142 matches
-
distanțeze de "idealurile revoluționare" și să preia din prezent pilonii organizării sociale de tip occidental. Constatăm astfel că, spre deosebire de Karl Popper, a cărui "căutare a unei lumi mai bune" implică distanțarea de orice proiect încadrabil în tiparele utopianismului de tip istoricist prezumtiv deținător al legilor raționale de evoluție istorică spre un scop predeterminat Daniel Bell responsabilizează ideologia pentru astfel de proiecții și consideră că acest lucru atrage în mod automat eliberarea utopiei de seducția imaginară pe care o implică dimensiunea "fantastică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
al conștiinței sociale și individuale. În acest context, argumentez că, deși înțelege fenomenul în termeni dialectici în sensul că dinamica interioară a procesului globalizării este dată de o logică multicauzală, chiar contradictorie teoria socială și politică reușește să evite caracterul istoricist pe care îl presupune, îndeobște, orice proiecție de tip hegelian asupra istoriei. Dimpotrivă, procesul globalizării este unul contingent, iar această caracteristică e dată de faptul că interdependența dintre anumite evenimente care au loc în diferite părți ale globului nu implică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
opusă relațiilor la distanță care le-au dat formă"503. Așadar, caracterul procesului socio-istoric al globalizării, deși dialectic, este unul contingent. Prin această modalitate de a articula structura internă a globalizării, ultimele teoretizări ale acestui proces reușesc să evite tendința istoricistă pe care o presupune orice proiecție de tip hegelian asupra istoriei. Contingența procesului globalizării este dată de faptul că interdependența dintre anumite evenimente care au loc în diferite părți ale globului nu înseamnă și posibilitatea de a controla consecințele acesteia
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acestui proces complex. În tensiunea inițială dintre "teza" eterogenității etatice și "antiteza" omogenității internaționale, globalizarea se află doar în potență. Prin sinteza acestora, prin "înglobarea" lor, globalizarea devine în act. Deși perspectiva socială asupra globalizării riscă teoretizarea procesului în termeni istoriciști, ultimele decenii par să confirme această dezvoltare, datorită expansiunii societății la scară globală și, de asemenea, datorită interdependențelor economice, politice și socio-culturale dintre state și grupuri de state, care rezultă din această expansiune. Pe de altă parte, în ultimele decenii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fundamental de studiu, între preferința pentru binarism și preferința pentru descrierea densă, între accentul pus pe teorie, descriere formalistă și taxinomie și evaluările lectorale tematice și încărcate ideologic, între producerea sensului și negocierea sensului, între orientarea descriptivistă anistorică și orientarea istoricistă, între trăsăturile universale ale narațiunii și trăsăturile particulare ale narațiunilor individuale, între naratologia ca disciplină relativ unificată și proiectul naratologic interdisciplinar de abordare heterogenă. Ansgar Nünning distribuie această imagine plurală a naratologiei contemporane pe categorii de grupe și subgrupe, fără
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
și ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Între acestea, unele sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică, altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă și altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Se poate vorbi în acest fel de o scală disciplinară pe care sunt distribuite naratologiile consacrate sau propriu-zise și naratologiile recente și etichetate provizoriu care sunt considerate
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ideologice, transgenerice și transmediale, cognitive, pragmatice și retorice, postmoderne și poststructuraliste, lingvistice, filosofice și interdisciplinare. Unele din aceste naratologii sunt consacrate ca naratologia feministă, pragmatică și retorică, naturală, postmodernă și filosofică. Altele sunt recente ca naratologia contextualistă, comparativă, culturală sau istoricistă. Altele sunt etichetate provizoriu ca naratologia marxistă, etnică, postcolonială, etică sau fenomenologică. Este semnalat faptul că în acest tablou transdisciplinar media nu oferă disponibilități narative egale. Un nucleu de sens poate migra în orice media, dar potențialul narativ este completat
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
identitare (pierderea rădăcinilor, non-aderența, neidentificarea...). „Purificarea” prin exil nu este niciodată totală, urmele originilor anterioare (naționale, sociale, profesionale) nu se șterg pe deplin nici atunci când asimilarea sau convertirea par radicale, ceea ce ar presupune sfârșitul exilului. Cea de-a doua eroare, „istoricista”, constă În reprezentarea exilului că o poveste (o „istorie”) continuă traversând epocile, de la Miron Costin și Dimitrie Cantemir la Vigil Ierunca și Norman Manea trecând prin Anna de Noailles și Panait Istrati. În locul unei Înșiruiri de nume și de biografii
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
