1,366 matches
-
că sunt un scriitor. O.G.: Ați avut și perioade în care să trăiți în afara literaturii? I.P.:O, nu! Totul, întregul a fost legat numai de literatură... de destinul cărților. Mie mi-a fost foame doar de literatură... O.G.: Isprăvind de scris o carte vă și gîndeați la următoarea? I.P.:Au curs una dintr-alta. Terminînd una deja eram posedată de următoarea. Materia venea singură, de la sine. Vlașinii s-au scris dintr-o suflare... eu nu revin pe text. Nu
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
colectiv și molipsitor și candoarea propriilor mele reacții. Dar recunosc că după lectura acestui capitol m-am catapultat din fotoliul în care eram direct în vijelia de afară și spre cea mai apropiată librărie. Cîteva ceasuri mai tîrziu, seara, am isprăvit de citit Harry Potter and the Sorcerer Stone, prima din seria celor trei cărți publicate deocamdată de autoare. Recunosc că nu sînt la curent cu literatura pentru copii, n-am mai citit de ceva vreme astfel de cărți, iar punctul
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
Acum ele se află la locul lor. Și din ele aflăm că de unde în 7 octombrie 1940 socotea legionarismul "prima mișcare generoasă și eroica românească", la 25 noiembrie, cînd statul national-legionar își arată adevărata față, nota: "Crimele nu se mai isprăvesc. Legionarii au săvîrșit exact aceeași ticăloșie de-a omorî oameni fără judecată". Iar asasinarea lui Iorga îl umple de indignare, participînd, alături de alți nouă academicieni, la înmormîntarea marelui cărturar. La 3 decembrie 1940 notă scurt: "De la asasinarea lui Iorga, regimul
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
deocamdată, propunerea de a pleca în Turcia, el avînd încă de împlinit canonul. Trec alți 15 ani, Savu, tot împlinind canonul, salvează alte două vieți și înfiază cinci copii orfani, dintre care pe patru îi învață meseria de cizmar. Cînd isprăvește confecționarea ultimei perechi de încălțăminte din cele o mie, pleacă la Tarigrad pentru a-l întîlni pe Ibraim, om cuprins în Turcia. Se revede cu Ibraim, dar moare pe caicul care îl ducea, de pe vapor, la Tarigrad. E înmormîntat, simbolic
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
cînd limba mea exersata întîlnea cubulețul alb, ispitindu-se. Se uitau la mine cu Măricica între ei și-mi surîdeau. M-a cuprins o bucurie atît de veselă, încît, desi intrasem cu amintirea neplăcută a nopții pe care tocmai o isprăvisem, mi-am propus să amin răzbunarea ca să mă gîndesc mai tîrziu. Doamne, fă-mă să țin minte asta, să nu uit...! Cînd tata a luat pîntecoasa și mi-a turnat laptele muls de Vica, mi-am amintit de Marilena. Mi
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Stalin, raportul lui Hrușciov și evenimentele dramatice din Ungaria. Deja în 1957, cînd tabăra celor care încercaseră să vorbească despre modernism părea definitv învinsă, Petru Dumitriu devine categoric: „În țara asta sîntem cîțiva scriitori și critici care credem că trebuie isprăvit cu modernismul”. Atunci cînd lupta se ascute, Petru Dumitriu face însă greșeli pe care adversarii nu le iartă, cum ar fi aceea că citează din Călinescu, dar dintr-o carte care nu era încă în 1957 acceptată, Principii de estetică
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
fizicii? se propagă fulgerător. • Important e să fii pe fază când se schimbă roata • Moartea e pedeapsa celor care se nasc (Getta (citat). Berghoff). • Doi care nu se ceartă nu înseamnă că se iubesc. Mi-au reproșat că n-am isprăvit... Și eu nici măcar • Și pentru minuni e nevoie de martori... nu am început. • Și noi putem să ne supărăm fără motiv...! (Roni • Astăzi nu a făcut nimic rău. Nu este aceasta o Caciularu). faptă bună?? • Nu toți reușesc să treacă
Ziceri. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/87_a_83]
-
Blecher evolua. În septembrie îi scria că "am un os necrozat chiar lîngă vertebrele atacate și că ar trebui poate scos pe cale chirurgicală" încît într-o altă scrisoare mărturisea că e atît de amărît că scrie romanul numai pentru a isprăvi un lucru început. La sfîrșitul aceleiași luni îl înștiința că M. Sebastian, vizitîndu-l, a luat cu el manuscrisul viitorului roman, pe care l-a citit la Roman fiind tulburat de valoarea lui și a universului recreat. În jurnalul său, Sebastian
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
