744 matches
-
de pui că el a plecat în lume? Cine să-i fi spus tocmai lui? Și cum a ajuns aici, la atîta depărtare de haită? Erau mistere care se cereau dezlegate fără întîrziere. Ce știi tu despre plecarea mea? îl iscodi Lupino, stăpînindu-și nervozitatea. Era doar un pui de lup fără minte, așa că nu avea pe cine să se înfurie. Știu tot! Ochii puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
spirituală - avutul cel mai de preț al omului. Pare că nu pasiunea ci necesitatea și interesul sunt sursa celor mai mari realizări! Ciudat, păcat!... Nu renunța, mergi mai departe, până la urmă vei ajunge undeva! Doi ochi privitori înainte și unul iscodind în urma ta , sunt suficienți pentru a-ți liniști sufletul. Orice se poate porni și opri, numai timpul nu... nu și nu... El este marele nostru necunoscut ( și el!). Născut dintr-o tulburătoare speranță de viață, omul trăiește într-o lungă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Un Babilon de sc?ri ?i-arcade Se Întindea la nesfâr?it; Havuzuri Împro?cau cascade Pe aur maț sau ?lefuit; ?i mari ? uvoaie-ap???toare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, str?lucitoare, Pe ni?te ziduri de metal" . Contemplând, iscodind „z?ri dep?rtate", mintea poetului creeaz? spa?îi „nesfâr?ițe", imagini ? i sugestii ce uimesc prin for?a lor plasticizant?. Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" ' se contureaz? pe de o parte la nivelul con? inutului imagistic -fantezia creatoare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
arătând cu degetul spre numele care mi se părea a fi obiectul nemaipomenitei mele amuzări. Doi ipochimeni vermoizi, din specia acelor gasteropode limax cu care e împânzit orașul la orele de vârf ale palavragiilor, se și implantară sub râsul meu, iscodindu-mă rânjind ce și cum. Nu realizam pericolul (cineva îmi blocase sistemele de alarmă în interior), continuam să hohotesc, explicând în gura mare tuturor celor ce, gură-cască, se adunaseră în jurul meu, că prezența lui, a marelui învățător al proletariatului mondial
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
secret, să-l împingi să-și proclame legea / Ori aspirai la rolul de părtaș al unui mesaj prea însemnat; / Ci amărăciunea revelației nu s-a lăsat așteptată: / Frumusețea sa nu se destăinuia decît morții pe de-a întregul./ Cum mai iscodeai inocența pînă în ungherele neputinței sperînd să ivească / Un fabulos magnet în stare a realcătui Forma, splendoarea-i irosită" (ibidem). Întrebarea e cît preț am putea pune pe cuvîntul nostru, palidă, neputincioasă umbră a Logosului divin. Poate fi acesta utilizat
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
Simona Vasilache De la drob ne-a rămas, de n-o fi prea mult spus, o diviziune familială a poveștilor. Femeile, acasă, le scornesc din orice, cu ochii la ce-ar putea să fie, bărbații, în lume, le caută pricini, iscodind prostiile mirabile care, de n-ar fi, nu s-ar povesti. E un algoritm simplu, pe care Bănulescu îl rafinează. Vorbim de Iarna bărbaților, ediția definitivă, din '79, de la Eminescu. Drobul pe care-l pomeneam se rostogolește aproape de cîmpiile cu
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
bârfește stăpânii după ce aceștia au scăpătat, Ov. S. Crohmălniceanu și chiar Mircea Zaciu sau Andrei Pleșu. Precum și chipuri cărora li se caută taina. Octavian Paler "are o privire de o tăietură stranie, cumva central-asiată. Măruntă, pe jumătate triumfătoare, ca și cum ar iscodi viața din spatele unui oblon abia întredeschis". Primează scrupulul moral: "Fostul propagandist de lux, Ion Ianoși, își gângurește ce-a mai rămas din vechile-i crezuri cu atâta gingășie, aidoma unui porumbel, încât absoluțiunea pare a-i fi asigurată din oficiu
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
-nconjori bătrînele statui/ Pipăind cu mîna bronzul rece,/ Să privești cum doarme în Bahlui/ Umbra ta - și-a vremii care trece,/ Stelelor și lunii să le dai/ Fără sens, vreun nume drag de fată.../ Sau în Turnul Golia să stai/ Iscodind orașul cîteodată." Dincolo de iarnă, de fapt un dincoace oprit la dulcile delicii galbene de toamnă, sau la toanele primăverii, e volumul de pasteluri discutate, făcute pe din două cu ceilalți, pentru prima dată în numele eului. Și-n numele apei care
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
