68 matches
-
hău o minge dă football număru cinci. Vreau să vă faceți tihnit planu dă bătaie. Ieram gata să-mi pun pirostriile cu Pumita, care avea și ea pandaliile ei, da iera o gagioală. Nitam-nisam, ni s-arată ghiftuită cu ceanură, isprăvită, ca s-o zic p-a bună. Mai Întâi se clevetesc că și-ar fi venit chiar ea dă hac. Tămbălău mare, că Încă nu ne luasem. Dați-vă, doar, cu socoteala că n-am să-mi dau io numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
precupeților, șapte zile din săptămână o ducea, mai ales vara, într-un fel de moleșală, ca un om care de-abia stă de somn. Doar spre sară, când slujbașii trebuiau să se întoarcă de pe la canțelerii, cucoanele cu treburile și mâncările isprăvite îndrăzneau să înainteze pe la porți, și acolo puneau la cale politica târgului așteptându-și soții. Erau și copii puțini, fiindcă familiile se înțelegeau asupra punctului că „astăzi, dragă, viața e grea, nu mai e ca odinioară, când te duceai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-a făcut sălaș și a cântat cucul (58). Din lemnul acestui copac consacrat eroul face „talpa” și apoi barca propriu-zisă, folosindu-se de descântece : Și-a-njghebat maestru barca, Doar prin vrăji făcut-a luntrea (61, p. 232). Ambarcațiunea era aproape isprăvită. Mai trebuiau îmbinate doar câteva scânduri. Dar Väinämöinen nu-și mai aminti trei rune, pentru ca luntrea să fie pe deplin săvârșită. (Să punem în paranteză faptul că neputința eroului de a finaliza construcția - cum am văzut că se întâmplă și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui Velasco se contopi cu țipetele ascuțite ale pescărușilor. Briza mării le mângâia obrajii. O dată rugăciunea isprăvită, căpitanul, secundul și Velasco se urcară într-o barcă și se îndreptară spre țărm pentru a dobândi permisiunea de debarcare. Până la întoarcerea lor, oamenii de la bord rămaseră duși pe gânduri uitându-se la priveliștea învăluită într-o arșiță chinuitoare. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-l caut, dar am o sarcină de îndeplinit, zise samuraiul coborându-și și el glasul ca să nu-l audă Tanaka. Dar a aflat fără îndoială că suntem în Puebla. Am sentimentul că o să se arate iarăși. Se lăsă noaptea. O dată isprăvită cina, se întinseră în așternuturi ascultând dangătul prelung al clopotului care răsuna și aici, la fel ca în Mexico. Clopotul bătea necontenit în catedrala din piața mare a orașului, ridicată cu treisprezece ani în urmă. Ascultându-l, japonezii, obosiți după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de cuminți au fost cele mari, pe atât de zburdalnică-i asta mică! Și ne face de râsul lumii, Constantine! Asta-i rea de muscă, bărbate! Și băitănașii au început a-i da târcoale mult prea devreme, că abia o isprăvit a șaptea... Cam așa se zvonește prin sat, Constantine... Să nu-ți faci griji, Savetă, că dacă-i așa, atunci o scoatem de la școală și-i adunăm turmă de sterpăciuni... Măcar să învețe cum se câștigă un ban cinstit... Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Leviți, nici cu privire la vreun alt lucru, nici în privința vistieriilor. 16. Așa s-a înfăptuit toată lucrarea lui Solomon, din ziua cînd s-a pus temelia Casei Domnului și pînă în ziua cînd a fost isprăvită. Casa Domnului a fost deci isprăvită. 17. Solomon a plecat atunci la Ețion-Gheber și la Elot, pe țărmul mării, în țara Edomului. 18. Și Hiram i-a trimis, prin slujitorii săi, corăbii și slujitori care cunoșteau marea. Ei s-au dus cu slujitorii lui Solomon la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și sânge până la aeroport. Mai departe, urmele mele s-au oprit. Și, stând jos aici, am rămas fără piese. Toate zidurile, acoperișurile și balustradele. Și dinaintea mea, pe podea, e încleiată doar o mizerie sinistră. Nu e ceva perfect sau isprăvit, însă asta este ceea ce am făcut eu din viața mea. Nu ascultă de nici un plan măreț, fie el bun sau rău. Tot ce poți să faci e să speri să iasă la iveală un tipar, și uneori speri în zadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lei sub o piatră, mărunțeii fișic-fișic, părăluță pe părăluță, să nu se risipească ceva. După ce termina cu număratul, deschidea ușa căruței, pe care avea însemnați datornicii cu creta. Punea și linia. Ăștia erau săracii Cuța-ridei de plăteau la chenzină. O dată isprăvită și numărătoarea lor, trăgea o bară pe hârtie sub socoteală și aduna. Mai scuipa în palmă, lua iar piesele de doi lei, una câte una, să nu iasă greșeală. Buuun! îi mai rămâneau și lui câțiva mărunței. Îi aduna într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mama era cu adevărat îngrozită de a fi nevoită să povestească o asemenea nelegiuire. Doamne, iartă-mă! îngăima ea, cătând spre cer, Doamne, iartă-mă! repeta ea, căci avea cu adevărat de gând să-și continue totuși istorisirea. Odată baia isprăvită, prințul îi pofti pe toți