965 matches
-
Lumina veșnică ce întrece toate luminile văzute, s-a coborât printre noi, a luat trup muritor, făcându-se asemenea nouă“. De ce S-a coborât Fiul lui Dumnezeu pe pământ, devenind om al durerilor? El a voit să ia asupra Sa ispășirea păcatului săvârșit de omenire, începând cu strămoșii noștri Adam și Eva. Măreția evenimentului trebuie să ne copleșească! Ea este acoperită de umilința și simplitatea unei fecioare, de modestia și sărăcia unui dulgher, precum și de întunericul mizer al unui grajd. Nașterea
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
joc sunt transfigurate estetic prin intermediul sublimului și devin prilejuri de afirmare și celebrare a umanului. Făcând aceeași analiză conceptelor de „tragic” și „sublim”, Ileana Mălăncioiu 1 arăta că pentru nici unul dintre marii vinovați tragici păcatul nu este sublim; sublimă este ispășirea și puterea de a suferi de care omul este capabil. Tragicii antici au știut acest lucru și niciodată nu au tratat crima ca sublimă, ci ispășirea ei tragică, pe terenul căreia vinovatul plătea mai scump trăind, decât murind pentru faptele
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
arăta că pentru nici unul dintre marii vinovați tragici păcatul nu este sublim; sublimă este ispășirea și puterea de a suferi de care omul este capabil. Tragicii antici au știut acest lucru și niciodată nu au tratat crima ca sublimă, ci ispășirea ei tragică, pe terenul căreia vinovatul plătea mai scump trăind, decât murind pentru faptele sale. După Nietzsche 2, tragedia presupune un sentiment pesimist al vieții, dar și o atitudine etică afirmativă și eroică. Întradevăr, așa cum arăta G. Liiceanu, „teoria tragicului
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii”. Starea de recidivă se referă la acele persoane care, odată condamnate la pedeapsă închisorii cu executare, în penitenciar își desăvârșesc aptitudinile, devenind adevărați specialiști “în branșă”. Indivizii în cauză, nu numai că pe parcursul ispășirii pedepsei nu regretă săvârșirea faptei, ci revin în societate cu hotărârea fermă de a săvârși o nouă infracțiune cu convingerea că, de această dată, nu vor mai fi prinși. Întrucât situațiile ce vor prezentate pe parcursul capitolelor următoare, au o complexitate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mereu dinspre obîrșii. / Temeiurile fiecărui poem își caută validarea în temeiul inițial. / În măsura în care mai pot accede la Abis / la pragul primordiilor, mi se oferă / șansa unei întemeieri. / temeiurile poemului: temelii pentru sălașul zeului ce va să vină./ Insondabil temei al ispășirii" (Poetul și semnele timpului. Temeiuri pentru Poem). Această icoană a unei divinități ce se ascunde ("Fața Mea nu vei putea să o vezi", glăsuiește și Sfînta Scriptură) îl obsedează pe poet, însuflețindu-l poate tocmai prin categoriile negative ale golului
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
și vino la "Capșa". Aici sălășluiește fericirea: crema gălbuie, strudelul, cataiful și frișca." O rezolvare amicală, într-o lume în care onoarea plătește mai mult decît ironia. Și-n care, nedeprins cu pamfletul pe stil nou, fără alternativă, rîzînd fără ispășire, Arghezi bea șvarț, cu un pic de lapte, nicidecum Fanta.
