682 matches
-
se plasează Schimbarea de tren, cu aer ionescian (caracterul dramatic) și borgesian prin simplitate stilistică. La fel, Musca sau Partenerul, extraordinar episod dostoievskian în răspăr, cu un demon și un Karamazov lipsiți de orice dramă, de orice valoare. Din categoria istorioarelor politice fac parte cele mai spumoase bucăți de proză, vă veți distra citind Dracula (recuperarea kitsch) unde vampirul din Carpați apare fugărit lamentabil de stafia lui Ceaușescu. Însemnările unui capitalist, în mod fatal împiedicat să sugă sângele popoarelor din Est
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
și chiar postum față de familia Stăniloae. Aproape polemică cu o anume cabală fariseică, cu închipuiți exegeți religioși sau mireni, autoarea este drastică privind tentativele piraterești de presă sau de editură (p. 392), cu fel de fel de interviuri confecționate sau istorioare apocrife, veștejind cu severitate gestul unui "discipol" ce a ținut cu orice preț să-l fotografieze pe muribundul Stăniloae, abia conștient pe patul de spital. O punere la punct are loc până și în cazul unei cărți a mitropolitului Antonie
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
întocmire a cuvintelor fără să ia în considerație valorile afective "topite" în sensul lor. Remarca îi aparține lui Tudor Vianu care, într-un articol publicat în Gîndirea imediat după moartea scriitorului, redă o întîmplare relevantă povestită lui de către Ion Barbu. Istorioara - o anecdotă despre Mateiu, ca atîtea altele - îl înfățișează pe "ultimul Caragiale" nu numai în postura unui om de spirit din speța umorului rece, dar și "în actul unei adevărate profesiuni estetice de credință". Întîlnindu-l în poarta Academiei Române și întrebîndu-l
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
Lucru pe care, dacă stau și mă gândesc bine, cred că de la ea l-am moștenit, - lăsând în acest caz modestia de-o parte. în altă ordine de idei, pun în proză romanța, întrucât așa mi se și părea: o istorioară dramatică pentru adulți, poate, dar care pe mine nu mă izbea decât printr-o lipsă de logică, evidentă. Căci, într-adevăr, cum adică... toată lumea să înțeleagă, numai invidia, nu? De ce?... O fată, cum ar veni, pe lângă a cărei casă cu
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
instituție de stat. Sau de convențiile saloanelor că centre fixe ale societății în care o regulă este să fii prefăcut în general, orice act de sinceritate devenind o încălcare șocantă și necuviincioasa a obiceiului stabilit. De unde un farmec anume de istorioara engleză clasică pentru copii cu o prințesă avînd mereu un surîs contrar pe față, un zîmbet înghețat, prefăcut și care va avea de furcă întîlnind copilă nevinovată de la țară, slujnica osîndita de zînă cea bună să spună oricînd numai adevărul
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
aud mai repede continuarea poveștii din ziua precedentă. Și el a început s-o depene. Când povestea, se metamorfoza. Căpăta o forță extraordinară și chipul său strălucea ca și cum i se aprinsese undeva în cap un mic candelabru. De data aceasta, istorioara sau „a doua mărgică“, așa cum o numea el, s-a dovedit și mai captivantă decât prima, apărea și el însuși în narațiune, acum. În vreme ce îmi turna în urechi propozițiile lui meșteșugit potrivite, parcă eram un câmp peste care cade ploaia
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
a replicat: AM FOST! — Așa se cade să zic și eu acum: Am fost, am fost Bazil Dumitrescu, cel de azi e altcineva, doar o ruină. Sunt cineva absolut inutilizabil, ca un aparat stricat și complet depășit, dragă domnule! Această istorioară rostită de gazda mea cu atâta efort și chiar cu atâta suferință fizică îmi dă sentimentul că totuși mintea lui păstrează o rezervă de spirit și, prin urmare, e posibil ca profesorul să nu fi uitat tot, să-și amintească
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
acestui tip de investigație, marea calitate a Bucureștilor de altădată provine nu din întâlnirea dintre marele oraș și marea istorie, ci din momentele în care acest oraș (la vremea aceea, nu foarte întins) să crească pe măsură ce acumulează, una câte una, istorioare. Senzaționale și, de ce nu, senzaționaliste. Mici povești ale unor locuri sau ale unor ipochimeni, la urma urmelor, lipsiți de importanță. Printre cei mai pitorești (inclusiv prin onomastică) se disting cei doi „agenți electorali” linșați în primăvara lui 1875: Ilie Geambașu
