719 matches
-
erau înșirați bani găuriți de aur sau argint. La urechi le atârnau cercei scumpi, sunători. Toate aceste dichisuri le dădeau un aer de adevărate prințese, chiar dacă erau fără blazon. Din întreaga lor ființă, prin ochii negri, focoși ca niște ferestre iscoditoare spre lume, se detașa nestăvilită o tinerețe clocotitoare. Trupurile lor zvelte, purtate cu eleganța doamnelor de companie de la înaltele curți, ca într-un dans perpetuu, se arătau a fi chemătoare de tăinuite doriri în preajma tinerilor cu ani rotunjiți. La rândul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îndrăgostitului impresia că el e stăpânul lumii și că dincolo de el nu mai există nimeni și nimic. În această postură se afla și Vișinel în dimineața aceea. Dacă nu putea s-o vadă nici mama lui, probabil nici altor ochi iscoditori nu li se arăta. Asta era bine! Voica trebuia să fie numai a lui, să i fie mireasă, iubirea inimii, dragostea pentru o viață. Dar dacă...!? În pragul gândurilor sale se afla aceeași și aceeași întrebare: O fi tatăl său
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sinceritate când spun că nemurirea o atingi dacă trăiești fiecare clipă la maximum și te bucuri de ea, dând tot ce ai mai bun și mai caritabil din tine. Nu sunt o fire morbidă, dar, atunci când moartea mi-a zâmbit iscoditoare și ispititoare, nu am putut decât să-i întorc zâmbetul cu multă nonșalanță. Fără mustrări de cuget, în fiecare noapte mă culc cu moartea în pat, căci viața fără a fi însoțită de moarte, ar fi destul de singuratică, cu toate că nimeni
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
al gloatei umane. Acolo unde, de fapt, Îi era locul. Statuia mă scoate din sărite. Mă-ntreb și acum de ce am păstrat-o. Întruchipează un copil cu aripioare și cu un arc În mână, pregătit de săgetare. Copilul are privirea iscoditoare și un zâmbet unduios, complice. E zâmbetul perfid al iubirii - asta e! Mă arunc asupra ei să o zdrobesc. Tirul meu devine nimicitor. Bucăți mari din statuia Înaltă se Împrăștie zburând aiurea, bubuind fulgerător de pereți. Și o pulbere fină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
eliberare. O forță necunoscută și nevoia de a trăi sentimentul acesta la nesfârșit mă Împing Înainte, risipind În mine un val de senzații nebănuite. O dorință aprigă. Cu spinarea Încordată, mă apropii de bucătărie furișându-mă șerpuitor pe lângă pereți, privind iscoditor spre lucrurile care-mi afișaseră cu nonșalanță o răceală care m-a durut ca o trădare, Încercând să nu fiu surprins. O rază de lumină din soarele după-amiezii poposește o clipă pe umărul meu, aurindu-l majestuos. Strâng cu putere
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mi-a făcut semn că nu. Mi-a surâs cochet și s-a ridicat. Doamne, cât de mult doream să o duc la hotelul acela nenorocit. Sânii ei dulci, buzele pline, risipite-n tresăriri enigmatice și ochii foarte alungiți și iscoditori mă... Vino, te conduc, i-am spus. Ca și ieri, Lola se retrase un pas Înapoi și Îmi făcu un semn discret cu mâna să o las să plece. Salută cu o tristă Înclinare a capului și se Îndepărtă sfidător
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
răbdare sisifică, așeza totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care o îndemna să vadă cum se aranjase Ina, cum trăia, care era viața ei de zi cu zi, își înfrâna cu greu pornirile de a-și satisface curiozitatea feminină. Se simțea roasă de gelozie și de un egoism înrădăcinat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
noi din care, dacă le observi cu atenție și le tratezi cu seriozitate, ai de Învățat o mulțime de lucruri interesante, deși experiența vieții ne arată că, de cele mai multe ori, lucrurile interesante nu sunt neapărat și utile. Dar pentru mintea iscoditoare a maiorului Smith, Însuși faptul de a fi interesante era, la rîndul său, cît se poate util. Îl ajuta, de exemplu, să mediteze la o definiție cît mai completă a destinului, care Începuse a l preocupa din momentul cînd hotărîse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai fusese așa credul, păi toată lumea știa, Pipera, Băneasa, et cetera, de la cine, Părințele? Circulau zvonuri, Iașul, Timișoara, dar de ce aducea el vorba atît de insistent de toate amănuntele