280 matches
-
Toate Articolele Autorului „Sfinții și Securiștii” lui Teodor Țânco nu sunt greco-catolici. O ipoteză inedită despre colaboraționismul lui Valeriu Anania Articol de Dr.Ionuț Țene Am citit cu precauția maturității recentă carte a octogenarului Teodor Țânco, de altfel un excelent istoriograf local, deoarece știu că este un activist greco-catolic, care și în opera să nu și-l poate disimula. „Sfinți și securiști” scrisă de Teodor Țânco și publicată la Editură „Ecou Transilvan” se vrea o carte autobiografica, în centrul acesteia fiind
SFINŢII ŞI SECURIŞTII LUI TEODOR TANCO, ARTICOL DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348516_a_349845]
-
documentare, de o mare însemnătate pentru istoria culturii gălățene, de la debut până în penultima zi a vieții sale, aduc un spor de reverență pe care - urmașii gălățeni, prin activitatea neobosită desfășurată la pupitrele Bibliotecii Județene de azi, fie cercetători, fie informaticieni, istoriografi, specialiști sau lucrători cu publicul, îl aduc mentorului, ctitorului, publicistului Vasile Alexandrescu Urechia, fără a cărui substanțială contribuție, biblioteca nu s-ar fi înființat. Dar și un omagiu și prilej de cinstire a memoriei sale, în toate împrejurările. O asemenea
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
reținute de timpurile trecute și prezente, se poate spune că, așa cum cu povățuitor umor glăsuiesc basmele noastre, este o regulă ca țiganul ajuns împărat, prima dată să-l spânzure pe taică-său... Modul cum a procedat Alexandru Macedon cu Calistene, istoriograful său oficial și nepotul lui Aristotel (fostul lui dascăl), este mai mult decât grăitor pentru tema în dezbatere. Torturat de ipostaza unui posibil prim cosmocrator după zdrobitoarele victorii împotriva perșilor și definitiv subjugat de practica orientală a zeificării conducătorului, Macedoneanul
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
denotă că, pe lângă fundamentul său istoric și monografic, lucrarea de față are și un profund caracter literar-eseistic, tabloul scrierii în sine fiind completat cu relatări insolite, pitorești prin alcătuire. Elena Buică mânuiește condeiul cu precizie, transformându-l când în: unealta istoriografului - menită să scoată la lumină vestigii ale trecutului; penița cărturarului - care face și desface analize, realizează conexiuni între fapte, date și evenimente; pana de vis a poetului - care descrie cu atâta patimă locurile ori persoanele dragi; chestionarul psihoanalistului care stabilește
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
titanica muncă de peste 70 de ani în slujba culturii românești, iar ca supremă distincție, Patriarhul României, Părintele Daniel, i-a acordat muzicologului Viorel Cosma Ordinul Patriarhiei Române «Sfinții Împărați Constantin și Elena pentru mireni”, pentru întreaga sa activitate de profesor, istoriograf, lexicograf și critic muzical. A consemnat scriitor-compozitor, Marin VOICAN-GHIOROIU București 2013 Referință Bibliografică: Marin VOICAN-GHIOROIU - VIOREL COSMA - PATRIARHUL MUZICOLOGIEI ROMÂNEȘTI LA 90 DE ANI / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 901, Anul III, 19 iunie 2013. Drepturi
VIOREL COSMA – PATRIARHUL MUZICOLOGIEI ROMÂNEŞTI LA 90 DE ANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346101_a_347430]
-
o “pagină “ a prezentului, care abordează multe puncte de vedere, din unghiuri diferite, această zonă mirifică încărcastă de istorie, deschizându-se cu un articol de fond, semnat de Ilie Amuzan, intitulat “ La ceas aniversar “. Articolele semnate de cunoscutul scriitor și istoriograf Petre Petria, patru la număr, abordează istoria localității Călimănești, atestată, încă înainte de 1421, din timpul lui Radu al II-lea, mai precis pe vremea lui Mircea cel Bătrân care la 20 mai 1388, când domnitorul dăruiește mânăstiri Cozia și satul
MIRAJUL OLTULUI -REVISTĂ DE CULTURĂ A ORAŞULUI CĂLIMĂNEŞTI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358194_a_359523]
-
deosebit. Cochetă, de-o frumusețe rară, gingașă și grațioasă, îi plăceau petrecerile. Și țarul o îndrăgi, și și-o dori. Iar ce dorea țarul - lege! Îl irita însă împotrivirea poetului. De-aceea, i-a acordat o funcție onorifică, atribuția de istoriograf, prin care îl obliga să participe la ceremonii, inclusiv la balurile de curte. Nu Dantes a fost cauza morții lui. Duelul cu-acesta e doar ceea ce stă la suprafață, subteranele-s mult mai misterioase. Nu francezul poartă vina, ci mânia
