118 matches
-
Un tratat editat sub titlul Sfînta Treime, legat de opera lui Ioan Damaschinul despre Credința ortodoxă, constituie în realitate ultima parte a acestuia („Despre religie”) ce se termină cu un fel de enciclopedie a științelor, o compilație alcătuită de monahul isihast Iosif Filosoful, care a activat la Constantinopol și a murit la Tesalonic către 1330. Tradiția îi atribuie lui Chiril și liturghii în coptă, siriacă și armeană, de altfel destul de diferite între ele. Liturghia coptă era celebrată fără îndoială în Egipt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
epistolele Apostolului Pavel. în acest fel, soarta lui Chiril era pecetluită. în noiembrie 543, s-a dus la Ierusalim pentru a asista la sfințirea noii biserici a Sfintei Maria. La începutul anului următor, i-a cerut un sfat lui Ioan Isihastul din Marea Lavră, care i-a sugerat să intre în mănăstirea lui Eftimie; Chiril, dorind o asceză mai severă, a intrat în mănăstirea lui Calamon, lîngă Iordan, însă nu a putut suporta acel regim de viață și curînd s-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
petrecută în mănăstirea fondată de acesta, Chiril s-a întîlnit de mai multe ori cu bătrînul Chiriac care intrase în aceeași lavră în 475 și avusese ocazia să cunoască tradiția recentă privitoare la fondator. Totodată, atît Chiriac cît și Ioan Isihastul îl cunoscuseră bine pe Sava și aflaseră de la el ceea ce prin tradiție fusese transmis despre Eftimie, lucruri pe care Sava le cunoștea în parte din propriile sale amintiri, în parte de la primul tovarăș al lui Eftimie, Teoctist, în a cărui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ar fi putut să le folosească, așa cum a făcut în mod cert cu cele ale patriarhatului din Ierusalim pentru a relata evenimentele publice din viața Sfîntului Sava. în Viața Sfîntului Sava (105), Chiril anunță și o biografie a lui Ioan Isihastul; la începutul acesteia, Chiril precizează că scrierea constituie începutul logos-ului (discurs sau carte). Ulterioarele biografii compuse de el sînt prezentate așadar de Chiril ca părți ale unei opere unice, iar trimiterile din cuprinsul textelor dovedesc că toate biografiile formează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
știut să scrie ca un biograf fidel, și nu ca un autor de panegirice. Am văzut cum, prin călătorii și vizite, s-a străduit să obțină informații de la martori de încredere, iar în parte (mai ales în cazurile lui Ioan Isihastul și Chiriac) dispunea de informații proprii despre personaj. Grija sa pentru exactitatea cronologiei relative (vîrsta personajelor în momentul cînd se petrece un anumit episod) și a celei absolute nu e doar o dovadă a credibilității sale, ci ne permite să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în fața colegilor de breaslă (și doar pentru ei) elogiul schimniciei, ci un laic care operează cu date aparținătoare unui sistem filosofic bine conturat, acceptându-le pe cele întemeiate. Cel ce putea da în doar câteva pagini de carte un „îndreptar” isihast aproape complet (sfârșitul primului capitol al părții a doua - Despre cinstirea icoanelor) urcă fără efort spre formularea unor sentințe comparabile cu cele ale unui Evagrie, Isihie Sinaitul ori Maxim Mărturisitorul. Comuniunea cu divinitatea, atingerea stării angelice, idee în jurul căreia au
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
mai eficientă ar fi definirea stării în care se află gândirea voievodului în raport cu principiile ideologiei dominante în epocă. El pornește de la teologie pentru a figura concretul. Desăvârșirea ființei omenești, proces la care meditează, este cu putință de înfăptuit (au zis isihaștii) în circumstanțele pământești, concrete, chiar istoricește precizate, prin eforturi ce nu depășesc posibilitățile celui angajat. Este o concluzie de factură pur umanistă cu care teologia ortodoxă nu intră în raporturi de incompatibilitate. Cărturarul ajunge la formularea ei urmând un drum
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
reprezentăriitc "Limitele reprezentării" Este păcat că răspunsul dat în Răsărit la accentuarea conștiinței istorice și a simțului critic a constat mai ales într-o repliere pepremisele fideiste îmbrățișate în multe cercuri protestante. Cu excepția mediilor monastice atinse de acel extraordinar revival isihast est-european (de la Paisie Velicikosvky la Nicodim Aghioritul)- Filocalia (1792) fiind monumentul unei tăioase conștiințe istorice -, ortodoxia rurală și urbană a cunoscut fie exaltarea pietistă, fie tentația gnostic-intelectuală (contraste perfect vizibile în Rusia secolului al XIX-lea). Când europeanul cultivat a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianostc "Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos" Citește continuu și cu nesaț din cărțile învățătorilor despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Isaac Sirul Ereditatea