533 matches
-
zilelor și a nopților, a umidității și a secetei, a frigului și a căldurii, a semănăturilor și a secerișurilor, a turmelor, a lemnului pădurilor etc. Obiectul istoriei este omul în relația sa cu această natură non-galileană în relația sa istorică. Istoricitatea acestei relații, adică în ultimă instanță temporalitatea lumii înseși, temporalitatea în care aceasta survine ca lume și se modifică, aceasta este categoria transcendentală fără de care nici o realitate istorică și prin urmare nici o istorie nu sunt posibile. În această istoricitate și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
istorică. Istoricitatea acestei relații, adică în ultimă instanță temporalitatea lumii înseși, temporalitatea în care aceasta survine ca lume și se modifică, aceasta este categoria transcendentală fără de care nici o realitate istorică și prin urmare nici o istorie nu sunt posibile. În această istoricitate și prin ea, pe fondul din ei al ek-stazei timpului, oamenii se raportează la lumea lor, se proiectează către sarcinile și scopurile care le sunt proprii. Totuși, conținutul acestora, substanța activității sociale nu se mărginește nicidecum la forma acestei relații
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se construiește și se deconstruiește după cum urmează. Oricare ar fi natura fenomenelor pe care le studiază și modul în care o fac, științele umane întrețin o relație de neocolit cu acel ceva prin care oamenii sunt oameni, cu corporeitatea, cu istoricitatea, cu socialitatea, cu psihismul, cu limbajul perceput drept cuvânt primitiv, drept capacitate de a vorbi cu tot atâtea categorii transcendentale care își găsesc definirea în esența vieții, care sunt propriile sale categorii, modalitățile fundamentale potrivit cărora ea se înfăptuiește ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Fără „povestitor", eroismul exemplar al martirilor de la Alamo s-ar fi pierdut în neant. Identic, naratorul melvillian supraviețuiește pentru a relata. Ca și căpitanul lui Pequod, el a fost mesmerizat de „Moby Dick". Însă, în timp ce Ahab experimentează o hipnoză a istoricității balenei albe, Ishmael o trăiește pe cea a ficționalității ei.
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
fi cuvenit să fie analizate "mai de aproape" colindele păstorești, care trebuia să fie puse în relație cu "viața păstorească reflectându-se în creștinism". Se știe că a existat o interesantă polemică între D. Caracostea și P. Caraman pe tema istoricității cântecelor bătrânești. Este expusă pe larg teza lui Caraman și prea sumar cea a lui Caracostea. O contribuție reală este și capitolul despre omul Caraman, căruia îi este alcătuit un portret expurgat, bineînțeles, de etichetele infamante pe care i le
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
general. Miza este esențială. Există două feluri de pariuri pe care artistul le face. De-a lungul secolelor a prevalat pariul pe interesul universal al mizei puse în joc. Este, așa-zicând, vârsta clasică a artei. Modernitatea, care a descoperit istoricitatea, a mizat tot mai des pe eveniment și pe politic. Această din urmă miză, pe care aș numi-o instrumentală, s-a dovedit a fi salutară tocmai în regimurile politice opresive. E la mijloc un paradox: regimurile opresive, atât cele
Miza în artă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5952_a_7277]
-
unde îl căutăm. Contrar formaliș- tilor de început de secol XX, Barthes nu reduce literarul la o esență funcționalistă; limbajul funcționează, e clar, ca operator de semnificație, dar abordarea pozitivistă a acestuia nu duce la rezultate, pentru că ignoră istoria și istoricitatea. Literarul se regăsește pretutindeni, pentru că tot ce ne înconjoară vorbește, dar pe „mute” (aceasta urmează să fie o ipoteză dezvoltată mai tîrziu de Jacques Rancière, dar ea se regăsește deja în Evul Mediu european, într-o epocă în care oamenii
De ce zahărul e violent by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5441_a_6766]
-
care tocmai se întorcea de la munca câmpului și s-a intersectat, din întâmplare, cu cortegiul de executare a pedepsei cu moartea. Referitor la Simon Cirineul (pe care romanii „l-au silit să ducă crucea lui”) este interesant faptul, ceea ce subliniază istoricitatea episodului, că despre el atât Marcu (15, 21), cât și Matei (27, 32) folosesc un termen tehnic, neîntâlnit la niciun scriitor grec, ci numai în înscrisuri sau papirusuri, cel de aggareno, un verb grec de origine persană, ca înseamnă „a
