176 matches
-
care azi pare a fi uitat. Este vorba despre distanțarea omului de magie, de religios și de salvare a sa prin rațiune și raportare la realitate. Banul ne vorbește despre acest efort de emancipare .Nu vom cădea însă într-un "istoricism"11 desuet în care să considerăm că doar prin luarea în considerare a faptului istoric vom găsii explicațiile căutate. Vom păstra istoria doar ca pe un fundal al judecăților, iar matematica drept baza acestor judecăți. Raționamentul uman și logica își
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de acces spre adevăr. Ca urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii simbolice, a raționamentului prin analogie, adică metafora, Imaginarul fiind lipsit de orice funcție simbolică 3. Dacă romantismul, simbolismul și suprarealismul au fost adevărate puncte de rezistență ale valorii imaginii în cadrul dominației
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în diferite cadre și forme: • în cadrul cunoașterii științifice, manifestări de nihilism incomplet sunt pozitivismul și explicarea naturalistă, cauzală și mecanicistă a universului; acestora li se adaugă în științele spiritului pozitivismul istoriografic al științelor istorice, care își află formularea filozofică în istoricism; • în cadrul politicii, nihilismul incomplet se manifestă ca naționalism, șovinism, democratism, socialism și anarhism (nihilismul rus); • în sfârșit, în cadru artistic sunt manifestări de nihilism incomplet naturalismul și estetismul francez. Numai odată cu constituirea a ceea ce Nietzsche numește nihilism complet este distrus
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
trecută, prezentă și viitoare cu ajutorul analizei logice a limbajului, îi recunoștea "metafizicii" lui Nietzsche un statut legitim, chiar dacă numai "estetic"120. Nihilismul a ajuns la apogeu în momentul în care influențele gândirii nietzscheene s-au conjugat cu rezultatele relativiste ale istoricismului. Acest lucru s-a petrecut mai ales în cadrul așa-numitei "filozofii a vieții" și în seria de critici ale civilizației care au caracterizat gândirea europeană în primele decenii ale secolului XX. Pornind de la convingerea de origine nietzscheană potrivit căreia există
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
avansate. Ele au, la rîndul lor, un număr nedeterminat de postulate subsidiare. Adevărul concluziilor deduse din tot acet edificiu depinde de consistența logică a postulatelor în cauză și de întinderea domeniului lor de aplicabilitate. Orice cunoaștere științifică este istoricește relativă. Istoricismul seamănă cu instituționalismul, dar e mult mai interesant, ori-cum amîndouă combat ortodoxia, care susținea că analiza economică ar consta în elucidarea implicațiilor necesității de a alege în diferite împrejurări presupuse. Evaluarea relativă a mijloacelor și scopurilor depinde de anumite doctrine
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
izolat ca și factorul religios și este tot atât de greu să se răspundă la întrebarea dacă influența se datorește factorului respectiv însuși, sau altor forțe pentru care factorul este un simplu "depozitar" sau "canal". *31 "Sociologia cunoașterii" e prejudiciată totuși de istoricismul ei excesiv; ea a ajuns la concluzii finale sceptice, în ciuda tezei că, sintetizând, și astfel neutralizând punctele de vedere contradictorii, "obiectivitatea" poate fi atinsă. De asemenea, când e aplicată la literatură, rezultatele sunt afectate în mod negativ de neputința ei
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
criza de identitate a modernității. Charles Jenks, Paolo Portoghesi sau Heinrich Klotz au notat, printre primii, gestația crizei în arhitectura marilor orașe. Iar replica lor "a fost aceea de a postula un oraș (modern) cu memorie"305. Nașterea unui nou istoricism, de ce nu vizibil tentat de plăcerea renascentistă a trecutului, a devenit o certitudine. Jenks găsea chiar că pilonii noii maniere de administrare a spațiului trebuie înrădăcinați în tradiția secolului al XVI-lea, când "atât Rafael, cât și Michelangelo reacționau împotriva
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Inițiază astfel un obiect și problematică inedite sociologiei. * Sociologia este o știință cu valențe descriptive și explicative, dar nu și prospective; ea vizează descrierea și explicarea realului social și nu ale posibilului. În acest fel, el condamnă deficiențele logice ale istoricismului și pretențiile sale (științele sociale au drept scop principal predicția istorică, obiectiv absolut posibil), oferind lui K.Popper argumente pentru a dezvolta, mai târziu, această idee în Mizeria istoricismului (nicio societate nu poate prezice, științific, propriile sale evoluții în ceea ce privește cunoașterea
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
nu ale posibilului. În acest fel, el condamnă deficiențele logice ale istoricismului și pretențiile sale (științele sociale au drept scop principal predicția istorică, obiectiv absolut posibil), oferind lui K.Popper argumente pentru a dezvolta, mai târziu, această idee în Mizeria istoricismului (nicio societate nu poate prezice, științific, propriile sale evoluții în ceea ce privește cunoașterea. În timp ce evoluția viitoare a istoriei umane este extrem de probabil să fie influențată de noile evoluții în cunoașterea umană, așa cum ne arată experiența trecutului, nu putem acum științific determina ce