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
lui este impresionantă, atât prin cruzimea ce o conține, dar și prin aerul de mister ce plutește asupra întregii povești, dat de însăși ,,autorul’’ ei, prin evocarea trăirilor sale ulterioare. Fac precizarea că în momentul așternerii pe hârtie a acestei istorioare, nea Lae nu mai este printre noi, răspunzând în urmă cu doi ani chemării către cele veșnice - Dumnezeu să-l odihnească în pace! Din motive ce nu au legatură cu voința mea-una dintre acele necunoscute căi ale Domnului, ce ne
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92668_a_93960]
-
și ușor de recunoscut chiar și pentru cei care nu sunt neapărat movie junkies. Ca fir narativ, pe lângă scenaristul Marty care scrie minut cu minut meta-povestea celor șapte psihopați, se mai petrec răpiri de câini ai unor gangsteri periculoși, recuperări, istorioare de tip vignettă și drame cotidiene. Șapte Psihopați și un câine nu e un film care trebuie explicat, e un film care trebuie văzut. Știu că termeni precum "cinefil", "meta" sau "vignette" sună pentru mulți a fandoseală și descurajează în defavoarea
Șapte Psihopați și un câine [Corola-blog/BlogPost/98394_a_99686]
-
Simona Tache A sosit momentul să dezvălui câștigătorii concursului de povești amuzante întâmplate de Paști, lansat acum câteva zile. Mi-a fost greu să aleg doar trei oameni, fiindcă au fost multe istorioare amuzante, dar până la urmă am ales. că n-aveam încontro. Iată cele trei povești la care am râs cel mai tare: Georgiana: Am mers odată la biserică, în noaptea de înviere, cu bunica mea și o verișoară de 4 ani
Căluţi, babe, zgomot, cioburi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20881_a_22206]
-
dă numele următoarei săli, propunând un spațiul de trecere (cu geam-vitraliu), pe care-l regăsim la vechile mănăstiri - unică formă de contact al culturii populare cu cea savantă în trecut. Turul virtual propus pe site-ul muzeului reproduce aici o istorioară legată de achiziționarea ferestrei care a devenit obiect muzeal, alunecând la sfârșit spre parabolă, așa cum avea să se întâmple și cu troița care face obiectul central al privirii într-o altă sală de la parter. Peste tot s-a urmărit însă
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
fetiță nu și-a cunoscut niciodată părinții. De când a fost de câteva luni a fost încredințată unei familii spre creștere și educație. Poate ghiocelul din compunere era ea. Se simțea singură și își dorea lângă sine părinții. Cea mai tristă istorioară a fost a unui băiețel. Băiatul a rugat un ghiocel în compunerea sa să se sacrifice, să-și sacrifice viața pentru a-l dărui mamei sale și ghiocelul a acceptat să-i îndeplinească dorința. Băiatul a cules ghiocelul și l-
ALCHIMIA PRIMĂVERII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377185_a_378514]
-
iar mesajele erau pu-se într-o uma din care flăcăii de însurat extrăgeau, la in-tamplare, câte unul. Conform obiceiului, participanții erau obligați să o curteze apoi cu precădere pe semnatara mesajului ales, si de aici, desigur, porneau tot felul de istorioare... Pe de altă parte, ziua Sfanțului Valentin se mai numea, cu mult timp în urmă, Ziua Nunții Păsărilor, asta pentru că oamenii își imaginau că păsările își aleg perechea exact în ziua de 14 februarie. Obiceiurile române au căpătat apoi caracter
Valentin vs. Dragobete! La Atena ! [Corola-blog/BlogPost/93153_a_94445]
-
Contemporanul" și România literară. După "tabletele" lui Tudor Arghezi și după "cronicile optimistului" ale lui G. Călinescu, "tabletele" lui Geo Bogza erau pentru prima dată citite, când luai "Contemporanul" și mai târziu România literară. Unele dintre aceste tablete erau parabole (istorioare morale), altele poeme în proză. Așa se face că tinerii scriitori îi adresează epistole, cerându-i sfatul, sprijinul moral, îndrumări în privința scrisului. Trei tineri scriitori ardeleni (doi dintre ei încă studenți pe atunci), Teofil Răchițeanu, Ilie Rad și Viorel Mureșan
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
au cerut ca pe ultimul drum să fie conduși fără fast (Gh. Marinescu, Nicolae Grigorescu). În același timp, moartea unor români celebri continuă să rămînă învăluită în mister (Barbu Catar-giu, Ioan Petru Culianu, Gh. Gheorghiu-Dej). Cititorii vor mai găsi statistici, istorioare legate de subiect, precum și mai multe testamente și imagini sugestive. (pp. 1-2)" În concluzie, un lexicon al morților pentru uzul oamenilor de cultură.