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul, reflexele și deprinderile unui sculptor european responsabil, se trezește în el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
transmite un semnal clasicizant, iar celălalt rezolvă, prin traseele compoziționale și prin cîteva accente puternice de modelaj, tensiunea și neliniștea romantică. Dacă prin Georgescu și prin Valbudea spațiul artistic românesc s-a integrat în cel european sugerînd chiar o anumită istoricitate prin experiențe stilistice diferite, prin mai tînărul Paciurea lucrurile se complică brusc. După ce-și însușește fără ezitare orizontul, reflexele și deprinderile unui sculptor european responsabil, se trezește în el, dintr-o dată, conștiința de oriental, iar instinctul culpei, al celui
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
un concurs ideal, care ar fi cea mai bună reprezentare, cea mai conformă cu esența reprezentatului? În esența sa, Mircea Eliade este un Maestru: un Mare Maestru al unui zen românesc, al unei forme de iluminare care îngăduie salvarea de istoricitatea existenței. Descifrând scriitura încâlcită a destinului, inițiat prin ritualul destinului, discipolul - ideal firește - al lui Mircea Eliade trăiește o revelație fulgurantă, al cărei conținut poate întruchipa însăși statuia Maestrului. Este o Poartă-fără-Poartă, așa cum zicea chinezul Ekai; este un Sunet-fără-Sunet, sau
Mircea Eliade la 70 de ani by Ioan Petru Culianu () [Corola-journal/Journalistic/4626_a_5951]
-
a devenit - susține Culianu - o efigie mentală și o statuie în inima tuturor românilor. În „esența” sa, însă, Eliade este mult mai mult: un „Mare Maestru al unui zen românesc”, adică al unei „forme de iluminare” care permite „salvarea de istoricitatea existenței”. Esențializarea lui este, așadar, strâns legată de dialectica relației maestru-discipol. Prin inițiere, în virtutea unui „ritual al destinului” (formulă preluată de la psihanalistul jungian Erich Neumann), discipolul trăiește o „revelație fulgurantă”, al cărei conținut poate să întruchipeze însăși statuia Maestrului. Culianu
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
sine, reflectările aplicative ale tuturor prescripțiilor pe care inteligența le extrage din corpusul normativ etic, arătând că dexteritatea neutră a întreprinderilor adaptative individuale trebuie dublată de o intensă participație spirituală (de o constant-implicată «asistare» a unei transcendențe suprastructurale). Ele definesc istoricitatea mijlocită rațional a persoanei și traduc în categorii sintetice ale temporalității regularitatea imuabilă a doctrinei generale. Ele reflectă, astfel, în disciplina autoimpusă, mesajul încriptat al pildei abstracte și reconfirmă perseverent virtutea unanim binefăcătoare a libertății luminate de harul cunoașterii.“ (p.
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
osmozei, atașamentul pentru prozodie, marile modele (recoltate dintre marii autori), acestea și altele confirmă alegația. Numai că, spre deosebire de destui, astăzi tot mai greu de citit, Sorin Mărculescu nu procedează așa din epigonism sau din suficiență. Dimpotrivă, el reușește să tulbure istoricitatea unei formule (altminteri datată) și să-i confere din nou strălucire (altminteri, pierdută).
Originalitatea vintage by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3414_a_4739]
-
absolută și cea de circulație, punând alături piese de înalt nivel, cum sunt Chițimia sau Iertarea, cu texte extrem de populare cândva, ca Preșul, mizând (corect) pe viabilitatea comicului lui Băieșu. Care, ca și cel al lui Caragiale, are o indubitabilă istoricitate - ținând de societatea de care neam despărțit în 1989 -, pe care însă o depășește prin universalitatea subiectului (prostia umană, demagogia, clivajul între pretenție și esență) și prin talentul cu care dramaturgul își construiește textele. Literatura autorului a fost, desigur, populară
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
stresul și trepidația acțiunii de stradă. Jocul cu mărgele de sticlă — cearta universaliilor, bunăoară — a fost înlocuit de frământările antreprenoriatului politic. Din sfera înaltă a Unului m-am prăbușit în lanțurile multiplului. Adam a căzut în timp, noi cădem în istoricitate", a scris Mihail Neamțu pe Facebook, loc unde a postat și o fotografie de pe vremea când avea 22 de ani.