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
de pe atunci existau toate orînduirile sociale [221] așa cum există astăzi. În acest notițe este scos îndeosebi în evidență Santrakottus (Chandragupta), ca domnitor important asupra părții de nord a Indiei, pînă unde se întindea imperiul bactrian. Un alt izvor îl constituie istoriografii mahomedani, deoarece incursiunile mahomedanilor în India datează încă din secolul al X-lea. Un sclav turc este strămoșul Ghaznavizilor; fiul său, Mahmud, a pătruns în Hindustan, cucerind aproape întreaga țară. Reședința și-a așezat-o la vest de Kabul, iar
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu mă uita și pe mine" în vederea repremenirii ministeriale. Se mai spune însă că sentimentalismul {EminescuOpXI 128} d-lui colonel nu și-a atins scopul practic: d-sa rămâne și de astă dată pe din afară din noua combinațiune. Ca istoriografi simpli amintim cu această ocazie că acest fierbinte dinastic, onor. d. Anghelescu, este același colonel care odinioară, fiindu-i partidul în culmea învierșunării ca opoziție, a ordonat corpului de sub comanda sa ștergerea numelui M. Sale din formula de jurământ milităresc
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
reversibilul, ar fi aflat o altă întrebuințare în economia naturii decât aceea de-a deveni conducător al României. Acea altă întrebuințare pe care natura ar fi putut-o face de acești onorabili domni e o temă demnă de discutat pentru istoriograf, iar, când nuanța roșie se adâncește în purpura Mihălescu-Chirițopol-Simulescu, tema devine interesantă chiar pentru jurisconsulți, mai ales dacă acestia nu vor fi cumva din școala preageneroasă a italianului Beccaria și n-ar avea o aversiune prea pronunțată în contra culturii cânepei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Nici trăim, nici voim să trăim într-un stat poliglot, unde așa-numita "patrie" e deasupra naționalității. Amândouă nu sânt decât două cuvinte pentru aceeași noțiune, și iubirea de patrie e una cu iubirea naționalității. {EminescuOpXI 276} Revista începe astfel: Istoriograful L. Hausser, care a murit prea curând pentru știință, a numit neîncrederea unui popor față cu cei ce aparțin altor națiuni un rezultat al conștiinței slăbiciunii proprie. Istoriograful de mai sus pare într-adevăr a fi murit prea curând, însă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de patrie e una cu iubirea naționalității. {EminescuOpXI 276} Revista începe astfel: Istoriograful L. Hausser, care a murit prea curând pentru știință, a numit neîncrederea unui popor față cu cei ce aparțin altor națiuni un rezultat al conștiinței slăbiciunii proprie. Istoriograful de mai sus pare într-adevăr a fi murit prea curând, însă nu atât pentru știință cât pentru sine însuși. Poate că ar fi ajuns a se convinge de contrariul tezei sale. Cu cât popoarele au o conștiință mai puternică
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
1989, pp. 195-198. "Intelighenția" sătmăreană era la curent cu "vehemența" lui Titu Maiorescu și a "Junimii" împotriva almanahurilor "lepturiștilor" ("Versuinții Romani", "Diorile Bihorului", "Fenice"). Vasile Vartolomei (născut în satul lui Vasile Lucaciu, Apa, în 1913), profesor apoi la Oradea și istoriograf al vieții culturale bihorene Mărturii culturale bihorene, 1944) scria că "Toată ideologia Junimii era contrară "latiniștilor ardeleni", iar Titu Maiorescu "a căutat să desece toate micile greșeli ale acestora numai pentru ca curentul susținut de el să învingă" (Iustin Popfiu la
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
CANTEMIR, Dimitrie (26.X.1673, Iași - 21.VIII.1723, Dmitrovka, azi Dmitrovsk-Orlovski, Rusia), istoric, prozator, istoriograf și filosof. Tatăl lui C., Constantin Cantemir, răzeș, de origine modestă, s-a ridicat la demnitatea de domnitor al Moldovei prin merite militare. Mama, Ana Bantâș, era coborâtoare dintr-o familie de mici boieri. Fratele său, Antioh Cantemir, parvine și
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
VIRGIL CÂNDEA Scriind istoria de început a neamului în limba alor săi, punându-le la îndemână, la fel ca înaintașii într-ale rechemării trecutului în actualitate, un sacru depozit de pilde și argumente de orgoliu, încheindu-și activitatea de savant istoriograf cu Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, scriere monumentală (chiar dacă gândul autorului nu a putut fi dus până la capăt) și pecete a iubirii de țară așezată pe pagina scrisă, Dimitrie Cantemir se întorcea simbolic între români. Toate scrierile de istorie românească ale