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
sentimentale tipice melodramei, cu exaltările și aranjamentul ei festiv-emoțional, întîlnirea halucinantă și ireală în care timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al unui impuls tardiv. Refacerea cuplului într-o ordine casnică, cuminte, și ispășirea prin mărturisire a vinei sorei mai mici, Briony, iarăși prilej de satisfacție pe gustul melodramei unde întîlnirile șoc și lămuririle servesc gustul general pentru crimă și pedeapsă ar putea încheia cu un "Și au trăit fericiți pînă la adînci bătrînețe
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
conștiința. Anti-dinastic? eu? Ei ași. Dar sunt mai dinastic decât însuși Augusta Brută, care terfelește o Coroană câștigată prin sânge și care își bate joc de o nație întreagă". Dacă voi suferi o condamnare, - fie. Voi executa pedeapsa, iar după ispășire mă voi arunca sub roțile Auguste ale Augustei Voastre mașini. Până atunci, până la judecarea procesului adică, nu mă astâmpăr. Am să urmăresc activitatea Voastră particulară ca un blestem, și ca un noroc, și voi denunța opiniei publice fiecare nouă ispravă
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
înfățișarea unui profesor ce fascina prin manierismul exprimărilor sale. Iubita mea, văd marea clipă a splendorii tale, cînd devii o sfîntă și cînd te arăți pe de-a-ntregul. Liniile feței tale se încordează atunci sub imperiul forței interioare a unei ispășiri pe care viața întreagă și-o asumă ca pe o povară. Faptul că poți asta, copilă, înseamnă că ai crescut mare și că meriți venerație. Abia cînd venerezi ajungi să descoperi viața și tocmai asta îi dă măreție. În marile
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
mână sigură și cu o peniță extrem de fină. Vlad, tânărul cu înfățișare porcină înfiat de Leo, Marga și Gheorghiță Negotei, frații acestuia din urmă, Sara, evreica salvată de la moarte de Babis, și Mita, fata simplă care-l însoțește în marșul ispășirii comandat de frați: sunt, cu toții, oameni în carne și oase, în trei dimensiuni, părând că respiră și transpiră în paginile romanului. Un personaj episodic, precum vistavoiul nimerit la moșia Duduiei, devine memorabil prin "simpla" rememorare a lui Vasi, consemnată de
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
o împinge pe Fleda definitiv într-o sintagmă a plusvalorii: diferența dintre ea și obiecte anulîndu-se, slăbiciunea, precaritatea Fledei care se oferă doamnei Gereth ca o "supunere penală" - o predare care, în umilința ei deplină, va fi ca o îndelungă ispășire - se încarcă de greutatea unei apoziții anamorfotice: apropierea comorilor, gustul lor de cenușă modifică figura Fledei pînă la chipul care fusese dintotdeauna al ei, ascuns însă cu dibăcie în grimasele victimei: în cadrul tabloului, alături de odioasele objets d'art (metonimie perfectă
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
definitiv toată opera de o viață cuiva ca cercetător. Undeva, în cursul acestor acuzații vehemente, avem nevoie să ne aducem aminte de caracterul inițiatic al vieții omului, în care păcatele de tinerețe pot duce la transformări intelectuale, la sentimente de ispășire în a doua jumătate a vieții. (...) Ambiguitatea privind gradul de culpabilitate a lui Eliade e foarte serioasă. Tocmai acestă incertitudine fundamentală este probabil cea mai corectă concluzie pe care o putem trage din dovezile pe care le avem" (pp.122-123
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
le fi fost conferit un rol mai important (mă gîndesc mai ales la Channa Rifkin, o tînără pură) - " Spovedania e și ea o scriere absolut remarcabilă. În fața psihologiei întortocheate a unui erou care își proclamă abjecția, vinovăția și dorința de ispășire, nu poți să nu te gîndești însă că intră aici prea mult Dostoievski. Destui comentatori au insistat asupra faptului că autorul confesiunii, tenebrosul Semion Semionovici Golubcik, strașnic băutor pe deasupra, nu este vrednic de încredere. Există confuzia în privința identității: este el
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
să demonstreze că orice țigan poate trăi ca ceilalți oameni, și mai voia să demonstreze că nu ei sunt singurii de vină pentru viața de câine la care cei mai mulți erau condamnați. Aici trebuia pusă problema păcatului, a jertfei și a ispășirii. Dar nu în manuale și biblioteci, ea trebuia sădită în carnea și răsuflarea fiecărui om. Trebuiau reconstruite conceptele. Cum poate fi liber un om care crapă de foame, care degeră de frig? Ce fel de morală îi putem cere? Ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cînd se afla În acea peșteră o făceau să fie mult mai confuză decît fusese vreodată În viața ei de pînă atunci. Supunerea cu care Își propusese să-și accepte destinul sinistru și pe care o considera un mod de ispășire a vinilor din trecut și a prostiei de a fi avut niște capricii care nu făcuseră altceva decît să provoace nefericirea ființelor iubite făcuse loc, Într-un mod inexplicabil pentru ea, unei senzații tot mai neliniștitoare de bunăstare. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