să bea un castronaș din apa din care Soraya tocmai ieșise și toți și-au exprimat admirația, în proză și în versuri, în legătură cu minunatul gust pe care-l căpătase lichidul. Toți, în afară de vizirul Abu-l-Kasem Venegas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu era liberă, după cum mi-a spus Harun, venit la porțile palatului ca să mă întâmpine la sosirea caravanei. Acolo trebuia să încredințez animalele celui însărcinat cu paza cămilelor și să las darurile la căpitanul gărzilor, până la întrevederea cu suveranul. Odată isprăvite formalitățile astea, m-am dus acasă pe jos, sporovăind cu Harun, povestindu-i despre boala unchiului, apoi despre moartea sa, evocând amintiri de la Segelmesse și de la Tombuctu, fără să uit de Hiba, care venea respectuoasă în urma mea, ducându-mi lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și o voce se auzi autoritar... din mulțime. - Lasă fata în pace, Lisandre! ..și, un tânăr înalt, tot ca Lisandru, chipeș, își făcu loc prin mulțime, spre ei. Era Tudor, feciorul Privighetorului de Fălciu, abia venit de la Paris cu studiile isprăvite. Avea părul negru, bogat, tenul puțin palid... Ochii mari și negri ca tăciunele, trădau dincolo de o hotărâre fermă, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea îi era armonioasă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase și dinți puternici. Glasul îi era puternic
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să devină un «ambasador» pe lângă seniori.” (Corine Mégy - Le Vrai Visage des seniors) Poate că totul trebuia să sfârșească așa; poate că nu exista nici o altă cale, nici o altă soluție. Poate că ițele trebuiau descâlcite, iar ceea ce fusese Început trebuia isprăvit. Astfel, Djerzinski trebuia să ajungă În locul numit Saorge, la 44° latitudine Nord și 7°30’ longitudine Est, la o altitudine ce depășea cu puțin 500 de metri. La Nisa, trase la hotelul Windsor, hotel semi-luxos cu ambianță destul de infectă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să vorbească (Întotdeaunaă și liste separate cu oamenii cu care nu voia să vorbească (Niciodatăă. Am scris și am tot scris Întruna, pe măsură ce Emily mi-a relatat despre treburile astea În decursul săptămânilor petrecute Împreună la birou și, odată acestea isprăvite, am simțit că nu Îmi rămăsese nimic neștiut din viața Mirandei Priestly. Cu excepția, firește, a motivului pentru care era atât de importantă Încât trebuise să umplu un Întreg carnet cu notițe despre ce Îi plăcea și ce Îi displăcea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și, trăgîndu-l de umăr în odaie, închise ușa. Și iar începură plescăiturile și răbufnirile, gâfâielile și vaietele... Ancheta ținu vreo două ceasuri. Între timp sosiră și cei cincisprezece din Vaideei, escortați de doi jandarmi, tocmai bine, căci amăranii erau pe isprăvite și ședeau în arest, ștergîndu-și sângele și mîngîindu-și fălcile. Plutonierul însă obosise rău de atâta muncă și, când sfârși instrucția cu ultimul amăran, își îngădui să facă o pauză, să răsufle. Mai mult profită totuși primarul care se repezi până la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la teatru. Tipătescu: Ei, ce? Pristanda: Jucaseră stos. Tipătescu: Cine era? Pristanda: Cine să fie? Dăscălimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici... Tipătescu: Și popa? Pristanda: Da, popa și d. Tăchiță, și Petcuș, și Zapisescu, toată gașca-n păr. Jocul era pe isprăvite... și fumărie de tutun... ieșea pe fereastră ca de la vapor. Mai juca popa și cu Petcuș. Ăilalți ședeau de vorbă. Tipătescu: Și Cațavencu mă-njura? Pristanda: Grozav, coane Fănică, pe guvern și pe dv.... și-și număra voturile. Tipătescu: Dăscălimea
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
sfântul ceas al revederii. Sărutul nu‐i un obicei urât; E o‐nchinare‐ n prag de simțăminte. Și noi ne‐om săruta‐ ndelung, încât De printre stele‐ n purpurii veștminte O să ne strige luna înciudată: ‐ Hei, voi de jos, da ´isprăviți odată!... Sau în aceeași gamă a simțămintelor juvenile, dar mai cerebrală, poezia „Cine‐ i oare?” - de Ion Hobană, din 3 decembrie 1955, despre o tânără învățătoare care a sensibilizat în așa măsură auditoriu încât:... ... Iar când se sfârșește ora, Rău
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
8, 26) și „Necesitatea necruțătoare o ține în lanțurile limitei“ (B 8, 30-31). Existența acestei „limite ultime“ (peiras pymaton; B 8, 42), care înconjoară ființa înlănțuind-o, este o garanție a faptului că ea este împlinită (tetelesmenon; B 8, 42), isprăvită, și nu ateleuteton, „neisprăvită“ (B 8, 31). Și întrucât este împlinită „asemenea masei unei sfere bine rotunjite“ (B 8, 43), deci „în toate părțile ei deopotrivă cumpănită față de mijloc“ (B 8, 44), ea devine suprema formă a identității obținute prin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]