110 matches
-
Revolta lui Hasan avea ca motiv și prezența unor resentimente la adresa cuceririi selgiukide, ocupație văzută de arabi dar în mare parte de persani, ca fiind una străină de cultura lor. Toate acestea, suprapuse necesității de reafirmare a culturii și identității ismailiților persani, duc la începutul secolului al XII-lea la înlocuirea limbii arabe cu persana în practicile religioase ale grupării șiite. Întrucât mișcarea ismailită creștea în numere dar și influență, în pofida incursiunilor selgiukide, construirea unui bastion inexpugnabil devenise mai mult decât
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
împreună cu adepții săi convertesc zonele adiacente fortăreței, ca ulterior printr-un vicleșug să obțină fortăreața. Legendele din spatele fortăreței sunt multe, nici una cu adevărat precisă; odată cu ocuparea castelului, secta ismailită devine de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale ismailiților duce la perfecționarea tehnicilor morbide de asasinat dar și la clădirea unui stat ismailit persan în vecinătatea sultanatului selgiukid, prin exercitarea unui control absolut asupra
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Legendele din spatele fortăreței sunt multe, nici una cu adevărat precisă; odată cu ocuparea castelului, secta ismailită devine de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale ismailiților duce la perfecționarea tehnicilor morbide de asasinat dar și la clădirea unui stat ismailit persan în vecinătatea sultanatului selgiukid, prin exercitarea unui control absolut asupra membrilor sectei dar și asupra unui număr de fortărețe puternice aflate în munții din nordul
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
devine de neoprit. Hasan Sabbah organizează o veritabilă aripă militară a ismailiților care timp de 2 ani, conduce nenumărate asasinate împotriva selgiukizilor. Perioada de succese ale ismailiților duce la perfecționarea tehnicilor morbide de asasinat dar și la clădirea unui stat ismailit persan în vecinătatea sultanatului selgiukid, prin exercitarea unui control absolut asupra membrilor sectei dar și asupra unui număr de fortărețe puternice aflate în munții din nordul Persiei. În 1092, incursiuni majore ale selgiukizilor au ca rezultat asasinarea vizirului Nizam al-Mulk
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
număr de fortărețe puternice aflate în munții din nordul Persiei. În 1092, incursiuni majore ale selgiukizilor au ca rezultat asasinarea vizirului Nizam al-Mulk, un inamic învederat al lui Sabbah, precum și la scurt timp uciderea sultanului selgiukid de atunci de către asasini ismailiți (fida’i). Profitând de haosul creat de această campanie sinistră de asasinate la comandă, Hasan își consolidează definitv poziția în nord-vestul Persiei, ocupând majoritatea castelelor, orașelor și pasurilor montane din regiune, conectându-le printr-un sistem administrativ eficient, independent din
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
Persiei, ocupând majoritatea castelelor, orașelor și pasurilor montane din regiune, conectându-le printr-un sistem administrativ eficient, independent din toate punctele de vedere. Moartea califului Al-Mustansir, în 1094, a dus la o dispută ce a generat o schismă în sânul ismailiților, împărțindu-i în nizariți și mustaliți, de la numele reprezentanților celor două facțiuni rivale; pe marginea ducerii mai departe a imamatului ismailit. Hasan Sabbah, care devenise liderul incontestabil al ismailiților persani și care deja adoptase o politică independentă, l-a sprijinit
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
de vedere. Moartea califului Al-Mustansir, în 1094, a dus la o dispută ce a generat o schismă în sânul ismailiților, împărțindu-i în nizariți și mustaliți, de la numele reprezentanților celor două facțiuni rivale; pe marginea ducerii mai departe a imamatului ismailit. Hasan Sabbah, care devenise liderul incontestabil al ismailiților persani și care deja adoptase o politică independentă, l-a sprijinit pe Nizar, cel mai în vârstă fiul al lui Al-Mustansir desemnat ca succesor. În acest fel Sabbah rupe legăturile cu califatul
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
dus la o dispută ce a generat o schismă în sânul ismailiților, împărțindu-i în nizariți și mustaliți, de la numele reprezentanților celor două facțiuni rivale; pe marginea ducerii mai departe a imamatului ismailit. Hasan Sabbah, care devenise liderul incontestabil al ismailiților persani și care deja adoptase o politică independentă, l-a sprijinit pe Nizar, cel mai în vârstă fiul al lui Al-Mustansir desemnat ca succesor. În acest fel Sabbah rupe legăturile cu califatul șiit fatimid precum și cu administrația misionarilor ismailiți din
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
