177 matches
-
o anume situație, în nevroza fobică. Cursul gândirii, însă, rămâne intact în structura sa, chiar dacă e mai lent la psihastenici; contactul afectiv se menține, chiar dacă este exagerat, până la susceptibilitate, la isterici. În sfârșit, nevroticul, atunci când prezintă lacune de conștiință, ca istericul, sau impulsuri de nestăpânit, ca obsedatul, își păstrează luciditatea critică față de propriile fenomene morbide. Clasăm, în general, printre psihoze, paranoia și întreaga grupare schizofrenică, cu sindroamele sale paranoide, hebefrenice și catatonice; printre nevroze, psihastenia, isteria, obsesia, nevroza de angoasă și
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
care a arunca astăzi o astfel de bănuială asupra cuiva înseamnă a-l implica nu spun în atmosfera ridicolă a loviturilor de stat, ci în cea a bombelor și a masacrelor. Doar un instigator, un spion, un infam sau un isteric poate îndrăzni să arunce astăzi asupra cuiva bănuiala, chiar și cea mai mică bănuială, a unei „nostalgii după un trecut mânjit de fascism”. Sper sincer pentru Casalegno că m-a expus linșajului din pură inconștiență; că nu și-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
văzut filmul, când s-a dat pe știri? (S. Tănase, Realitatea TV, 17.II.2007) [...] s-a și arătat pe știri că i-a cerut demisia [...] (Gh. Flutur, Realitatea TV, 3.II.2007) [...] induce ideea că Traian Băsescu este un isteric care apare pe toate talk-show-urile [...] (T. Băsescu, Realitatea TV, 23.I.2007) Cei care au luat decizia și care vin pe toate emisiunile nu erau acolo. (C. Preda, Realitatea TV, 27.III.2007) N-am dat niciodată meteo pe emisiunea
[Corola-publishinghouse/Science/85009_a_85795]
-
că ai de a face cu o prefăcătorie; pe de altă parte, nu trebuie să amplifici simptomele, ridicându-ți poalele în cap și descriind gravitatea stării celui în cauză. Apoi, pas cu pas, trebuie să sugerezi ameliorarea stării generale a istericului, până când obții o stare de bine, moment în care trebuie să ți exprimi satisfacția. Părți esențiale Vei vedea, nu vom vorbi aici despre organele genitale căci, înainte de a deprinde plăcerea sexuală, adolescentul ignoră această parte a corpului. Când se privesc
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
o lege care spune că ontogenia repetă filogenia, adică dezvoltarea ta individuală repetă etapele evoluției speciei din care faci parte. Astfel în uterul mamei arăți mai întâi ca o celulă primordială, apoi ca un pește, apoi ca o maimuță... Punga istericului Dacă ai vrea să te sinucizi ținându-ți respirația, ți-ar fi imposibil s-o faci. Ai putea leșina din lipsă de aer, dar odată intrat în starea de inconștiență, ar intra în funcțiune „pilotul automat“ al respirației, care ascultă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
simți că amețești, îți amorțesc degetele, nu mai percepi bine ce se întâmplă în jur și reacționezi confuz la ceea ce se petrece cu tine. Poate vă întrebați care este legătura dintre cantitatea de bioxid de carbon din sânge și „punga istericului“. Când o persoană are un atac de isterie, începe să se agite, respirația sa are o frecvență mare dar superficială, iar în acest caz con centrația de bioxid de carbon din sângele ei crește. În felul acesta, persoana isterică simte
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
mascat, în 1981, cu José Carreras și Katia Ricciarelli... — Pe vremea când ei doi erau în mare amor... — Sonja Frissell era regizoare. — Sonja venea de la Scala, unde făcuse asistență de regie, iar acum, în sfârșit, prinsese aripi. — Dirija Jean-Claude Casadesus... — Isteric. Cumplit. Prefer să îmi amintesc de atunci de Leo Nucci. El a început cariera cu mine, în Fedora, la Teatro Comunale din Bologna. Cânta rolul lui de Siriex și îl enerva, pentru că rolul era destul de mic, iar pe el îl
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
tău o lume descumpănită, care nu știe în cine și în ce să mai creadă! E destul să strigi: „Ascultă aici!“, și strângi urgent lângă tine o mie de frustrați. Vechea zicală din Homer suportă o adaptare: „Ferește-te de isterici chiar și când îți vor binele!“. Eu, unul, sunt sătul de răzvrătiții care au ajuns disidenți naționali fiindcă n-au fost făcuți directori. Drumuri care nu duc nicăieri „Tinere - i-a zis directorul Editurii unui debutant cu o față angelică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
rând la carte, aceasta devenind pionera romanului de non-ficțiune. 8 The Electric Kool-Aid Acid Test (Testul electric Kool-Aid Acid) este un roman din categoria jurnalismului literar scris de Tom Wolfe la începutul carierei sale, în 1968. Utilizând tehnici ale realismului isteric și ale noului jurnalism, el relatează povestea lui Ken Kesey și ale bandei lui de Farsori Veseli, care călătoresc în toată țara cu un autobuz școlar vopsit în culori fluorescente poreclit Furthur, ajungând la revelații personale și colective prin folosirea