atât mai paradoxala cu cat Noica fusese principala victima a unui proces stalinist căutând să demonstreze caracterul fascist al oricărei diferențe culturale, Noica și coacuzații săi fiind condamnați la mai mulți ani de temnița grea. Teoriile complotului, atașate unei viziuni istoriciste a istoriei, reducând orice explicație la interes, la raporturile de forțe și la voluntarismul agenților ale căror obiective ar fi dominarea planetară sau «Nouă Ordine Mondială», constituiau, oare, substitute degradate ale vechiului «socialism (sau comunism) științific»? Mimetismul științific, aparențele de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
temporal se urmăresc evoluția tiparelor scrisului în raport cu oralitatea, convențiile cărturărești față de cele populare, stilul sacru diferențiat de cel profan. De o atenție specială beneficiază destinul curentelor, ce devin rând pe rând repere de înseriere formală a operelor. Eliberat de algoritmul istoricist, M. își permite să adopte tehnica anacronismului, făcând, când este cazul, naveta între Arghezi, Barbu, suprarealiști și textele medievale, romanul pașoptist și Cristian Teodorescu, Camil Petrescu, Mircea Eliade și Gh. Sion. Acest mod de tratare implică o reformă valorică - un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
Între „jidovi sau uriași”, pe de o parte, și „căpcăuni sau tătari”, pe de altă parte, dar acestea sunt rare și irelevante. Pornind de la o premisă greșită („jidov” = „tătar”), Șăineanu ajunge la o concluzie greșită și la o falsă explicație istoricistă. El crede că prin „jidovii tătari” ar fi supraviețuit În tradiția populară memoria khazarilor <endnote id="(1)"/>, o populație turcică de la nord de Caucaz, care În secolul al VIII-lea a trecut la mozaism, iar În secolele XII-XIII a invadat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fenomene complexe cu un minimum aparent de resurse. 5.2.1. Carl Menger (1840 1921) Alături de Jevons și Walras, Menger este inițiatorul unei etape noi în gîndirea economică, prin faptul că impune teoria marginală a valorii împotriva curentului reprezentat de istoriciștii germani și de Marx. Lucrarea sa principală, Fundamentele economiei politice (1871), reprezintă o analiză a comportamentului consumatorului din mai multe perspective (omul este începutul și sfîrșitul fiecărei economii sau economia reprezintă teoria abilității individului de a face față nevoilor nelimitate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
în pofida faptului că schijele stalinismului încă mai zburau nestingherite și provocau răni, iar aerul nu devenise pe deplin respirabil. Asistenta noastră se asemăna cu titularul disciplinei prin atașamentul arătat obiectului predat. Seminarul nu ieșea din canonul acelor ani, unul preponderent istoricist, dar latura estetică își făcea încet, încet, loc în analizele de la orele de seminar. Acestea nu se cantonau doar în acel timp auroral, ci episoadele literaturii române vechi erau discutate și contextualizate în ansamblul fenomenului literar național. E drept, încercările
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
său119. În raport cu construcția și întrebuințarea teoriei și practicii criticii de artă se constată că secolul al XX-lea se caracterizează printr-un eclectism critic, ținând cont de interesul aplicării inter-discursive a complexului de teorii structuraliste, poststructuraliste, (neo)marxiste, feministe, multiculturaliste, istoriciste etc.. În acest context, critica de artă ar putea fi percepută ca o alternativă inter-instituțională (academică, profesională și administrativă / managerială / curatorială) de abordare a practicii artistice contemporane, creând astfel posibilitatea unei comunicări între lumea academică (universități, centre de cercetare) și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
practica artistică de după anii '90. Asumându-și critica originalității și presupunând, în acord cu această opțiune, că activitatea criticii de artă e mai curând legată de metodă decât de conținutul evaluativ al judecății, respectiv de valoare, Rosalind Krauss respinge modelul istoricist prin care o operă de artă ar ajunge să genereze semnificații, substituind ideea operei de artă ca organism în favoarea reprezentării sale ca structură 139. În accepția lui Roland Barthes, și în acord cu viziunea asupra limbajului ca diferență oferită de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu alta, ca într-o paradigmă) și a nominalizării (prin desemnarea unui nume care nu are nicio legătură cu stabilitatea părților). Semnificația ar fi, astfel, rezultatul unui sistem de substituiri. În acest caz, "originea" ar deveni un "mit" al interesului istoricist în analiza lucrărilor de artă. Această critică a originalității e surprinsă și în scrierile lui Jean Baudrillard care susține că saturarea informațională și dominarea mediilor a creat condițiile apariției unei "hiperrealități" bazate pe "simulacru"140. Realitatea cotidiană, care a devenit
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de analiză a mitului au adus contribuții extrem de importante, din perspective diverse, chiar opuse pe alocuri, dincolo de toate obiecțiile posibile și pertinente (și necesare, totodată), trebuie să fie luate în considerare și cele care preferă o abordare istorică, nu neapărat istoricistă, care insistă asupra contextelor, a schimbărilor, care completează lacunele vizibile ale marilor sisteme structurale. De altfel, comparativismul este respins în bloc, fiind considerat ineficient și irelevant de către unii autori. René Girard, de pildă, se declară anticomparativist, afirmând că a spune