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
natura ei expansionistă, chiar prin forță. Regimul politic este cel care modelează caracterul oamenilor, iar valorile morale, virtuțile civice, spiritul de dreptate trebuie reașezate la baza democrației. Iluminismul este acuzat de a fi îndepărtat aceste valori, de a fi născut istoricismul și relativismul, refuzînd să admită existența unui Bine superior, care se reflectă în bunurile concrete, contingente, al căror etalon de măsură trebuie să fie. Pentru Leo Strauss, emigrant din Germania, un om care a văzut cu ochii lui sfîrșitul Republicii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
determinat existențial. Cu alte cuvinte, întrebarea care se pune este următoarea: realitatea socială modelează forma de cunoaștere proprie subiectului cunoscător sau, dimpotrivă, acesta conferă el însuși, prin cunoaștere, forma realității sociale? În formularea teoreticienilor contemporani, aceasta reprezintă "problema epistemologică a istoricismului radical"107: dacă toată cunoașterea produsă de ideologie este situată social și istoric și este inteligibilă numai în relație cu această situare, cum poate fi evitată concluzia că toată cunoașterea este, în fond, dependentă de situația socio-istorică a subiectului cunoscător
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
exercitată. În acest sens, apreciez că analiza întreprinsă, de pe pozițiile raționalismului critic, de către Karl Popper la adresa utopianismului poate fi lămuritoare 262. Incluzând gândirea de tip utopic a unor gânditori marcanți din spațiul filosofiei într-un curent pe care îl numește "istoricism", Popper urmărește să "deconstruiască", printr-o atitudine rațională, logică, marile utopii prezente în istoria gândirii social-politice, pe care el le consideră a fi cele aparținând lui Platon, Hegel și Marx. Deși este un autor apropiat de mediul analitic, iar concepția
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
filosofiei anglo-saxone care refuză sistemismul specific filosofiei continentale (cea germană, prin excelență) -, Karl Popper creează un sistem de idei, astfel încât se poate susține că epistemologia din Logica cercetării se constituie într-un fundament pentru teoria sa socio-politică, dezvoltată în Mizeria istoricismului și Societatea deschisă și dușmanii ei. Nu am putea avea o perspectivă comprehensivă asupra criticii popperiene la adresa utopiilor istoriciste dacă am eluda datele sale fundamentale, anume cele epistemologice, prin care filosoful își argumentează concepția de mai târziu. Ceea ce face Popper
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ei. Nu am putea avea o perspectivă comprehensivă asupra criticii popperiene la adresa utopiilor istoriciste dacă am eluda datele sale fundamentale, anume cele epistemologice, prin care filosoful își argumentează concepția de mai târziu. Ceea ce face Popper, atunci când pune sub lupă problema istoricismului utopic, este o încercare de a opri "jocul de-a istoria" practicat de imaginația multor gânditori, dintre care cei mai importanți par să fie Platon, Hegel și Marx, după cum argumentează autorul lucrării Societatea deschisă și dușmanii ei. În acest context
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
utopic, este o încercare de a opri "jocul de-a istoria" practicat de imaginația multor gânditori, dintre care cei mai importanți par să fie Platon, Hegel și Marx, după cum argumentează autorul lucrării Societatea deschisă și dușmanii ei. În acest context, istoricismul este considerat a fi o doctrină conform căreia ar exista un scenariu după care se desfășoară istoria. Iar acest scenariu nu se desfășoară oricum, ci pe baza anumitor legi evolutive, a căror cunoaștere ne-ar permite să facem predicții cu privire la
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
conform căreia ar exista un scenariu după care se desfășoară istoria. Iar acest scenariu nu se desfășoară oricum, ci pe baza anumitor legi evolutive, a căror cunoaștere ne-ar permite să facem predicții cu privire la viitor. Este vorba deci, în cazul istoricismului, de proiectarea rațională a unor construcții sociale care contrazic datele realității prezente, tocmai în ideea de a schimba această realitate. Aceasta este, de altfel, așa cum arată cercetătorii utopianismului, caracteristica principală a gândirii de tip utopic. Dacă ideologia este cea care
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în vreme ce utopia creionează un viitor artificial, spre a-l contrapune unui prezent real: "Acolo unde ideologia consolidează ceea ce tânărul Marx numea viața reală, praxis, utopia duce la pierderea realului însuși în favoarea unor scheme perfecționiste, la limită irealizabile"264. În viziunea istoricismului utopic, istoria este un veritabil organon. Istoricismul, cu deosebire cel de factură pronaturalistă 265, consideră că istoria ar putea fi folosită drept instrument de științele sociale, pe această idee clădindu-se întreg edificiul metodologiei sale. Dar istoria începe să reprezinte
