362 matches
-
un cuptor de copt pâine, foame infinită poți domoli cu 7 spice de grâu. De ce te desolidarizezi de propria disponibilitate de a te face parte? Până și vremea conștiințelor înghețate nu este plăcută lui Dumnezeu. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ating! Pipăi vârsta fiecărui copac. Simt câte ierni a hibernat în coajă, de câte ori noiembrie i-a smuls frunza ca pe o măsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare ramură de pom bătrân moare câte un șarpe. Crește în mine veninul, precum vinul peste drojdie în butoaie primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
primăvara. Petre, comoditatea fântânilor seci nu motivează setea melcilor. Lasă șarpele să alunece în voie, fiecare om este o a doua ispitire. Conștientizarea Edenului ca o livadă de mere coapte nu îndreptățește nesațul de lumină. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Ascult! Amintirile sunt furtuni șoptite, amintirile sparg timpanele cerului. De 18 ani, fără tine, secundele te numără pe silabe. Ascult. Rugăciunea inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lingură de lemn ce o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o catedrală în noaptea de Înviere. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de tuse scutură păpădia. Vara, greierii inspiră aroma grâului copt. Toamna gutuile parfumate îmbibă fotografiile. Se desfac florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
încă o dată tăiată în trei tata, de dragul nostru, spunea că ni-i plac portocalele. Mirosul imașului ars sub copitele vacilor, mirosul harbuzului furat din grădina părintelui Tatu, mirosul bălții în care peștii zgâriau cerul de august limpede. Genia, despre ce ispitire îmi vorbești? Amintirile nu mi-au ținut loc de pat plin, de fagure pe limbă de clopot, de livadă cu dafini în fereastră, de puf de înger în pernă, de cer în perfuzie. Petre, negațiile tale nu au atins adâncimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru că din ele nu mai izvorăște conștiința. Refuzi lumea, pentru că în ea nu se mai identifică simțirea. Mereu închizi porți, iar dacă se întâmplă să nu mai ai ce închide, inventezi alte spărturi în zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Iuda reapare întruchipat de mercenarul Ali Agça, care încearcă să-l ucidă pe Ioan Paul al II-lea. Nu pot încheia acest scurt periplu fără a pomeni de superbul roman al lui Kazantzakis, care a inspirat filmul lui Scorsese Ultima ispitire a lui Isus24. „Ultima ispitire” vine tocmai de la Maria Magdalena, ucenica preaiubită. În timpul agoniei de pe cruce, Isus cade pradă îndoielii: dacă jertfa Sa nu-i decât o glumă a diavolului? Ce-ar fi să renunțe, să coboare de pe lemnul torturii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ali Agça, care încearcă să-l ucidă pe Ioan Paul al II-lea. Nu pot încheia acest scurt periplu fără a pomeni de superbul roman al lui Kazantzakis, care a inspirat filmul lui Scorsese Ultima ispitire a lui Isus24. „Ultima ispitire” vine tocmai de la Maria Magdalena, ucenica preaiubită. În timpul agoniei de pe cruce, Isus cade pradă îndoielii: dacă jertfa Sa nu-i decât o glumă a diavolului? Ce-ar fi să renunțe, să coboare de pe lemnul torturii și să înceapă o viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pomerium (variantă simplificată a lui poemerium) pentru descrierea proprietății lui Ruben. Pomerium înseamnă exact „loc închis”, „spațiu sacru”, „loc îngrădit” plin cu pomi fructiferi (echivalentul grecesc este paradeisos). Episodul trimite la primele capitole din Geneză și mai ales la episodul ispitirii Evei de către șarpe. Iuda repetă într-un fel momentul lapsarian, fiind portretizat ca o sinteză între șarpe și Cain. Un Cain care nu-și ucide fratele, ci tatăl, pe Adam, substituindu-i-se. Nu există și cred că nici nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al încrederii în sine și în cauza politică pe care o întrupează. Cu altă privire se apropie de personaj Giovanni Papini, în prima povestire, „Giuda tentato”, din volumul I testimoni della Passione (Martorii Patimilor), apărut în 1938. Papini surprinde momentul ispitirii, fixat a doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă întins la umbra unui ficus în câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini trimițând simultan la atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