o pace publică jalnică și un Împărat care nu voia să mărească hotarele imperiului. Nu e totuși fără de folos de a ne opri atenția asupra acestor lucruri neînsemnate în aparență, din care însă izvorăsc adesea mari învățăminte... * * * Atît? am făcut, isprăvind, parcă eu însumi nemulțumit de text, de lungimea sau despre ce era vorba în el... Atunci S. care fuma rar, și-a aprins o țigare bulgărească, a pufăit din ea un timp pînă s-a aprins bine, jeratecul ei rotund
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
vestică, orișice, nu contează față de pericolul ideologiei totalitare... * De aceea, el are un fix al lui. Ori de cîte ori ne despărțim, după ce am terminat discuția, mă privește sever prin ochelarii groși și face dîrz, încăpățînat, asemeni lui Cato Uticensis, isprăvindu-și în senat discursul de rutină; strigă sus și tare ce știe el una și bună: Et ceterum censeo Cartaginem delendam (esse!) Și dealtfel eu cred că trebuie distrusă Cartagina!... Pînă și la despărțire, plecînd spre Los Angeles, ridicînd spre
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
pian. Fete în rochii de seară între lumânările aprinse, cântă și ele la vioară. Mă înclin, și ies... La Cracovia, pe Vistula, intru în catedrala din secolul XIII. O fată bălaie se roagă cuminte, în genunchi, înaintea unei madone. Când isprăvește, mă iau discret după ea pe pârtia de lumină pe care soarele polonez o aruncă în bezna lăcașului. Ajungând afară, fata își întinde grațioasă brațele, și, fără să-i pese de nimeni, începe să valseze, în lumina crudă a zilei
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
la început, se preface într-un caraghios sinistru, a cărui mînă ce se prăjește la o lumînare (cu tot efectul dramatic căutat de autor) e de un comic respingător. Știu că sunt rău judecător, dar spun drept că după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust". Țîfnos și cu ifose de mare moșier (nu era decît fiu de arendaș), ce-și va căuta, apoi, genealogia într-un inventat Lascarism bizantin, Caragiale simțea plăcerea să-l dezumfle
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
situația lui Vianu părea salvată. Dar nu era. Sechele ale "dosarului" său încărcat se menținuseră și, deși protectorul său, Ion Petrovici, ajunsese, în decembrie 1941, ministru al Culturii Naționale sub guvernul Antonescu, situația sa nu se ameliorase. Și el avea isprăvit manuscrisul lucrării sale Arta prozatorilor români. Nimic n-ar fi fost mai simplu, înainte, să-și găsească editor. Acum, din nefericire, nu găsea. Bunul său coleg și prieten N. Bagdasar, directorul Editurii Casa Școalelor îl implora ca nu cumva să
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
în speranța că nu mă voi opri la el. Cînd am abandonat politica, a fost fericit: nu atît gestul în sine, căci n-avea nimic contra politicii, el, care scrisese despre politicieni, cît ideea că-mi voi face timp să isprăvesc Istoria de el comandată (iar volumul întîi, tot de el tipărit). Nu știu ce va mai fi. Dar n-am alt mijloc de a mă achita de datoria morală și profesională față de Z. Ornea, acum, cînd el nu mai este printre noi
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
stîlp de telegraf, s-a repezit să-l ajute pe împuținatul bătrîn (care, totuși, în tinerețe, nu fusese deloc scund) să se dezbrace de palton. Paltonul a fost scos de îndată. Dar bătrînul Galaction făcea semne că nu s-a isprăvit totuși. Arăta spre gît, înfășurat cu un fular de casă neașteptat de lung. Această operație de eliberare din arcanele fularului era de tot hazul. Geo Bogza, descolăcea de zor fularul lung și lat cît un șal, și operația nu se
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
Tolstoi ar mai fi încercat să fugă de acasă, renunțând la tot, la bogăție și la titlul sau de conte, insă totdeauna pleca însoțit de un valet care îi căra geamantanul cu schimburi... Până ce fugise singur de tot și își isprăvise viața la Astopovo. Îmi aduc aminte câte ceva din jurnalul Patriarhului, în traducere franceză (în românește încă nu apăruse versiunea)... Rezum câteva idei. Că râul, de fapt, nu este o problemă. Că râul, pentru el, pentru Tolstoi, este o formă de
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
să spele... Și mai era baba Anicuța, moașa bătrînă a satului care-i spusese că într-o seară mai de mult îl văzuse că "se pișa după salcîmul ăla" și arătase salcîmul singuratec dinaintea casei lui Ghiță. Că Veniamin, tocmai isprăvise și se întorsese spre ea, și ea îi văzuse stremeleagul cît un știulete de porumb, și că băiatul ședea cu el așa și nu se rușina de ea, pînă cînd a strigat "dar-ar dracii-n p. ta!" și abia