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
asigurată de absența faptelor care o contrazic, un cercetător onest având obligația să facă tot posibilul pentru a identifica astfel de date care să îi atace teoria, tocmai pentru a se asigura de robustețea acesteia).278 Dar, în multe scrieri istoriciste, constată Popper, de multe ori este greu de distins unde încetează metaforele și unde începe teoria "serioasă". Filozofia evoluționistă, de exemplu, îi apare ca întâlnirea dintre "o teorie bună despre natură și o teorie metafizică, parte a unei credințe religioase
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
exemplu, îi apare ca întâlnirea dintre "o teorie bună despre natură și o teorie metafizică, parte a unei credințe religioase"279, ceea ce face ca translația acesteia din câmpul științelor naturale în al celor umane să îi denatureze total sensul. Optimismul istoricist (de a fi capabil să identifice mecanismele interne ale istoriei) nu se poate baza decât pe credință, fiind vizibil "caracterul romantic și utopic atât al optimismului și al pesimismului în formele lui uzuale, cât și al raționalismului".280 Popper își
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
începe analiza asupra politicii post-comuniste afirmînd că "numeroasele probleme etnice, economice și politice [ale regiunii] au pus țările pe o cale de dezvoltare complet diferită de cea urmată de statele-națiune din Vest". Teoriile dependenței de cale pun accent pe abordarea istoricistă, afirmînd că orizontul schimbării instituționale este limitat de ceea ce s-a întîmplat în trecut (Arthur, 1988). Odată ce se pornește pe o cale, instituțiile continuă din inerție; legistația moștenită face ca aceleași persoane să furnizeze aceleași programe de la un an la
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
viziunea sa, prima dintre aceste trei laturi interesează în mod deosebit poporul, a doua pe înaltul comandant și armata sa, iar a treia privește mai curând guvernul. Asociind această triadă cu poporul, armata și guvernul, Clausewitz, de o manieră aproape istoricistă, scoate în evidență natura relativă a acestei interacțiuni: el este conștient că aceste aspecte sunt într-o relație de influență reciprocă, neputând avea roluri fixe și rigide. Conceptul trinitar al războiului relevă multitudinea forțelor care hrănesc și pun în mișcare
RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró, Stanislav Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1528]
-
spuse pînă acum se mai pot adăuga forța logicii lui Marx și atracția exercitată de legile universale enunțate de el. Marx a fost un continuator al lui Hegel, iar influența acestuia s-a resimțit în multe dintre ideile sale (gîndirea istoricistă, formarea dialecticii și sistemismul propus). Hegel era capabil să scoată "iepuri fizici pur reali din jobenuri pur metafizice"6, aceasta arătînd înclinațiile intelectualității germane care prefera să refuze studiile tehnice în favoarea studiilor metafizice. În acest context, gîndirea lui Marx evoluează
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și H. Sanielevici. Astfel, Coșbuc considera balada ca fiind un bocet solar, ciobanul reprezentând soarele, iar maica bătrână, pământul. H. Sanielevici mergea mai departe, atribuind omorului un caracter ritual, ciobanul fiind jertfit unei divinități. N. Iorga a folosit o prismă istoricistă, încercând să stabilească o datare riguroasă a momentului apariției baladei. La rândul lor, Duiliu Zamfirescu și D. Caracostea au adoptat un punct de vedere estetizant. D. Caracostea a alcătuit și-o schiță generică a Mioriței. Alți cercetători au analizat balada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
reconstituim în spiritul autorului acel Lebenszusammenhang (context de viață) care a creat condițiile apariției unei Weltanschauungsphilosophie. Aici, ca și în următorul capitol, unde ne propunem să vorbim despre istorismul lui Dilthey, vom privi lucrurile dintr-o perspectivă istorico-filozofică, și nicidecum istoricistă. Ceea ce ne interesează este, desigur, istoria ideilor, nu componenta restrâns biografică a faptelor. 1. Argumente și contraargumente în privința unei încadrări în epocă Date fiind obiectivele demersului nostru, credem că o discuție ex abrupto ar fi incompletă și ar rămâne oarecum
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în sincronia lor și are în vedere contextualizarea acestora. Întrucât caută să le prezinte pe cale genetică, pornind de la condițiile istorice date, istorismul refuză schemele prestabilite, fie ele de natură pur dogmatică, deduse din principii socotite universal valabile, fie de natură istoricistă, deduse din presupusele legi ale trecerii de la o formă istorică la alta, în sensul determinismului istoric despre care vorbește Karl Popper în Mizeria istoricismului 2. Prin urmare, Historizismus semnifică supralicitarea faptelor istorice în plan diacronic, importanța exagerată ce li se
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]