al ismailiților persani și care deja adoptase o politică independentă, l-a sprijinit pe Nizar, cel mai în vârstă fiul al lui Al-Mustansir desemnat ca succesor. În acest fel Sabbah rupe legăturile cu califatul șiit fatimid precum și cu administrația misionarilor ismailiți din Cairo, fondând astfel un stat nizarit independent în Persia. Din afară, doctrina lui Hasan Sabbah și a ismailiților săi persani nizariți, părea a fi o nouă învățătură în contradicție cu vechea învățătură fatimidă. De fapt, noua învățătură nu era
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
fiul al lui Al-Mustansir desemnat ca succesor. În acest fel Sabbah rupe legăturile cu califatul șiit fatimid precum și cu administrația misionarilor ismailiți din Cairo, fondând astfel un stat nizarit independent în Persia. Din afară, doctrina lui Hasan Sabbah și a ismailiților săi persani nizariți, părea a fi o nouă învățătură în contradicție cu vechea învățătură fatimidă. De fapt, noua învățătură nu era decât o reformulare a doctrinei șiite (ta’lim), de altfel învățătura centrală a ismailiților. Deși Sabbah nu i-a
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
lui Hasan Sabbah și a ismailiților săi persani nizariți, părea a fi o nouă învățătură în contradicție cu vechea învățătură fatimidă. De fapt, noua învățătură nu era decât o reformulare a doctrinei șiite (ta’lim), de altfel învățătura centrală a ismailiților. Deși Sabbah nu i-a învins definitiv pe selgiukizi, statul creat de el a supraviețuit morții acestuia în 1124. Spre sfârșitul vieții, Hasan l-a chemat pe cel mai capabil locotenent al său, Kia Buzurg-Umid, și l-a numit ca
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
jurist are o putere considerabilă de a lua o decizie în concordanță cu rațiunea proprie. Școala ja῾farită folosește intelectul în locul analogiei în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica sunită. "Daim al-islam" este o carte despre legile islamului urmate de musulmanii ismailiți, cei care aderă la jurisprudența islamică șiită ismailită. Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
în stabilirea legilor islamice, spre deosebire de practica sunită. "Daim al-islam" este o carte despre legile islamului urmate de musulmanii ismailiți, cei care aderă la jurisprudența islamică șiită ismailită. Aceasta descrie maniere și etici, incusiv ritualuri de venerare în lumina călăuzirii imamilor ismailiți. Cartea evidențiază importanța pe care islamul a atribuit-o manierelor și eticii alături de venerarea lui Dumnezeu, citând tradițiile primilor patru imami ai școlii șiite ismailite fatimide. Jurisprudența zaidită urmează învățăturile lui Zayd ibn Ali. În termeni juridici, școala zaidită este
Jurisprudența islamică () [Corola-website/Science/331935_a_333264]
-
trăiesc în zonele muntoase și rurale ale Siriei, Libanului și Israelului. Comunități mai mici sunt concentrate în diaspore din: Australia, Canada, Europa, Țările din Golf, Filipine, America de Sud, Africa de Vest și SUA. Druzii au adoptat, în linii mari, calea propovăduirii adoptată de ismailiți, în special de fatimizii ismailiți. Dogmatica druză se rezumă la „cunoașterea lui Dumnezeu, Domnul nostru, "mawlana"”, adică al-Hakim. Druzii consideră că sunt singurii care predică „unitatea divină” ("tawhid"), în toată rigoarea ei, de aici și-au luat numele de „unitarieni
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
rurale ale Siriei, Libanului și Israelului. Comunități mai mici sunt concentrate în diaspore din: Australia, Canada, Europa, Țările din Golf, Filipine, America de Sud, Africa de Vest și SUA. Druzii au adoptat, în linii mari, calea propovăduirii adoptată de ismailiți, în special de fatimizii ismailiți. Dogmatica druză se rezumă la „cunoașterea lui Dumnezeu, Domnul nostru, "mawlana"”, adică al-Hakim. Druzii consideră că sunt singurii care predică „unitatea divină” ("tawhid"), în toată rigoarea ei, de aici și-au luat numele de „unitarieni” "muwahhidun" 1. „Cinstea” trebuie să
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
far as-Sadiq (699-765), al VI-lea imam șiit, care este moștenitorul de drept al imamatului, și nu fiul cel mic al lui Ja’far as-Sadiq, care se numea Musa al-Kazim (cca. 745-799), considerat al șaptelea imam de către șiiții duodecimani . Astfel, ismailiții îl consideră pe Isma'il, ca și pe fiul său, Muhammad, cel de-al șaptelea imam văzut, iar din acest motiv ei mai sunt numiți și „septimani” (arabă: سبعية "sab’iyya"). Conform majorității surselor, atât ismailite cât și non-ismailite, imamul
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
a desemnat personal pe Muhammad ca succesorul de drept al lui Isma'il, după moartea tatălui său. Grupul proismailit este cel care a evoluat și s-a perpetuat de-a lungul secolelor, devenind o singură grupare, cea de azi, a ismailiților. Detalii despre viața și cariera lui Muhammad Ibn Ismail nu se cunosc, însă el este inițiatorul perioadei de conciliere ("dawr as-Satr") a ismailismului timpuriu care a durat până la fondarea Califatului Fatimid, când imamii ismailiți au preluat conducerea, sub titlul de