potirul cu ambele mâini. Tare se mai Înfierbântau când cineva Îi Încontra ori le nesocotea Învățătura, și vai de acela care s‑ar fi Îndoit de viața veșnică sau grădina raiului. Atunci, cu vorbe Însuflețite și amenințătoare, Îi Înfățișau caznele ispășirii veșnice. „Să vă fi ferit zeii“, avea să consemneze un păgân, „de limba lor ascuțită și de blestemele lor“. Tare se mai pricepeau să‑i amăgească pe neîncrezători cu vorbe mieroase, cu făgăduieli ori Înfricoșări; de cum și‑au răsfirat puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de lacrimi. Obligat de iubirea pentru soție și copil, de greșeala pe care o dorea iertată și îndreptată, de existența lipsită de sens și valoare în afara lor, Noia venea zilnic, după terminarea programului, să-și ocupe locul de veghe și ispășire. Luana nu suporta să-l știe acolo. Sanda, orbită de resentimentele împotriva acestui individ, intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la unul din ziarele mai puțin axate pe locuri de muncă. Am eu grijă ca Luana să-l vadă. O vizită într-una din zilele următoare și-o găsi jucându-se cu Aniela. Deși Radu se afla pe locul de ispășire, ea nu comentă nimic despre asta. Îl servi veselă cu o prăjitură pe care tocmai o scosese de la cuptor și bărbatul consideră că momentul pe care-l alesese ca ea să facă și altceva e numai bun. Aruncă, din treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rost un bilanț atât de bun. Flavius-Tiberius se Îndrepta spre cabană cu ultimul transport de cutii. Ca să nu stea degeaba, hotărî să facă și el ceva; se apucă să șteargă antenele de praf. Despre citate și cuvinte ca mântuire ori ispășire și alte chestii care Îl frământau aveau tot timpul să vorbească. Cât timp mai poți amâna câte ceva, te poți socoti un om fericit. 6. În lumina posomorâtă și Înghețată a amiezii, „Bosnia” semăna cu o mică stațiune montană În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu mămuța la cimitir. "Cea mai mare filozofie a vieții este gândirea la moarte", spunea părintele Stăniloae. După ce trecea prin suflet 86 de cruci (morții satului), după ce-și lua porția de smerenie, Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tu îl ții de vorbă, eu i le strecor în cana cu ceai, adoarme, îl legăm de calorifer, îi punem căluș în gură și gata. Gară, tren, lume... Largă lume, deschide-ți plămânii că venim! Vom păși dincolo ca o ispășire de livadă curățată până în inimă. Lume, a luat foc arena! S-a făcut pace între clovni, vinovat de următorul spectacol va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe cap, m-am pricopsit și cu doi poponari. Dar, domnule doctor, noi ne iubim. Ce faceți, mă, vă iubiți? Dumnezeii mami voastre de lepre, spurcăciuni ordinare! Vă fac eu oameni! Mâine în genunchi vă țin toată ziua, să primiți ispășirea păcatelor, o să vedeți voi purgatoriu! Ana o să vă scoată pula din cap, pui de cățea ce sunteți! Și tu ce te uiți la mine? Marș și te spală la pizdă, că puți cât ca o cherhana! Păi... Nici un "păi", un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pricolici, trebuie să treci dinții furcii prin foc și să-i Înfigi În piciorul vietății. Îndată se preschimbă la loc În făptură omenească, Începe să plîngă și e gata să-ți slu jească atîta vreme cît Îi mai rămîne din ispășirea vrăjii. — Bag samă, zise Floare, că bărbatu’ muierii care ți-o mîncat plăcinta o știut de ea că-i pricolice și i-o Împlîntat bine furcoiu’ că altminteri nu mai apuca ea să-ți ducă dumitale coșercile cu pui. — Socot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aici, În sat că, dacă ne ținem pă noi, ține-l-om și pă el oare cum și ni s-a mai ierta din păcate... Indignarea mă sufocase. Cum adică să vadă ei În mine o cruce de dus, o ispășire de Îndurat? Cum? Nu eram altceva decît un infirm pe care să-l suporte din milă?! Niște... niște... N-am zis nimic și multă vreme mi-a părut rău că n-am zis. Auzi, acolo! Să mă țină ei ca și cum
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se lasă crucificat, spre stupefacția și disperarea lui Iuda, care abia atunci pricepe adevărata „culoare” a mesianismului Învățătorului: una spirituală, în nici un caz politică. Dar e prea târziu. Sinuciderea rimează pentru De Quincey nu doar cu mărturisirea și, simultan, cu ispășirea unui eșec, ci și cu împlinirea unui destin eroic, în felul său. Iuda se manifestă de la începutul până la sfârșitul carierei sale ca un patriot fanatic, un activist energic, păcălit și răpus tocmai de acest fanatism al încrederii în sine și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]