicele Voronețean (iscălit Dan). Preocupări filologice mai ilustrează articolele Limba română (despre locul, modul și timpul de formare al românei, evoluția și influențele străine receptate în provinciile istorice, tendințele latiniste și rolul normativ al Academiei) și Principiile lui Cipariu (despre principiul etimologic aflat
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
libertate și sclavie”. În această publicație cu caracter de antologie, pe lângă rubricile „Carnet literar”, „Carnet cultural” (cu note despre activitatea scriitorilor români din exil), „Cărți, reviste, ziare”, „Note și comentarii”, semnează versuri și articole Nicolae Novac, tot el dă proză iscălită Nicolae Novakovski, iar cu versuri, proză și recenzii figurează Vasile Posteuca, cu poezie, traduceri și prezentări de poeți din literatura latino-americană Ștefan Baciu, cu versuri și proză Vintilă Horia. Mai colaborează Aron Cotruș, Eugen Relgis, Victor Buescu, Nello Manzatti, Ion
VERS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290499_a_291828]
-
Gr. Periețeanu și Iovan Ducić. O recenzie necruțătoare la traducerea lui N. Bogdan din Plutarh, Viețile paralele ale oamenilor iluștri: Alexandru cel Mare și G. Iulius Caesar, îi aparține lui N.I. Barbu. Din când în când se includ și epigrame iscălite G. L. (George Lesnea) sau Marin Găiseanu. Pentru a stimula interesul cititorilor, câteva inserturi anunță colaborarea viitoare a scriitorilor Al. O. Teodoreanu și George Dorul Dumitrescu și a lui Mihail Boerescu, „fost ministru”. La „Cronica literară” C. Pârlea recenzează placheta
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
veche ș.a., o traducere din Shelley (Regina visurilor Mab). Sporadic intra în sumar și poezii semnate de George I. Gârbea (Imnul fraților), Elenă Poenaru (Cântarea Dobrogei) ș.a. Proza s-a publicat puțină, gazeta adăpostind, între altele, povestirea Cenușă unei scrisori, iscălita cu pseudonimul Măr. Scurte note au în vedere spectacolele de teatru - puține de altfel - din oraș. Două comentarii ample se referă la prodigioasa activitate teatrală a lui Matei Millo și a Aristizzei Romanescu. D. M.
VOINŢA TULCEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290634_a_291963]
-
G. Bogdan-Duică. Tot el este autorul unui apel pentru un cămin studențesc la Cluj, în timp ce Anton Bibescu, ministrul României la Washington, apără, într-un ciclu de articole, cauza României înaintea opiniei publice americane, susținut și de seria „Scrisori din America”, iscălite Ion Ardeleanul și Ion Iosif Schiopul. Pe lângă rubricile „Viața politică”, „Cronică politică”, „Informațiuni”, ziarul dispune de un foileton literar, de o rubrică de informații cultural-artistice, de o cronică a revistelor românești, maghiare și germane și de articole literare. După portretele
VOINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290635_a_291964]
-
Cazimir, Artur Gorovei, D. Karnabatt, Sărmanul Klopstock ș.a. La rubrica „«Politica» teatrală, literară și artistică”, tot mai consistentă, Em. Serghie și Tita Bobeș semnează note și cronici teatrale, iar Petru Comarnescu inserează articole pe teme de cultură, recenzii, cronici plastice (iscălite și Radu Veniamin) și muzicale. Li se alătură Marcel Botez, specializat în cronici muzicale, și Oscar Walter Cisek, care glosează pe marginea evenimentelor din domeniul artelor plastice. Treptat, rolul lui Petru Comarnescu devine tot mai mare; va face public, de
POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288875_a_290204]
-
Popescu) și al lui Ioan Pora, funcționar. Face studii liceale la „Sf. Sava” din București, unde urmează și Facultatea de Litere și Filosofie, lucrând apoi ca secretar literar la Editura Cartea Românească. Debutează în 1903, la „Revista idealistă”, cu poezii, iscălite V. Brad și N.P., iar prima carte, Din alte vremuri, îi apare în 1910. Colaborează la „Revista noastră”, „Ramuri”, „Calendarul «Minervei»”, „Viața literară”, „Convorbiri critice”, „Universul literar”, „Vieața nouă”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Secolul”, „Seara”, „Dimineața”, „Convorbiri literare” ș.a.
PORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288974_a_290303]
-
I. Păun-Pincio, N. Tofan, V. Pop, Z.C. Arbore. În M. a debutat Jean Bart (Eugeniu P. Botez), sub semnătura Gh. Rot, cu un articol intitulat Să ne dumerească, și tot în săptămânalul socialist el a mai publicat un articol iscălit Tr. (abreviere pentru Trotuș, pseudonim frecvent întrebuințat). R.Z.
MUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288282_a_289611]
-
primară și o parte a ciclului secundar în orașul natal, M. se transferă la Liceul „Sf. Iosif” din București. În revista elevilor de aici, „Licăriri”, scoasă sub îndrumarea profesorului și criticului Pompiliu Constantinescu, debutează în 1935 cu povestiri și recenzii iscălite Renaldino (sau Rinaldin) Moor. În anul următor își începe colaborarea la „Dimineața copiilor”, continuată, din 1939, la „Curentul pentru copii și tineret” și la „Curentul magazin literar”, apoi la „Rapid”. Sporadic, semnătura îi mai apare în „Curentul”, „Universul literar”, „Timpul
MOROIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
și folclor, caracterizate prin seriozitatea informației și rigoarea analizei (articolele Ceva despre epica lui Vasile Alecsandri, Straturi în poezia noastră poporană, cursurile de istoria limbii și a literaturii române). Culegerea 100 istorioare morale pentru tinerime (1892), prelucrări din limba germană, iscălite Un prietin al copiilor, o ediție, „pe înțeles întocmită”, din Țiganiada lui I. Budai-Deleanu (1900) ori Din cele trecute vremi... (1912), „însemnări despre începuturile graiului, culturii și literaturii neamului românesc”, servesc același domeniu. SCRIERI: 100 istorioare morale pentru tinerime, Brașov
ONIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, căutând, desigur, un cadru mai potrivit realizării veleităților sale artistice. Debutul literar îi este găzduit, în 1923, de „Universul literar”, care îi publică intermitent și alte poezii. Colaborează cu versuri, articole, medalioane și cronici plastice, iscălite uneori G. N. Florești, la „Țara de Jos”, „Adevărul literar și artistic”, „Omul liber”, „Clipa”, „Țara noastră”. După ce frecventează o vreme cenacul lui Mihail Dragomirescu, se atașează grupării lui E. Lovinescu, colaborând la „Cetatea literară” și la „Viața literară” și
NICHITA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288431_a_289760]
-
la care totuși nu a participat, își va fi luat pesemne bacalaureatul, căci în 1919 devine funcționar la PTT. Ar fi absolvit și Facultatea de Litere și Filosofie din București. Debutează în 1918, în „Moldova” (Iași), cu versuri întrucâtva bacoviene, iscălite N. Bontaș; la pseudonim nu va mai renunța, dar uneori îl va asocia numelui real. Poezii și, mai rar, recenzii, note și comentarii îi apar în periodicele „Graiul nostru” (Bârlad), „Câmpina”, „Universul literar”, „Datina”, „Crainicul” (Turnu Severin), „Muguri” (Ploiești), „Provincia
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
Publică apoi cronici teatrale în „România ilustrată” și „studii provinciale” și comentarii în „Cronica”. În primii ani de după război, semnează articole politice în „Chemarea”, „Hiena” (sub pseudonimul Pelham) și „Cuvântul liber”. Ulterior, colaborează cu portrete critice, eseuri, versuri și traduceri, iscălite și Elena Protopopescu, la „Mișcarea literară”, „Universul literar”, „Cuvântul”, „Bilete de papagal”, „Pământul”, „Convorbiri literare”, „Strada”, „Lanuri”, „Symposion”, „Tribuna”, „Viața” ș.a. În 1938, o parte din versuri erau strânse în placheta Game. Un volum de portrete critice, anunțat în repetate
BOTTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
Național din București, apoi, luându-și doctoratul în drept la Paris, se angajează din 1906 în politică. Va fi ales de mai multe ori deputat și senator, iar din 1938 este primar general al capitalei. B. debutează cu o epigramă, iscălită Costache Aristol, în „Lumea veche” (1896). Ulterior, colaborează cu proză și versuri umoristice, cronici, note de drum și publicistică diversă, sub nume propriu ori sub pseudonime, la „Moș Teacă”, „Propaganda”, „Evenimentul”, „România jună”, „Dreptatea”, „Adevărul”, „Belgia Orientului”, „Litere și arte
BRAIESKU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285857_a_287186]
-
1916, e avansat sublocotenent în 1917 și locotenent în 1919, rămânând ofițer activ până în 1921, când demisionează, pentru a se dedica publicisticii. Debutează în „Curierul liceului”, revistă fondată de fratele său mai mare, Zaharia Bărbulescu. Mai colaborează asiduu, cu versuri iscălite Ioan Em. Rădulescu, la „România viitoare” și, sporadic, la „Cortina”, „Propășirea”, „Flacăra”. După război, publică note, scurte proze și poezii în „Dunărea”, „România nouă”, „România viitoare”, „Gazeta cărților”, „Cele trei Crișuri”. Prim-redactor al ziarului „Transilvania românească” (Alba Iulia), devenit
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
crește singură copilul, viitorul scriitor Ovid Densusianu-fiul. O traducere din Carmen Sylva, Robia Peleșului (1897, semnată Elena Radu Rosetti), e urmată de un mic studiu, intitulat Despre simbolism și Maeterlinck (1903). B. colaborează cu versuri, proze scurte și „cozerii literare”, iscălite și Elena Densusianu sau Elena Bacaloglu-Densusianu, în „La Roumanie” și „Țara”. Tipărește romanul În luptă (I, 1906), continuat de Două forțe (II, 1908). Cel de-al treilea volum, Izbânda noastră, anunțat, n-a mai apărut. Ulterior, B. va locui, până în
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Divanul hotărăște ca “acele dughene... să le stăpânească mănăstirea”. --Multe dugheni și pivnițe sau numai locuri și-au schimbat stăpânul. Din copia după zapisul din 15 septembrie 1773 al lui Ștefan Năstasă, aflăm un lucru nou. La sfârșitul zapisului găsim: “Iscălit: Ștefan Anastasă postelnic”. Apoi “pentru întocmai, Arghiropolu. Giudecătorie ținutului Iașii”. --Cu alte cuvinte, la acea dată exista o “Giudecătorie” a “ținutului Iașii”. --Și documentul pe care mi l-ai amintit era o copie legalizată. --Cred că ai luat seama și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dădea bogăția afară din casă. Nu știu însă dacă ai luat seamă ce se spune la sfârșitul copiei acestui act. --Păi cum era să-mi amintesc de acest zapis dacă nu mi-ar fi sărit în ochi mențiunea: “toați sânt iscăliți armanești”. În timp ce tovarășul meu de hoinăreală vorbea, am privit spre soare și niciodată nu mi s-a părut mai adevărată zicala: “Mi s-a așezat soarele drept inimă”. --Știi ce mai vreau să-ți spun, prietene? - am reluat eu vorba
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pentru acele vremuri, părinte. Acum, rogu-te să asculți și un act scris mai altfel. --Ai vreun motiv să spui asta? --Mai bine am să-i dau citire: “Se face cunoscut prin prezentul meu înscris cum eu, cel mai jos iscălit, m-am învoit cu sfântul arhimandrit și egumen al mănăstirii Barnovschi, chir Iacob, precum cele trei prăvălii pe care le-am făcut pe locul acestei mănăstiri, în incinta acesteia, dacă au ars în incendiu le-am vândut așa cum au rămas
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]