și Îi spuseră: «Amăgește-l și află În ce stă puterea lui cea mare și cum l-am putea prinde, ca să-l legăm și să-l supunem. Te vom plăti cu o mie și o sută de arginți». Dalila Îl iscodește de trei ori Încercând să afle originea puterii sale, dar de fiecare dată Samson o duce În eroare. Însă fiindcă ea tot stăruia și-l necăjea cu vorbele sale În fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte. și
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
un instrument de scris în mână. Tușește spre a nu mai fi ignorat. Se grăbește, e mai tânăr, cugetă Emil ca pentru sine. Are, nu se știe de ce, o privire trist-înțelegătoare, deși pare că nici o mare revelație nu l-a iscodit recent. Ciuvică nu are nici el de unde să știe că presupusa depresie nu vine de la vreun gând păcătos, ci de la faptul că, la o altă fereastră, privirea lui Emil a dat peste același cetățean impertinent care îl scălâmbăie atunci când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Costăchel îngândurat. Tu ai băgat de seamă ceva? Uite că nu. Ce să bag de seamă? La multe case sau prăvălii distruse se zărește câte un colț de perdea de la geam tras într-o parte și câte un chip care iscodește ulița. Tare mă tem că pe lângă distrugerile făcute i-au și bătut. Poate or fi fost și morți. Cine știe? Prea arată înspăimântați toți. Măi Petrache! Tu ai spirit de observație - cum ar fi spus profesorul meu de Matematică de la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
matale repede niște sfoară mai groasă, avem mare trebuință. Așa bandajat îl transportară la spital. Trei luni în șir purtă Costache Deleanu gipsul greu și incomod. Făcu mai multe controale. Osul bătrân se lipea greu. Doctorul care îl îngrijea îl iscodi: Te văd om în vârstă și înțelept, așa îmi pare, ce-ți veni să tai un copac înainte de a-i cădea frunza? Îmi stătea în cale dom' doctor, ș-apoi începuse să facă fructe viermănoase... Nu-i putea spune doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
încotro. Unul singur, Georgel, cel mai bun prieten al lui Răducu se reîntoarse la locul accidentului. Tremura ca o vargă, plângea și spunea mereu: E Răducu, colegul meu... E Răducu!..." Auzindu-l, mai mulți oameni din preajma sa începură să-l iscodească: ,,Răducu și mai cum îl cheamă? Cine sunt părinții lui?" Așa aflară că e copilul unei profesoare de engleză. Vestea făcu repede înconjurul mulțimii. Cei câțiva martori oculari, prezenți din întâmplare la eveniment, nu-l învinuiau pe șofer, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-i vină în ajutor. Însă mare va fi mirarea, când voi spune că multă vreme aceasta s-a străduit și s-a chinuit să-l asculte, să-l înțeleagă și să-l dreagă de toate gândurile întunecate, ce-l iscodeau cu atâta forță, dar nu izbuti a-i da nicidecum de capăt. Ea făcu apel până și la ajutorul a nenumărați psihologi și, în ultimă fază, chiar a unui psihiatru de renume, dar totul se dovedi curând a fi în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
că o neliniștește și o macină pe Adriana pe dinăuntru, făcând-o să se frământe puternic și nereținut. Ar fi vrut să nu-și dorească asta, nu era aceasta firea Luizei, nu prea era ea curioasă din fire și nu iscodea, dar demonul aprig, care parcă se cuibărise în dânsa atunci, nu-i dădea pace defel și n-o lăsa să renunțe și să uite. Între timp, Adriana intrase în casă. Apropiindu-se de ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cerința legală a avocatului Mocanu, președintele hotărî: - Se acordă un termen de 10 zile pentru citarea martorilor. Ciocanul de lemn parafă spusele președintelui. Sala se eliberă, rromii continuând să-și arate dezacordul, înconjurându-l pe avocatul lor, cerându-i explicații, iscodindu-l cu unele întrebări, de-a dreptul incomode, la care acesta căuta febril argumente liniștitoare: - Nu trebuie să vă îngrijorați, aceasta este uzanța, nu aveți motive, avocatul Jan Mocanu și-a epuizat toate dovezile, noi suntem pe cai mari, găsi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
este ea. Nu, nu, mama mea este Rafira, eu din șatră nu plec! Alungă acest gând ca pe o gâză care i se strecurase până în inimă și o zgândărea năbădăioasă, dar își continuă drumul către spital. O obseda această fantasmagorie iscodită de mintea ei îmbolnăvită de întâmplările prin care trecea, când întâlnind în cale un vânzător de covrigi, își aminti că nu pusese nimic în gură și-și cumpără unul. Cu siguranță însă, socotind după starea în care se afla, covrigul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