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
singură grupare, cea de azi, a ismailiților. Detalii despre viața și cariera lui Muhammad Ibn Ismail nu se cunosc, însă el este inițiatorul perioadei de conciliere ("dawr as-Satr") a ismailismului timpuriu care a durat până la fondarea Califatului Fatimid, când imamii ismailiți au preluat conducerea, sub titlul de califi. După mai bine de un secol de la decesul lui Muhammad, un grup dintre descendenții săi au complotat pentru creerea unei mișcări revoluționare împotriva abbasizilor. Scopul acestei mișcări a fost acela de a instala
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
preluat conducerea, sub titlul de califi. După mai bine de un secol de la decesul lui Muhammad, un grup dintre descendenții săi au complotat pentru creerea unei mișcări revoluționare împotriva abbasizilor. Scopul acestei mișcări a fost acela de a instala imamatul ismailit al descendenților familiei Profetului Muhammad într-un nou califat care să conducă întreaga comunitate musulmană. Mesajul avea să fie răspândit de către o rețea de misionari ("da'is"), care acționau în secret pentru a scăpa de persecuțiile abbasizilor. 'Abdallăh, primul lider
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
care acționau în secret pentru a scăpa de persecuțiile abbasizilor. 'Abdallăh, primul lider al acestor misionari, și-a organizat propaganda ("da̒ wa" - arabă:دعوة ) în jurul acelei comunități ismailite timpurii, fiind cel care a dat forma finală sistemului politico-religios al ismailiților. Propaganda a început la reședința sa din Basra și apoi din Salamaya (nordul Siriei). Rezultatele liderului 'Abdallăh și ale succesorilor săi, s-au remarcat în anul 870, când numeroși misionari au apărut în sudul Irakului și regiunile adiacente sub conducerea
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
la conducerea sectei sale a urmat misionarul Hasan-i Sabbah (1056-1124). Hassan era un conducător educat care și-a stabilit fortărețele pe vârfurile munților din Persia și Siria, principala fiind Alamut , din Munții Elburz, în apropierea Mării Caspice. A continuat lupta ismailiților împotriva abbsizilor suniți și s-a remarcat prin asasinarea lor. Atât Hassan cât și succesorii săi au susținut că nizariții au guvernat statul în numele imamilor ascunși. În 1162, un al doilea misionar, tot cu numele de Hassan, a fost numit
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
să scape de persecuții. La mijlocul sec al XV-lea imamii nizariți au reapărut în peisajul Persiei centrale reluând misiunile și activitățile literare. Nizariții și-au elaborat propriile învățături, inițial concentrate în jurul doctrinei șiite -"ta'lim" a imamului din acea vreme. Ismailiții nizariți provin dintr-o minoritate musulmană progresivă având standarde înalte de viață și de educație, numărul lor se ridică la câteva milioane fiind împrăștiați în peste 25 de țări din Asia, Orientul Mijlociu, Africa, Europa și America de Nord. Ramura musta'ilită a
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
nizariți provin dintr-o minoritate musulmană progresivă având standarde înalte de viață și de educație, numărul lor se ridică la câteva milioane fiind împrăștiați în peste 25 de țări din Asia, Orientul Mijlociu, Africa, Europa și America de Nord. Ramura musta'ilită a ismailiților șiiți a continuat în Egipt până la sfârșitul dinastiei fatimide în 1171, când s-a mutat la Yemen și apoi în India. La sfârșitul califatului fatimid, musta'iliții au afirmat că nepotul imamului Al-Musta'li, Tayyib, a devenit imamul ascuns care
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
s-a mutat la Yemen și apoi în India. La sfârșitul califatului fatimid, musta'iliții au afirmat că nepotul imamului Al-Musta'li, Tayyib, a devenit imamul ascuns care se va întoarce la un moment dat în viitor. Din acest punct, ismailiții au devenit cunoscuți și sub numele de "tayyibiți". În privința doctrinei, tayyibiții au menținut tradiția fatimidă și au păstrat majoritatea textelor din această perioadă. Ei și-au elaborat propriul sistem ezoteric, de gândire religioasă, cu câteva teme escatologice distincte. În prezent
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
astfel după Muhammad Ibn-Nusayr, susținător al celui de al XI-lea imam alid. Adepții lui Ibn-Nusayr constituie un exemplu remarcabil de grup care a trecut direct de la păgânism la ismailism. Nusayriții, la fel ca alte secte șiite extreme, și spre deosebire de ismailiți, îl consideră pe 'Ali întruparea divinității. De aici provine denumirea de "alawiți". Spre deosebire de alte secte islamice, au liturghie, și au adoptat o serie de sărbători creștine, precum Paștele sau Crăciunul. Unii dintre ei au preluat nume creștine: Matta (Matei), Yuhanna
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]