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
patul cazon învelit cu o pătură cenușie perfect întinsă. Apar blînzi, fără să se ferească, oprindu-se la picioarele noastre și ciugulind iute fărîmiturile de pîine. Sub pat, spunea A., aveau mei pus de el; dar se vede treaba că isprăviseră meiul și ieșiseră să se reaprovizioneze în odăița curată cu geamul veșnic deschis. Erau la etajul doi. Porumbeii, dacă ar fi vrut să zboare afară, nu aveau cum, fiind legați de piciorușele lor roz cu cîte un fir de sfoară
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
noastră”. (notă explicativă, nr. 222, în PSB 29, p. 259-260). 76 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia a XI-a, în PSB, vol. 29, p. 258-260. Norme de redactare text, scrie: „Urcușul spre Dumnezeu nu se isprăvește niciodată; el nu ajunge la un hotar, pentru că Dumnezeu însuși nu are hotar în ființa Lui, în iubirea Lui. De altfel, chiar înaintarea în unirea cu o persoană omenească nu are hotar. Iubirea crește din ea însăși în măsura în care se afirmă
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
etc.), fără a se pune altceva în loc, astfel că în imensele goluri apărute au înflorit nemunca, specula, corupția, furtișagurile, impostura și minciuna, în general toate formele de disoluție moral-spirituală. După cum se prezintă lucrurile, în 25 de ani încă n-am isprăvit cu reforma-genocid (economic, moral-cultural, de identitate, democratic), atâta timp cât se mai găsește pe ici, pe colo prin părțile esențiale câteva ceva de înșfăcat. Dar nimeni nu știe când se va termina această tragicomică reformă a bătutei pe loc și a învârtirii
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
pierde calul. Cînd moare Păunița, Maria-Fefeleaga duce pe Bator la tîrg, „trăgîndu-l de căpăstru”, și-l vinde, ca să cumpere „cunună și julj, alb-alb, ca laptele de alb”. Calul scapă. Probabil. Nu mai trebuie să care piatră în spinare. Dar muierea?... Isprăvește și ea cu strapațul. Dar oare e liberă? Intrarea în moarte Fefeleaga este unul dintre cele mai frumoase personaje absurde din literatura noastră. Iat-o urcînd dealul, asemeni lui Sisif, cu repetabila ei povară, care nu mai este un bolovan
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Gabriel Chifu Nici nu ne-am întors bine din Germania și mă grăbesc să-ți scriu, dovadă de cât de mult m-a interesat romanul tău și de câte îmi trec prin cap de când l-am isprăvit de citit, ieri, a doua zi de Crăciun, 2013, la Erlangen, în Hotelchen am Theaterstrasse, 10, camera 15. Preciziuni utile de consemnat întru eternitate, fiind vorba despre un roman excepțional, care merită un destin pe măsură. Are toate datele: o
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
Luminile purtate de sclavi, goneau puterile întunericului. Pocalele umplute de bacante nu se isprăveau nici o clipă. Consulul roman Lucullus era amețit. Se retrăgea. Straja palatului se sprijinea când de zid, când în suliți, schimbânduși greutatea trupului de pe un picior pe altul, când ultimul grup de invitați era purtați pe brațe de sclavi spre a
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
târziu, când mă voi mărita. Tu o să fii, cum s-ar zice, un fel de prim prinț al meu. Nu, ascultă-mă pe mine, că moșu știe ce face... Doar sunt mai bătrân! Cum zic eu e mai bine! Când isprăvim ce am început, ne vedem de drum... Adică tu de-al tău și eu de al meu? Vrei să spui că ai să mori? Nu vreau!!! Nu și nu! Nu, fata mea, mergem iar să ne plimbăm. Mai trecem așa
Moş Gheorghe, între absolut şi satul său. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
extrem de cunoscut și apreciat în întreaga lume o dată cu participarea sa la competiția ”Norway Got Talent”, în 2011, unde a înregistrat un succes fulminant. Ce spun criticii din România și din străinătate: ”Și totuși există metereze în care lupta nu se isprăvește, în care artiștii cu har nu vor să cedeze fast-food-ului cultural devastator, cel care asfixiază, neîndurător, arta adevărată. Bogdan Ota, cu muzica lui, este în linia întâi” [Sergiu Alex, autorul cărții ”Bogdan Ota și pianul care apropie Cerul”] ”Bogdan Ota
Pianistul și compozitorul Bogdan Ota în concert pe scena Filarmonicii Brașov [Corola-blog/BlogPost/98670_a_99962]