misticii bizantinetc "Ereditatea misticii bizantine" Alături de Iosif Isihastul, Paisie Aghioritul sau părintele Porfirie sau Teoclit Dionisiatul, arhimandritul Emilianos reprezintă o apariție năprasnică pe scena monahismului atonit contemporan. Cunoscute cititorului român prin traducerile apărute la Editura Deisis în colecția „Mistica”, seria „Scrieri duhovnicești de la Simonos Petras”, cuvântările și catehezele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), Întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, ele sunt diferite de esența divină, care rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști În inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente În favoarea unei mistici creștine de natură practică și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-lea sau al VII-lea, căruia i-a consacrat o introducere din rațiuni... patriotice. Tradiția de care se simte atașat este aceea reprezentată de Athanasie, Chiril al Alexandriei, Părinții capadocieni, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Simion Noul Teolog, Grigore Palamas și isihaștii din Filocalia sa. E vorba de aceeași Tradiție atât de dragă lui G. Florovsky și Vl. Lossky, două figuri de frunte ale „curentului neopatristic”. Respingerea necondinționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi se pare, din punct de vedere teologic
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
care a fost Nicephoros Grigoras. Om al Renașterii și mare polihistor (poate cel mai însemnat al ultimelor două veacuri ale Bizanțului - zice Karl Krumbacher), Grigoras a coborât în for, s-a înscris în dispute, fiind inamicul cel mai temut al isihaștilor (în conciliul din 1351 aceștia îi vor arunca anatema). A rămas mereu el însuși, din care pricină partea originală a Istoriei sale, cam de pe la 1320, va îmbrăca un pronunțat caracter memorialistic. Rămânând în pragul secolului al XV-lea (secol în
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
din sudul Dunării, în cea bulgară în particular, secolul al XIV-lea impunea câteva tendințe ce vor avea urmări în modelarea sistemului „genurilor” literare practicate de scriitorii Prerenașterii răsăritene. Sunt destule indiciile care spun că, îndemnați de spiritul laborios al isihaștilor și grupați în centrele culturale de la Paroria, Kelifarevo, Târnovo și Vidin, cărturarii bulgari au desfășurat o activitate literară notabilă. Îndeletnicirea lor de bază o reprezentau mai cu seamă tălmăcirea și copierea de texte bizantine. Continua, deci, activitatea de transferare a
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
mișcării, cum ar fi Viața lui Grigorie Sinaitul și Viața lui Theodosie de Târnova, scrise de patriarhul Callist, Viața Sfântului Romil, compusă de Grigorie, ucenicul lui. Theodosie de Târnova însuși tălmăcise Capetele foarte folositoare, sinteză atribuită lui Grigorie Sinaitul. Textele isihaștilor își fac loc în sbornicele cu conținut stabil, colecții al căror „sumar” este revăzut prin reînnoirea traducerilor și achiziționarea unor scrieri până atunci evitate din pricina dificultăților de ordin lingvistic (hagiografiile lui de Simeon Metaphrastul pot reprezenta această categorie). Marile sbornice
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
stabil, colecții al căror „sumar” este revăzut prin reînnoirea traducerilor și achiziționarea unor scrieri până atunci evitate din pricina dificultăților de ordin lingvistic (hagiografiile lui de Simeon Metaphrastul pot reprezenta această categorie). Marile sbornice cuprinzând „vieți” și panegirice poartă pecetea exigenței isihaștilor față de puritatea lingvistică și față de „aparatul” stilistic al scrierii. „Ideologic” și dogmatic, posibilitățile de pătrundere în sbornice - prin urmare și în „circuitul literar” - a textelor ce oscilau între canonic și necanonic se reduc drastic. Sporește în schimb, simțitor, cercul scriitorilor
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
a postului și cei ce-o urmează mănâncă doar ierburi și legume; 4. Mâncarea de fructe, cei ce țin acest post mănâncă o dată în zi și doar pâine și fructe; 5. Mâncarea de cereale, la aceasta ajung doar monahii și isihaștii, care mănâncă o dată pe zi doar boabe înmuiate precum: linte, mazăre, grâu, porumb etc.; 6. Mâncarea uscată, este ținut de monahii care se nevoiesc în pustie. Unde mănâncă doar o dată pe zi posmagi înmuiați în apă sau oțet; 7. Hrana