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
discursului d-sale recriminator. Funcționează azi, desigur, o modă sexualistă, începînd, să zicem, cu "gimnastica sexuală pe post de muzică, familia Vijelie, de trei ori femeia, Guță manelistul și Bebe sexologul" și mergînd pînă la, helas , o literatură obsedată de "istorioare deocheate, altfel zis sotadice, vechi de cînd îi lumea", cu toată pretenția lor de-a ilustra le dernier cri .Nu interesul pentru sexualitate i se pare reprobabil, autoarei, ci "zelul mimetic al tinerelor prozatoare, cu hormonii în mare clocot". Mimarea
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
cu aproape trei decenii. Zeci de ani la rînd, versul lui Anton Pann a rămas monoton: fie că era vorba de Versuri sau cîntice de stea (1822), de Cîntice de lume (1831) sau de prima culegere foarte amplă, Fabule și istorioare (1841), aproape toate poeziile adoptau octosilabul trohaic, versul popular prin excelență, săltăreț și uniform. Chiar dispuși în catrene, în distihuri sau în strofe ample, octosilabii trohaici uniformizau temele, motivele, stările de spirit. Am fi zis că Anton Pann era incapabil
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
motivele, stările de spirit. Am fi zis că Anton Pann era incapabil să depășească aparențele unei poezii de sorginte populară, cu toate că substanța poeziei lui se afla uneori foarte departe de folclor. După 1840 lucrurile se schimbă. Masivul volum Fabule și istorioare (1841), cu toate că menține aproape intact monopolul versului folcloric, începe să inoveze în a doua sa parte, introducînd versul amplu - alexandrinul românesc - într-o serie de poezii (Norocul și mintea, Leul amurezat). Aici, chiar dacă personajele iau chipuri de animale, ele nu
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
el făcea apel la autorități spirituale milenare (religia, basmul, fabula, istoria exemplară de orice fel) doar pentru a educa. Dacă versurile citate mai sus ar putea deschide orice carte a lui Anton Pann, încheierea intitulată Către cititori la Fabule și istorioare poate servi, de asemenea, drept concluzie a tuturor cărților semnate de el: "Priimiți deocamdată/ Acestea ce le citiți/ Și vă voi da altă dată/ Și mai multe, de poftiți./ Că d-alde aceste-n lume/ De cîte s-au săvîrșit
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
false modestii. Atunci cînd el declara, în perfectă antifrază, că "n-am învățat nici o limbă din cele poleite" și că "de-ar fi fost școli ca acum, învățam și eu vreo limbă din cele lăudate" (vezi prefața la Fabule și istorioare, 1841), Pann, cunoscător a patru-cinci limbi străine, avea conștiința arhaicității sale și se delimita radical de poezia neologică a pașoptiștilor. Originalitatea sa trebuie căutată acolo unde, după rigorile unei viziuni specifice secolului XX, arta poetului s-a insinuat adînc în
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
serie ia forma unui distih compus din obișnuiții octosilabi trohaici în rimă (Cu ce dascăl lăcuiește/ Așa carte-alcătuiește). Forma proprie Povești vorbii, prezentată mai sus, se regăsește în tot volumul și marchează inovația poetică fundamentală a lui Pann. Cît despre istorioarele epice exemplificatoare, așa-numitele "povești ale vorbei", ele abordează la rîndul lor o varietate de versuri destul de mare. Domină alexandrinul românesc și cel clasic: "Primăvară-ntîia oară roazele cînd înfloresc,/ C-un fir merse la-mpăratul grădinaru-mpărătesc,/ Care cu plăcere multă
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
în față zidul, zidul cu iederă...). Montajul diferă de la o secțiune la alta, Andrei Doboș scriind fie texte mai elaborate, fie poeme "simple", elementare, asemănătoare Cântecelor eXcesive ale lui Dan Sociu. Nimic excesiv și convulsiv nu apare însă pe parcursul acestor istorioare infantile și postadolescentine, cu vârstele bine amestecate. Mănăștur Story e departe de a fi un thriller expresionist. Când mediul scanat ar putea părea crispant, dacă nu terorizant, personajul principal... se dă cu bicicleta. Ghetoul urban e pentru el cel mai
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
suprimi un post de televiziune care este dorit de cetățeni? Adevărul nu mai trebuie explicat. Se vede și se înțelege. Este o formă de teroare", a spus Sebastian Papaiani la "Dincolo de Știri". Actorul a povestit la Antena 3 o scurtă istorioară din copilăria sa, care l-a învățat ce este teroarea și cum se simte ea. Când aveam 10 ani, peste drum de casa mea, era un tânăr care a fost chemat să facă Armata, dar el făcuse Armata, dar s-
Sebastian Papaiani, plin de furie: Este o formă de teroare. Oricând poate intra la mine în casă să mă acuze de cine ştie ce by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81411_a_82736]
-
recunoaștem, moarte / ne disprețuim în egală măsură." Pasarela (o artă poetică) Ea este anunțată de intenția poetei de a "deschide atelierele / Ťcelui care vrea să se apropie de sineť / celui care nu vrea să cucerească decît adevărul său, / mica lui istorioară." (Elegie XIV) Semnificativ pentru luciditatea și autenticitatea demersului liric al Marianei Marin este extrema omogenitate pe care o are această cu adevărat Mare Temă a sa. Dacă în poemul Un război de o sută de ani rădăcina Răului era deja
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]