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Instinctul prudenței ne face așadar să rezistăm tentației „circularelor” sau „manifestelor” bazate pe ideologii protestatare, chiar și acolo unde nedreptatea pare strigătoare la cer. Critica nevredniciilor unui veac nu trebuie să angajeze o perspectivă sectară sau dezabuzarea teribilistă. Altminteri, discursul isteric - consacrat în epoca tranziției românești de unii vânători de „antihriști” - abolește discernământul, porunca iubirii de vrăjmași și rațiunea practică, aflată mereu în căutarea de soluții salvatoare. Așadar, se cuvine să fim constructivi chiar și în ultima fărâmă de tristețe sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
câțiva ani mai târziu, când subliniază că uitarea voluntară este o eventualitate curentă. Situația de conflict fiind foarte frecventă, eul încearcă adesea să se apere împotriva amintirilor neplăcute, fără ca acest efort să conducă la un clivaj al psihismului, ca la isterici (1910/1991). A. Freud (1936/1993) nu citează înlăturarea, care lipsește și din majoritatea studiilor consacrate mecanismelor de apărare. Totuși, între 1955 și 1980, mai mulți autori anglo-saxoni au manifestat interes pentru acest mecanism. Vaillant (1977) îl definește ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în text). Cum să distingem atunci între cele două apărări? Freud estimează că a vrea să expulzezi din gânduri un eveniment neplăcut nu este un act patologic și că anumite persoane reușesc această uitare intenționată păstrându-și sănătatea mentală. La isterici însă, această „uitare” nu poate rămâne conștientă și capătă accente patologice (1894/1974). Refularea n-ar fi așadar decât „excesul considerabil de apărare normală” (1895/1965). Werman (1985) semnalează că înlăturarea, ca și alte apărări conștiente, se situează probabil la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
se impune cu violență conștientului și domină tabloul clinic, dar și viața bolnavului, înlăturând aproape totul din cale. În schimb, în majoritatea celorlalte forme de nevroză, acesta rămâne cu totul inconștient, fără însă a-și pierde din nocivitate. Totuși, eul istericului reușește să mențină la distanță acest sentiment prin refulare. Cât despre melancolie, ea este, bineînțeles, terenul predilect pe care se instalează autoagresivitatea. În acest caz, orice intenție sinucigașă este „rezultatul întoarcerii asupra propriei persoane a unei impulsii ucigașe orientate împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de refulare”, iar acest mecanism înregistrează numeroase reușite în domeniul sănătății, chiar dacă nu este întotdeauna inofensiv (1924c/1974). Multe exemple găsim în lucrarea lui Freud Psihopatologia vieții cotidiene (1901/1973). Ar fi deci o eroare să punem refularea exclusiv pe seama istericilor. Potrivit lui Freud, „nimeni nu scapă de refulare” (1940/1967), iar în viața curentă, chiar și adultul normal practică politica struțului pentru a evita lucrurile neplăcute (1900/1967). Aspectul defensiv al refulării și frecventa sa nocivitate nu trebuie să ascundă existența
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud utilizează mai multe imagini. Iată cinci dintre ele, în ordinea cronologică a apariției lor în scrierile freudiene: - o fantomă care duce, pe tărâmul umbrelor, o existență nebănuită, până în momentul în care iese de acolo și ia în stăpânire corpul istericului (1892-1893/1984). Câțiva ani mai târziu (1895/1965), Freud completează această imagine, dând asigurări că „fantoma răscumpărată își află în sfârșit odihna” imediat ce imaginea a reapărut în amintirea istericului; - o îngropare ce conservă ceea ce a fost ascuns, dar îl face
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
momentul în care iese de acolo și ia în stăpânire corpul istericului (1892-1893/1984). Câțiva ani mai târziu (1895/1965), Freud completează această imagine, dând asigurări că „fantoma răscumpărată își află în sfârșit odihna” imediat ce imaginea a reapărut în amintirea istericului; - o îngropare ce conservă ceea ce a fost ascuns, dar îl face inaccesibil, așa cum s-a întâmplat cu îngroparea sub lavă și cenușă a orașului Pompei (1907/1986); - un exaltat care, prin zarva pe care o face, perturbă derularea unei conferințe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a sublimării. Zece ani mai târziu, Freud (1897/ 1979) utilizează pentru prima dată termenul „sublimare” într-o scrisoare către Fliess, dar într-un