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Forum des Halles am intrat Într-un restaurant care-mi făgăduia pește. Chiar prea-prea. Masa așezată direct În fața unui acvariu. Un univers destul de ireal ca să recad Într-o stare de suspiciune absolută. Nimic nu e Întâmplător. Peștele acela pare un isihast astmatic care-i pe cale să-și piardă credința și-l acuză pe Dumnezeu că a diminuat sensul universului. Sabaoth, Sabaoth, cum poți fi atât de rău Încât să mă faci să cred că nu exiști? Ca o cangrenă, carnea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unu că și-a ochit foetusul de homunculus abandonat pe fundul unui athanor acum găurit, aruncat la gunoi În fața casei lui Flamet. Apoi un pește templier, Împlătoșat de sus până jos În negru, Îl caută pe Noffo Dei. Trece pe lângă isihastul astmatic, care navighează absorbit și Încruntat către indicibil, Întorc privirea, pe partea cealaltă a străzii zăresc firma unui alt restaurant, CHEZ R... Roza-Cruce? Reuchlin? Rosispergius? Racikovskiragotzitzarogi? Signaturae, signaturae... ca În Paracelsus. Ia să vedem, unicul mod de a-l pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cunoscător al fenomenului mistic, spune că Simeon Noul Teolog este unul dintre cei mai mari mistici ai Creștinătății și omenirii. Karl Hohll, protestant, critic obiectiv, spune că este cel mai mare mistic al orientului. De la Clement Alexandrinul și Origen până la isihaști, el este punctul culminant. Nichita Stethatos este ucenicul său care-i scrie viața, tradusă în franceză de un anume Irineu<footnote Nicolae Mladin, Prelegeri de mistică ortodoxă, notate de studentul în Teologie Nicolae Streza în anul universitar 1947-1948, Editura Veritas
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
societății civile (Flonta, Keul, Rusen, 2005, p. 27). "Religia este legătura cu sacrul. Modul concret și permanent în care omul realizează această legătură este religiozitatea. Credincioșii se roagă, postesc, aprofundează scrierile sfinte, aduc jertfe, meditează, se consacră vieții monahale, devin isihaști, toate acestea sunt manifestări ale religiozității. Trăirea "experienței sacrului" comunicarea cu divinul, presupune urmarea voinței lui Dumnezeu, Aceasta înseamnă cunoașterea acestei voințe, adeziunea afectivă, anumite practici, producerea unor efecte asupra vieții credinciosului." (Cuciuc, 1996, p. 59). Pentru credincios, Dumnezeu este
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
teologice în folosul întregii creștinătăți. Pentru toate vredniciile minții și ale osârdiei lor, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care le-a caracterizat viața, pentru sobrietatea lor în purtări și pentru dulceața contemplației tăcute, ei pot fi așezați printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile lor patristice erudite, atât de variate și de interes major pentru lumea creștină a vremii lor și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diverse compartimente ale vieții bisericești universale. Universalismul spațiului daco-roman
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sa. Pentru toate vredniciile minții și ale osârdiei sale, pentru duhul rugăciunii și al pocăinței care i-a caracterizat viața, unit cu sobrietatea în purtări și cu dulceața contemplației tăcute este posibil ca noi mărturii să-l așeze printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile patristice ale eruditului monah, Dionisie Exiguul, atât de variate și de interes major pentru lumea creștină a epocii sale și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diversele compartimente ale vieții bisericești din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Cunoașterea cuvintelor, dar ignorarea Cuvântului..." (trad. Aurel Covaci). Când vorba riscă să cadă în gol, un Blaga "în căutare, în mută seculară căutare", se retrage în ne-cuvânt; e modul de adâncire în Eu al slujitorilor lui Zamolxe și al isihaștilor creștini din pădurea sadoveniană. "Fiecare tembel se poate juca cu vorbele afirmă un personaj shakespearean. Cred că peste puțin darul duhului se va rosti prin tăcere, iar vorba se va lăuda numai la papagali" (Neguțătorul din Veneția). Orice cuvânt, notează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Păcat că Doctorul a plecat. Aș fi voit să-l întreb, din nou, cum trebuie să iubesc ca să nu distrug? Se vede că injecția lui a fost inutilă. Adorm doborît de oboseală și mă trezește gîndul cum îi trezește pe isihaști, din somn, rugăciunea. 16 Liniște. Firească, blîndă, nevătămătoare. Scriitorul V. privesc calm la cele din jur și normalitatea peisajului vine să mă aline. Oameni, întîmplări, încrîncenările altora le privesc cu îngăduință resemnată. Nu aștept și nu chem nimic. Iar fulgerele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tirii Sfânta Treime, În insula Eghina. Cultul său ca sfânt al Bisericii a fost oficial recunoscut de Patriarhia Ecumenică din Constantinopol În anul 1961. Prăznuirea sa se face la data de 9 Noiembrie. Fericitul ierarh Nectarie a fost un mare isihast și un mare lucrător al rugăciunii lui Iisus, care i‑a adus multă pace, bucurie, blândețe și Îndelungă răbdare. Pentru viața sa Îmbu‑ nătățită, Dumnezeu l‑a Învrednicit pe Cuviosul Nectarie de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta mulți bolnavi și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]