totuși mai multe teorii care încearcă să explice reputația proastă pe care o are această zi. Unele susțin că pe data de 13, vineri, au avut loc mai multe episoade în istoria creștinității cum ar fi răstinginrea lui Iisus și ispitirea lui Adam de a mușca din măr. Ce legătură are numărul 13? Există multe clădiri care nu au al 13-lea etaj, unele avioane nu ai al 13-lea rand, iar în fiecare zi multe persoane se feresc de acest
Teorii conform cărora vineri, 13 este considerată zi ghinionistă. Tu ai avut ghinion vreodată în această zi? () [Corola-journal/Journalistic/70040_a_71365]
-
Mihăilescu și Pia Brânzeu, cu un minunat grupaj din poezia lui Eliot tradus de Șerban Foarță și Adriana Carmen Racoviță. Un articol ancorat în prezent, despre Iertare și ironie, scris cu ironie, dar fără să ierte orbirea, de Roger Scruton, Ispitirile lui H.-R. Patapievici și Despre greșeli și eșecuri de Solomon Marcus, care caută și fața pozitivă a greșelii, în genere "asimilată cu o infracțiune". l În Dilemateca o anchetă atrăgătoare realizată de Marius Chivu: "Ce scriitor(i) ați invita
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
cu o întârziere de o jumătate de oră. Pe podium, mai precis, pe masă, printre sticle cu apă minerală și microfoane, nu și-a făcut apariția „în carne și oase" decât o singură carte, prima și cea mai frumoasă, pentru ispitirea publicului... celelalte mai încolo, când Editura Matthes und Seitz și, mai ales, tipografia vor mai pune ceva cărbuni pe foc, fiindcă de paie pe foc m-am cam săturat. Așadar, Sexagenara a intrat în linie dreaptă și conduce detașat. Berlinezii
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
la Eminescu. Versurile lui Dorat, de exemplu, corecte și seci, capătă sub pana lui Conachi moliciuni inedite: Mă lași, crudule, în focul așteptării în zădar,/ Cu năluciri să trec noaptea și ziua cu plîns amar. Sfîrșește, curmă pedeapsa unei crude ispitiri,/ Căci mă topăsc purtîndfrica unui amori cu-ndoiri./ Zadarnică nălucire, ce pînă mă trezii fu,/ Ah, cit îmi pare de dulce cînd mi-o dai aieve tu!/ Ca să-mi laud desfătarea, trebuie să gust pe-a ta, /Doresc să-mi
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Secretul doctorului Honigberger (Socec, 1940, cu Nopți la Serampore) e un colaj de motive ale unui fantastic, în genere, blând, chiar dacă sfârșește cu moarte: tinerețe fără bătrânețe - vârstele celor două femei din distribuție, așa-zicând, joacă apeape, camere interzise și ispitiri care nu mai știi dacă au fost de-adevă rat, secrete mortale în jurul unor cărți de netulburat din calea lor obscură. Care să fie clou-ul acestei povești fără cheie și, la urma urmei, fără substanță? Ideea, aceeași din Numele trandafirului
Anticari... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5433_a_6758]
-
trăind într-un simulacru de lume în care cuvîntul de ordine aparține ficțiunii, fantasmelor și simbolurilor absurde. Potrivit francezului, singurul mod de a te sustrage acestui univers mediatic este seducția. Pentru Baudrillard „seducția” nu are nimic de-a face cu ispitirea sufletului grație unor momeli facile, căci seducția este opusul producției, francezul jucîndu-se pe nuanțele etimologice ale celor două noțiuni: „pro-ducția” înseamnă aducerea în față a unor lucruri care atrag privirea și chiar aceasta e logica reclamei contemporane. Fiecare marfă e
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
teme precum nebunie și violență, senzualitate și droguri, obsesii și reverii, moarte și creaturi fantastice. Lucrările alese au reprezentat un amalgam de stiluri de la academic la simbolism. Imagini admirate de Munch („Copilul bolnav", „Lumina lunii", „Vampir"), Ensor („Îngerul exterminator"), Redon („Ispitirea Sf. Anton", „Cain și Abel"), Käthe Kollwitz („Femeie cu copil mort"), au fost expuse alături de altele ale unor artiști astăzi uitați, unii - Max Klinger sau Albert Besnard - poate pe nedrept. Continuând șirul de manifestări dedicate unor pictori olandezi ai Secolului
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
urmă să-i explice motivele pentru care l-a trădat pe Fiul de origine divină, întorcânduse - crede inchizitorul - cu fața spre Dumnezeu-Tatăl. Întrebarea care revine în vârfurile tensionale ale acestei tornade electrocutante - care este Poemul Marelui Inchizitor, dostoievskiana evanghelie a ispitirii - tornadă abătută peste Fiul Tatălui, reformulată, în esență, este una și aceeași: de ce Te-ai întors? De fiecare dată - și în primul caz, derulat în fața ochilor pilatieni, în textul Sfintei Scripturi, și în cel de-al doilea, în romanul dostoievskian