Neamțu, dezamăgit sentimental. "Simt că am fost alungat" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/32498_a_33823]
-
asumat de conștiința colectivă. Neajunsul studierii comunismului e împrejurarea că obiectul cercetării e încă de dată recentă, că mai sîngerează încă. Dar în curînd, e convins Bujor Nedelcovici, va pătrunde în conștiința europeană, cea care-i poate acorda condiția de istoricitate: "Dar pînă atunci să nu depunem armele. Să strîngem mărturiile, documentele și arhivele astfel încît cei care vor veni după noi să aibă posibilitatea să le transforme într-un fapt istoric". Cel ce lansează un asemenea îndemn, oricît de "solitar
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
creații recente, din ultimii 5-6 ani, și, în consecință, cronologia nu constituie un criteriu în funcție de care se operează selecția, adevăratul criteriu nici nu este unul cuantificabil și cu atît mai puțin unul exterior. Artista nu pare interesată aproape deloc de istoricitatea lucrărilor sale, de ritmica unei opere construite în jurul unor nuclee validate și, mai apoi, abandonate, ci de coerența lăuntrică a creației și de acea componentă a viziunii plastice care se exprimă printr-o anumită continuitate a tonusului și printr-o
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
naționalist pe cît de lungă e tradiția conservatoare în domeniul Literelor franceze (Compagnon face dovada ei în Antimodernii, dar nu numai acolo), iată, nu mai funcționează. E drept că același Viart aduce aici un alt argument, teoretic, al „regimurilor de istoricitate”, care discriminează între o literatură franceză seculară și literaturi francofone recente și mai naive, dar globalizarea face ca aceste regimuri să comunice mai mult decît crede teoria. Deși lucrarea apare în 2008, așadar, mi se pare că autorii, subjugați de
Viețile paralele ale literaturilor contemporane () [Corola-journal/Journalistic/4125_a_5450]
-
al secolului 20), sub direcția lui Jean-Pierre Richard, apoi a lui Michel Raimond. Debutase deja la 23 de ani cu o monografie despre poetul Jacques Dupin. Este cercetător senior al Institut Universitaire de France, cu un proiect despre regimul de istoricitate al literaturii franceze contemporane (sună pretențios pentru cititorul amator, știu, dar studiile literare nu trebuie să se deprofesionalizeze). Face parte din AERES, echivalentul ARACIS din România. Predă la Lille, unde devine profesor plin în 1996. Face parte din multe comitete
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
anii 2000, trecând prin distincțiile lui Gerard Genette privitoare la raportul dintre spațialitate și limbaj - scrie autorul - se vorbește despre prevalența spațiului, despre „epoca spațiului”, „epoca juxtapunerii, a apropiatului și a depărtatului, a alăturatului și a dispersatului” (Foucault), despre criza istoricității (Julian Murphet), care, scrie Ionuț Miloi, „estompând siguranța și legitimitatea sensului nostru istoric, duce la reafirmarea reprezentărilor despre spațiu”. Înainte de a trece la analiza aplicată, cercetătorul sintetizează firele teoretice (inclusiv pistele din științele exacte): „(...) asistăm la unirea mai multor spații
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
comune, de banalități și acuze, lasându-se, inevitabil, cu capete sparte. Cert e că o conștiință istorică se formulează într-o construcție a prezentului, iar prezentul e întotdeauna complicat, pentru că ne obligă să plonjăm, bine mobilați etic și identitar, într-o istoricitate. Doamna Lăcrămioara Stoenescu a înțeles bine că generațiile actuale au nevoie de o educație identitară și, de câțiva ani, alături de activitatea didactică, s-a ocupat de reconstituirea memoriei stigmatelor. Conceptul are de-a face exclusiv cu „rănile sufletești care rămân
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
romantic în proză, a cărui valoare, ținînd cont de vîrsta autorului, credem că nici azi nu a fost evidențiată la parametrii ei reali. Volumul I al Bildungsromanului „Din Văianu la Toronto” m-a determinat să privesc succint asupra lipsei de „istoricitate” ori alt criteriu în privința vârstei autorului la debutul în volum, ori a apariției, determinării apariției, unei esențiale apariții editoriale, literare. Am mai amintit, întîmplător, în aprilie a.c., la Tîrgu-Jiu, am „înregistrat„ un debut literar, în proză, de-a dreptul șocant
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
unui întreg popor“. În consecință, plasându-și acțiunea în anii plini de evenimente care au marcat istoria lumii, cartea se referă la întâmplările epocii în măsura și în sensul în care acestea au fost percepute de Vadim Maslennikov. Excesului de istoricitate de care se făcea vinovată literatura sovietică în deceniul al patrulea, M. Agheev, precum toți marii autori ai exilului literar rus, V. Nabokov, E. Zameatin, N. Berberova, îi răspunde printr-o operă de introspecție care își construiește discursul pe infinitezimalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
atâta măreție și grandoare ca în Ierusalim, iar în acest duh de sacralitate și sfințenie îi conferă un caracter central. Istoria Țării Sfinte se confundă și se contopește cu cea a Ierusalimului, dând prilej pelerinilor la o întâlnire personală cu istoricitatea geografică a locurilor străbătute de pașii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos. Prin urmare, în Ierusalim, ca de altfel în orice colț al Țării Sfinte, Iisus Hristos se lasă revelat și descoperit pelerinului în măsura dorinței sale sincere, a experienței duhovnicești
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]