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a-l contrapune unui prezent real: "Acolo unde ideologia consolidează ceea ce tânărul Marx numea viața reală, praxis, utopia duce la pierderea realului însuși în favoarea unor scheme perfecționiste, la limită irealizabile"264. În viziunea istoricismului utopic, istoria este un veritabil organon. Istoricismul, cu deosebire cel de factură pronaturalistă 265, consideră că istoria ar putea fi folosită drept instrument de științele sociale, pe această idee clădindu-se întreg edificiul metodologiei sale. Dar istoria începe să reprezinte un adevărat organon pentru istoricism abia în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
veritabil organon. Istoricismul, cu deosebire cel de factură pronaturalistă 265, consideră că istoria ar putea fi folosită drept instrument de științele sociale, pe această idee clădindu-se întreg edificiul metodologiei sale. Dar istoria începe să reprezinte un adevărat organon pentru istoricism abia în una din fazele intermediare ale tranziției de la o societate închisă, magică, tribală sau colectivistă, la societatea deschisă 266, compatibilă cu libertatea individuală și cu excursul privind afirmarea acestei libertăți. Bazele epistemologice ale metodologiei istoriciste sunt lesne de observat
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
teoretic de factură socio-politică este aceea de a identifica convenția cu natura, de a crede că instituirea (constituirea) spațiului social s-ar face urmând sau imitând anumite condiții naturale. În viziunea sa, tocmai această greșeală marchează întreprinderile care circumscriu contextul istoricismului utopic. Desigur că și în cadrul social acționează anumite legi naturale 268. Însă acestea nu sunt legi ale fizicii în sensul în care această știință studiază natura, ci sunt legi care guvernează funcționarea instituțiilor sociale și politice, precum și anumite teorii macroeconomice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
să trezească așadar conștiințele, dar tot ea a dus, în trecut, la dizolvarea statului ideal, pentru că este imperfectă. Deși Platon nu a putut accepta unicitatea procesului evoluției istorice, Marx tocmai pe aceasta s-a bazat; de aceea, marxismul este un istoricism teleologic, în sensul în care consideră că procesul istoric are o unică evoluție, iar scopul acestei evoluții este societatea comunistă. De asemenea, în virtutea legilor istorice ale acestui proces unic pe care credea că le-a descoperit, marxismul a imaginat (și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
momentul în care nu va mai exista o clasă care să le exploateze pe celelalte, nu va mai fi nevoie nici de stat; după revoluție, statul va dispărea treptat, deoarcece el nu există decât pentru a permite exploatarea"269. Problema istoricismului de tip marxist pus în aplicare în secolul al XX-lea și transformat, astfel, din utopie în ideologie, dacă e să apelăm la termenii lui Mannheim a fost că statul "a uitat" să se dizolve în timp. Așadar, sociologia nu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Dintr-o astfel de perspectivă, s-ar putea susține că abordarea critică întreprinsă de Popper la adresa utopiei este, în măsura în care apare ca fiind una interesată, o interpretare ideologică a textelor unor astfel de autori. O asemenea înțelegere a criticii popperiene la adresa istoricismului este circumscrisă în limitele comentariilor contemporane. Din acest punct de vedere, "într-o interpretare ideologică avem de-a face nu cu descoperirea sensului unui text în funcție de intențiile autorului, textului sau de intențiile rezonabile (care sunt legitime plecând de la cele două
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a realității, ceea ce importă nu sunt atât "atomii" sau agenții sociali, indivizii, ci grupurile sociale sau societatea în ansamblul său. În secolul al XX-lea, critica epistemologică a teoriilor sociale holiste le va plasa în contextul curentului mai larg al istoricismului. Nefiind un simplu agregat de indivizi, grupul social sau societatea în ansamblul său nu pot fi înțelese decât plecând de la premisa determinării sociale, potrivit căreia evoluția totalității sociale nu depinde de acțiunile sau credințele individuale ale membrilor săi, ci de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
decât plecând de la premisa determinării sociale, potrivit căreia evoluția totalității sociale nu depinde de acțiunile sau credințele individuale ale membrilor săi, ci de tradițiile și instituțiile societății însăși. Astfel de considerații sugerează cu pregnanță că există o strânsă conexiune între istoricism și așa-numita teorie biologică sau organicistă a structurilor sociale, teorie care interpretează grupurile sociale în analogie cu organismele vii. Într-adevăr, se spune că holismul trebuie să fie caracteristic fenomenelor biologice în general, iar punctul de vedere holist este
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]