astea? Mă interesează să aflu adevărul, Părințele, mă chinuie talentul de iscoditor, fii atent să nu strici ce ai construit pînă acuma, am simțit momentul, departe de mine toate teoriile alea conspirative cu rușii, basarabenii, americanii și mai nu știu cine. Unii spun că tu și gloata ta ați fost una din verigile slabe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe ea, frățîne. Trebia să ți-o spun. — Mda Ray, așa se-ntîmplă, Încuviințăm noi din cap. Despre asta-i vorba. Despre asta era mesajul lui Gus. Fața lui Lennox a Încremenit Într-un zîmbet estimativ, țeapăn În jurul gurii, cu ochii iscoditori, dar ciudat de neînsuflețiți și de mecanici, În stilul poliției. — Știi carei problema ta, rîde el glacial, n-ai pusîn practică ce propovăduiești. Nu putem zice nimic. Lennox ne vorbește ceva de genul pretinzînd că totu-i pentru binele nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cuvântul potrivit. Nu exista „plăcere“, Încă nu, ci, mai degrabă, confort - complet și cald și echilibrat, un sentiment de satisfacție atât de reconfortant Încât, În ciuda rușinii care-mi străbătea corpul, știam că nu sunt pregătit să renunț. Dora mă privi iscoditor. I-am explicat că fără prohibiție, nu exista nici atracție. Scoase vârful limbii, Îndepărtând un fir de tutun cu degetul mare și cel arătător. — Nu cred. O persoană se poate simți foarte bine și fără să-i fie rușine. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le dea picături de burtă -, numai că, spre bucuria studenților, viile-s puține și, uneori, pentru ele, se găsește mînă de lucru. Taci odată îl roagă doctorul, încercînd să se liniștească. Lazăr întoarce capul spre profesor, care îl privește lung, iscoditor, sfîrșind prin a arăta paharul: Parcă era mai bun ăla din studenție... Ce-o fi vrînd să zică? se întreabă Lazăr, pornind spre masă, ca să mai poată sta un timp pe scaun. E drept, am băut atunci whisky, dar... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cap, că... Ce te uiți? Chef în toată legea! clatină Vlad din cap, rotind pe toate părțile pachetul de țigări. Numai la viitoru-mi socru am văzut de-astea, fuma doamna. Ar vrea să mai zică ceva, dar un gînd rău, iscoditor, îi aduce în minte surîsul femeii, la ultima lui trecere prin Iași, cînd și-au luat rămas bun; parcă voia să-l certe că s-a întîlnit cu Sorina și n-a mai venit singur; o reținere în gesturi "nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în alb ca o măicuță, dar cu fața ofilită și ochii iscoditori ai unei procuroare napolitane, o privi pe Carol ca și cum era singura responsabilă pentru mirosurile fetide din încăpere. Evident, Carol nu se mai întorsese. Dar îl trimisese pe Dan. Asta după ce lipsise de acasă treizeci și șase de ore. Ascultându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare“, conform capitolului 9), mama prăjea cartofi și, în chip neobișnuit, mă întreba câte ceva despre școală, ofițerul cerceta atent terenul, se străduia să afle ce-i cu mine, iscoditor, învăluitor, căuta să-și facă o părere cât mai precisă despre trupele, fortificațiile, armamentul greu și munițiile de care dispuneam. Ronțăind cartofii prăjiți unul câte unul, tacticos, doar nu mă zorea nimeni să termin și să plec (și oricum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și casa, ținuta ei, spre deosebire de Înfățișarea clădirii, indica o dorință de a salva aparențele, În ciuda obrajilor pudrați cu talc, zbîrciți și uscați ca ai unei călugărițe. Doamna Bellairs e acasă? o Întrebă Hilfe. Bătrîna slujnică Îi măsura cu o privire iscoditoare, caracteristică acelora care trăiesc Într-o mînăstire. — SÎnteți așteptați? Întrebă ea. — A, nu, am venit așa, zise Hilfe. SÎnt un prieten al reverendului Topling. — Știți, doamna Bellairs dă una din seratele ei, explică slujnica. — Da? — Iar dacă n-ați fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tot ceea ce face pentru ceilalți orfani, fiindcă, presupunea ea, nimeni nu-i mulțumise vreodată. O fi Mma Potokwane autoritară, dar e directoare de orfelinat și e de datoria ei să aibă mână de fier, așa cum datoria detectivilor este să fie iscoditori, iar a mecanicilor... Oare mecanicii cum ar trebui să fie? Unsuroși? Nu, nu acesta este cuvântul. Va trebui să se mai gândească. — Voi fi pe fază, o asigură domnul J.L.B. Matekoni coborând glasul deși nu era nevoie. Ține minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