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
lumea” . Paginile renunțării la viața lumească sunt scrise dramatic, cu accente care amintesc poezia ascetică a vremii: „Iubit fiu, când vei fi pustnic, ce vei mânca? Și când vestmintele pe care le vei purta se vor rupe, ce vei îmbrăca?” „Ispitirea” cu o fecioară preafrumoasă, Natana, e în zadar, căci Natana se lasă convinsă la rândul ei să îmbrace haina monahală (prilej de a expune pe larg virtuțile creștine). La scurt timp după părăsirea casei părintești, Blaquerna întâlnește în pădure bătrâna
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
e convins să pună valorile teologiei mai presus de cele lumești și chiar să răspândească această revelație. În căutarea locului petru sihăstrie, tânărul călător e însoțit de diferite virtuți personaje precum Credința, Adevărul, Devoțiunea ș.a..și e încercat de diferite ispitiri, între care unele cu adevărat subtile, precum râvna studiului, sau gloria deșartă. Cartea a treia, Despre prelatură (în care Blaquerna ajunge episcop) și cea de a patra, Despre demnitatea pontificală (în care Blaquerna, ajuns Papă, face rânduială la Curtea Pontificală
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
o replică dată Facerii lui Adam, a lui Michelangelo, din Capela Sixtină, numai că personajele de aici nu sunt Adam și Dumnezeu, ci o Evă înclinată să asculte șoaptele îngerului căzut, astfel încât am putea-o numi, fără să ne înșelăm, Ispitirea Evei. Poziția acesteia, așezată pe diagonala opusă celei în care este prezentat Adam de către Michelangelo, are o structură componistică aproape identică, dacă n-ar fi să luăm în calcul tușele moderne, simplificate, în care este construit trupul omenesc. Înlocuirea lui
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
precise la aceasta, cum ar fi notația despre cocoșul datorat lui Esculap (Phaidon, LXVI). Dramaturgul român exploatează sursele eline pentru a fixa cadrul piesei sale cu subiect antic. Reminescențele livrești provin uneori și din alte epoci sau sfere culturale. Scena ispitirii lui Platon de către Gorgias spre a-l face să-l trădeze pe Socrate (actul al IIlea) parafrazează discuția Diavolului cu Adrian Leverkühn din romanul lui Thomas Mann Doctor Faustus și, așa cum precizează autorul, multe fraze sunt luate cuvânt cu cuvânt
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
lîngă acel înnăscut simt al limbii amintit mai sus, o solidă cultură lingvistică, constituită printr-o frecventare atentă a celor mai reprezentative nume ale științei lingvistice contemporane lui, dublată, pentru a folosi o formulă care-i aparține, de o "conștiincioasa ispitire a faptelor și a legilor pozitive". Prin Limba română și dialectele italiene Frollo încearcă să demonstreze importantă pe care o are pentru un cercetător al istoriei limbii române cunoașterea dialectelor limbii italiene, aducînd în sprijinul afirmațiilor sale un bogat material
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
de tăcere a dragostei. Inchizitorul îi reproșează lui Iisus refuzul celor trei oferte pe care diavolul I le-a făcut demult, cu cincisprezece secole în urmă, în pustiu. Ceea ce este rememorat de istoria creștină drept o victorie hristică asupra triplei ispitiri, este reluat în cheia unei lecturi complet pervertite, în care refuzul Mântuitorului, în loc de a elibera lumea din puterea înșelăciunii diavolești, nu a făcut decât să o înlănțuie pe veci de povara unui dar prea greu de purtat pentru puterile omenești
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
elibera lumea din puterea înșelăciunii diavolești, nu a făcut decât să o înlănțuie pe veci de povara unui dar prea greu de purtat pentru puterile omenești: libertatea. Scenariul invers, al acceptării celor trei oferte și al cedării în fața celor trei ispitiri, ne este prezentat ca un traseu de lumină al omenirii și al Persoanei Hristice care, transformând pietrele în pâine, ar fi devenit Binefăcătorul Universal, înfăptuind miracolul necontenit și în agresivele forme ale evidenței, ar fi semănat teama în rândurile oamenilor
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]