furtunatice. * Într-o dimineață, după ce trecu prin saloane, Ina intră în oficiu arătând ca o ființă debusolată. - Ce-i cu tine Ina, ce s-a întâmplat? Te văd foarte agitată, ai pierdut ceva? o Întrebă Olga, văzându-și prietena neliniștită, iscodind cu ochii mai multe locuri din Încăpere. - Nu știu, dragă, ce am făcut cu trusa de instrumentar. - Cum asta? Tu ești atât de grijulie! Astăzi nu pari a fi cea din toate zilele... Tocmai când fetele vorbeau de trusa dispărută
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de otravă. Este știut că picătură cu picătură, se umple paharul. O curiozitate bolnăvicioasă îi tulbura multe clipe ale vieții. Ținând să fie cât mai firească în întregul ei comportament, era interesată de tot ce ținea de Ina și o iscodea cu o discreție bine simulată, chiar și despre unele intimități conjugale. Olga era destul de abilă în a mima o prietenie sinceră, dându-i Inei impresia, după toate cele întâmplate, că era doritoare de pace. Mărturisea că dorește menținerea unei relații
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
arama pe față! Olga făcea eforturi mentale, de fapt se amăgea voit, inoculându-și ideea că ar mai putea readuce pe făgașul normalului viața lor de familie. Nefiind străină de mânuirea armelor iubirii, ea făcea fel de fel de încercări: iscodea artificii, îi dădea dovezi de dragoste, îi rememora trecutele scene de tandrețe; peste toate acestea însă se vădea că se așezase praful gros al uitării. Efectul scontat întârzia să se arate. Olga își spunea adesea: Am fost o proastă! Fetele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
datorată succesului obținut cu noul ansamblu de locuințe, băuse cam mult, ceea ce nu-i intra în obișnuință. Își privi ceasul și dădu semne că vrea să părăsească incinta, când un inginer din cadrul serviciului de cadastru veni lângă el și-l iscodi: - Vrei să pleci, Alex? De acum încolo o să fie frumos, vom rămâne numai între noi și... - E târziu Teo, și așa am cam depășit măsura... - Copilului cuminte îi e frică de mama, nu? - Nici vorbă, dar mâine am multă treabă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se depărtase, fie și accidental, de albul imaculat. Cine știe? Ina îl îmbrățișă, îl sărută și-i mulțumi pentru acest gest neașteptat, care constituia acum un adevărat eveniment. Dar viermele întrebării care-i omorâse după-amiaza aceea o sili să-l iscodească pe un ton de firească nevinovăție: - Parcă era vorba să te odihnești în după-amiaza aceasta, ce s-a întâmplat? - Tocmai spălasem vasele și voiam să mă întind un pic când un mesaj telefonic m-a anunțat că un muncitor angajat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
întâlnire. Curând, ajunse în fața unei bisericuțe. Intră pe portiță și căută din priviri pe cineva. La ora aceea matinală doar câteva bătrâne tăifăsuiau, aprinzând lumânări, majoritar în secțiunea destinată pentru răposați. Petrică își făcu la repezeală câteva cruci, cu ochii iscodind în dreapta și-n stânga. Până la urmă, îl găsi pe cel căutat, un bărbat nebărbierit, cu o față osoasă și sprâncene stufoase, în șopronul alăturat, la "vii". "Salut, bre, nea Tăsică!" " Hai, să trăiești, Petrică!", se salutară cei doi. Nea Tăsică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai lungim. Mie mi e pur și simplu scârbă de o astfel de gadină... Adică? - se grăbește Iozefina să o iscodească pe Roji. Ha, ha! Maaare cocoș, Gicu ăsta al tău, copilo. Cu ani în urmă, când eram mai tineri, ca să mă aibă la pat, escrocul dracului mi-a promis că mă va lua tot fuga de nevastă. Da. Norocul lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În mod surprinzător, David preluă inițiativa, deși pe un ton destul de acru. — CÎt o fi ora? Întrebă Pablo. — Exact cît trebuie. Dar unde te grăbești? Nu răspunse imediat, ca să nu-i dea cumva impresia că ar fi căutat să-l iscodească. Mă gîndeam la nenea ăla cu fața verde. Îl cunoști cumva, știi cum Îl cheamă? — Ba bine că nu! — De ce are fața verde? — Fiindcă este extraterestru. N-ai auzit că extratereștrii sunt verzi? — Mda... Se spune că umblă mulți extratereștri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]