umeri. Nu-și pusese niciodată problema. Bănuiesc că înseamnă că toți avem ceva de dăruit, zise ea. Iar girafa nu are altceva în afară de lacrimi. Oare asta să însemne? se întrebă ea. Un moment își închipui că vede o girafă privind iscoditor printre copaci, cu trupul ei ciudat, cocoțat parcă pe catalige, camuflat de frunze; cu obrajii ei catifelați, umezi, și cu ochii înlăcrimați; și se gândi la toate frumusețile plaiurilor africane, la râsete și la iubire. Băiatul se uită la coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
e mult mai cuprinzătoare și mai obiectivă, felul de a fi al inginerului nu-i displăcuse cu totul și atunci, la cea de-a doua întîlnire a lor, Cezar Stoicescu ar fi putut desluși o undă de simpatie în privirea iscoditoare a lui Bîlbîie. Ar fi putut dacă nu s-ar fi grăbit, dacă n-ar fi intrat în panică, dacă nu l-ar fi paralizat gîndul că stîrpitura din fața lui însemna sfîrșitul nu doar al carierei sale, ci și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atât cât putu din dosul mesei. Verii bănățeni se lungiseră binișor în cei cinci ani de când nu-i mai văzuseră. Oliviu era cel mai tânăr dintre cei doi. Se făcuse un tip robust, plinuț, roșu în obraji și cu ochi iscoditori. Plin de vervă și energie, se foia tot timpul și vorbea mult, spre exasperarea mamei sale. Renar depășea, ca înălțime, pe fratele său, era suplu și blajin, știa întotdeauna cât și ce să spună, politicos și deosebit de inteligent, se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru literatură, toți fuseseră atrași de științele exacte, deși în casa lor era o adevărată istorie literară. Fana îi chemă la masă, se comporta nefiresc, vocea nu-i mai era melodioasă, parcă făcea eforturi să mențină conversația. Arunca dese priviri iscoditoare Carminei, lui Dimitrie, lui Ovidiu, evident, se lupta cu ea însăși. Ela ridicată pe două perne, mânuia corect furculița și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
una în alta. Carmina va sta nemișcată lângă perdea, cu spatele la fereastră, va întreba absentă: Ce anume să se întâmple? Și Sidonia, descoperită, tresărind în timpul jocului prea complicat al mușchilor faciali, o va privi printre riduri, două luminițe mici, umede, negre, iscoditoare. Va rămâne pe gânduri. N-avea de gând Carmina să depună reclamație? Oh, slavă Domnului! Atât i-ar trebui lui Ovidiu, ca să-și pună tot sistemul în cap. Eu am ținut la tine, măi, fată, ca la propria mea copchilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urechile ciulite discuțiile noastre sau să privească Teleenciclopedia, unde vedea cu uimire animale ca și el. Și totuși, acest animal nevinovat, care nu făcea rău nimănui, a fost omorât de oameni fără suflet. În amintirea mea vor rămâne mereu ochii iscoditori, chipul său drăgălaș, care ne încânta pe toți ai casei. Oana Pleșu, clasa a VI-a E Prietena mea, gimnastica O sală imensă vuia, iar multitudinea aplauzelor mă copleșeau. Întinsul covor din dale parcă era o imensă floare din care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un jurnal", apărut în 1998, la Editura "Scripta" din București. A început să facă însemnări de jurnal în 1990. Apreciază că a trece prin viață cu ochii larg deschiși, a pune mereu întrebări și a căuta răspunsuri ține de firea iscoditoare a oamenilor și că pe toți ne chinuie acest obsedant "De ce?" De ce așa și nu altfel? Crede că profesiunea de diplomat i-a înlesnit nu numai accesul la informație, dar mai ales o oarecare independență de judecată, o detașare de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
făcut ceea ce trebuia făcut. Ajunsesem la o stare care nu se mai putea suporta. Așa a fost cinstit și față de Dora, și față de Philomena. În fond, numai ea a generat această stare de lucruri, cu firea ei imposibilă recalcitrantă și iscoditoare. Oricine și-ar fi luat câmpii. Am rezistat ce-am rezistat. Cu toate astea... până la scindare... Propriile gânduri îmi deveniseră de nesuportat, nu mai eram capabil să fac cel mai obișnuit gest fără să mă culpabilizez, fără să am îndoieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]