sens diferit de acela pe care i-l va da ulterior. Este vorba de epurarea amintirilor la isterici. Termenul „sublimare” va apărea cu regularitate în majoritatea scrierilor lui Freud până la sfârșitul vieții sale. Porret (1994) numără mai mult de o sută de menționări ale acestui concept. În acest răstimp, optica lui Freud asupra sublimării a înregistrat o importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o să vadă ea! Apoi ni s-a alăturat și tati și a imitat-o destul de bine pe Elinor uitându-se îngrozită la frișcă, de parcă cineva ar fi vrut să i-l toarne în cap și am început să râdem cu toții isteric - până în clipa în care Luke a coborât și ne-a întrebat ce e atât de amuzant, și a trebuit să ne facem că râdem de o glumă de la radio. Sincer, n-am nici cea mai mică idee ce să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
varietatea de fațete ale personalității? Cei cinci factori esențiali ai personalității și interacțiunile lor De-a lungul timpului, literații, precum și psihologii, au început să descrie tipuri, adică profiluri de personalitate foarte reprezentative: avarul lui Molière, gelosul lui Shakespeare, paranoicul sau istericul psihiatrului sau al psihanalistului. Cu toate acestea, din cercetările contemporane reiese că geloșii sau avarii perfecți sunt rari și că indivizii au o pluralitate de fațete, pe care încercăm să le diferențiem prin analiza factorială, „jocul celor șapte familii” al
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
prins balaurul. Un pește mare și fioros, pe care îl trăgeam la mal, încordat și tremurînd de emoție amestecată cu bucurie. Atunci domnul Covalciuc își dă arama pe față, sare în spatele meu și apucă de fir. Este al meu, țip isteric și îl mușc de mînă. Ba este al nostru, sare și feciorul său Bogdan, lovindu-mă cu un scăunel de pescar. Lupta este care pe care, firul se rupe și peștele ăla mare rînjește spre noi cu niște dinți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
orice clipă, să se identifice cu publicul lor, căci sînt temperamente "secundare", mai dedicate răgazului necesar scrierii și reflecției decît luării cuvîntului în vederea transmiterii imediate. Liderii unei democrații seamănă puțin și din necesitate cu Zelig a lui Woody Allen, acel isteric demn de compătimire care se transformă-n tot ce vrem, la cerere, după bunul plac al interlocutorului. Zelig este un oral integral, captivul relației față în față, ecoul sonor al radioului. Cînd nu mai practicați "diferența" la modul lui Derrida
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de președinte. Nu aceleași Mării cu alte pălării au fost alese, ci unele cu pălării trase bine peste ochi, ca să nu vedem că nu au ochi pentru Măria sa, Electoratul. 2004 putea fi un an istoric. S-a dovedit doar unul isteric. Și contribuția presei la acest eșec a fost esențială. Prea mulți jurnaliști s-au aruncat cu entuziasm sub incidența acelor „dricari ai vieții publice”, etichetă lipită pe fruntea gazetarilor vremii sale tocmai de cel care a apărat ca nimeni altul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Convalescențe Toate aceste mizerii erau însă infinit multiplicate și de cele pe care le înduram pe plan profesional... În lipsa titularului nostru de măiestrie - Victor Iliu, veșnic ocu pat cu realizarea nemuritoarelor sale opere cinematografice -, fuseserăm dați pe mâna schizofrenicului și istericului Mircea Săucan, care ne tortura din toate punctele de vedere, mai cu seamă fizic. Educat la frumoasa școală sovietică a „trăirii în rol“, ne obliga pe noi, cei peste patruzeci de studenți împărțiți în colective artis tice, să ne repetăm
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trebuit să plece cu o colegă în oraș, să cumpere (îmi amintesc amănuntul) o față de masă pentru școală, pentru serbarea de sfârșit de an. Indispus și mai ales îngrijorat de absența Doinei (întotdeauna - sunt un exagerat, ca să nu zic un isteric, în această privință - mă sperii când întârzie sau când n-o găsesc acasă), cu atât mai îngrijorat cu cât, oficiul poștal fiind pe punctul de a închide, nu mai aveam posibilitatea să mai sun în acea seară, ca să mă asigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nimic contaminată. suferință Mi-e rău. Mă dor viscerele de parcă ar fi sfâșiate de un cuțit. Trec prin suferințe crâncene, pe care nu mi-aș fi închipuit vreodată că trebuie să le îndur. Am strigat, m-am perpelit ca un isteric pe pâmântul gol. Am avut dorința de a muri, de a mă sinucide. Aia mi-a mărturisit că durerile încercate de femeie în timpul facerii sunt cu mult mai cumplite. Dacă, în mod paradoxal, mi s-ar fi îngăduit să trăiesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]