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
răsturnatul său frate, Manoil, afară din țară, peste mare, la Pergamus, și retrimise pe soția acestuia la tatăl ei, Ioan Asan. În Asan se lupta acum socrul cu ginerele, dar el dete dreptate celui din urmă, pentru că el (zice un istoriograf bizantin) iubea pe soția sa Irina atât de mult precum iubise odinioară Antoniu pe Cleopatra. Manoil Comnenos sosi în curând din Pergamus la Niceea, la împăratul Ioan Vatatzes, și, încurajat prin primirea prietenească a acestuia, el imploră binevoitoarea acestuia favoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gard, grădină etc.) ; dintre celt. dunum („oraș”), engl. town („oraș”) și germ. Zaun („gard”) ; dintre lat. urbs, urbis („oraș”) și urbo, are = „a trasa brazda de împrejmuire” și orbis = „cerc”. Ceremonia întemeierii orașului Roma, de pildă, este cunoscută din relatările istoriografilor și mitografilor antici (Titus Livius, Plutarh, Ovidiu). Plutarh notează faptul că Romulus a fost inițiat în „misterul” întemeierii unei localități de dascăli etrusci, după vechi „datini și scrieri sfinte” ale acestora. El a săpat întâi o groapă (fossa), pe care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
statistică câte s-au ținut în Europa pân - acuma, ca amic al celor mai cunoscuți bărbați de știință în materie de statistică, notițele d-lui Pencovici merită desigur crezare. Ele confirmă, prin intuițiune proprie, ceea ce au constatat deja geografii și istoriografii Peninsulei și probează că, de la venirea turcilor în Europa, elementul latin, odinioară cel mai numeros al Peninsulei, au fost absorbit în cea mai mare parte de cătră popoarele conlocuitoare și că grecii moderni se silesc acum a asimila până și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la război, harnic și liniștit în timp de pace, și toate acestea - pentru ce? Știm noi bine pentru ce? Pentru că n-are Dumnezeu de lucru, am zice. În adevăr, nu s-ar crede și cu toate acestea există până azi istoriografi cărora li se pare nimica toată a escamota un popor întreg de zece milioane de suflete din Dacia, a-l pune în Pind și a-l face să vie de acolo îndărăt, prin suta a douăsprezecea, de peste Dunăre. Această teorie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
academică. Pentru un istoric ideografic, care descrie cît mai îndeaproape o epocă, fără a căuta să înțeleagă ce aduce ea nou, practica asocierii la distanță este un joc al spiritului. Pentru un "filosof al istoriei" (cum îl numesc disprețuitor savanții istoriografi), este un joc rentabil, căci variația anacronică degajă invariabilitățile și diferențele. Și cum metafizicienii ne părăsesc, s-a făcut loc, la urma urmelor, pentru meta-istorici. Un joc pe care l-aș rezuma aici fără dificultate: trăim un secol al XVI
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
punctul de vedere estetic, iar adevărul la care mă refer e de ordin estetic. El nu-l infirmă, ci îl întărește pe cel istoric. Dar ceea ce importă nu e atât așa-numitul „adevăr istoric”, asupra căruia, chiar sprijiniți pe documente, istoriografii se pun greu de acord, ci adevărul profund al istoriei, cel pe care Marx îl găsea mai curând în Balzac decât în tratatele de specialitate. Așadar, Saint-Simon și Balzac, Retz și Stendhal sunt mai puțin deosebiți prin faptul că unii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
notat, În urmă cu aproape zece ani, În cartea lui Guicciardini (căci, În orice limbă mi-ar vorbi cărțile, eu le vorbesc În a mea). Primul autor „comentat” e Într-adevăr istoricul Renașterii Guicciardini, pe care Mointagne Îl consideră „un istoriograf diligent”, cu atât mai demn de Încredere cu cât a fost el Însuși implicat În evenimentele pe care le povestește și pare prea puțin Înclinat spre lingușeala celor mari. Al doilea exemplu este Philippe de Commines, pe care nu mai
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), În ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează cheia de lectură a „Introducerii” sale În momentul În care vorbește despre Religie și naționalism (autor Olivier Gillet) ca despre o carte cu care „istoriografii și credincioșii cu greu se pot Împăca”. Mihai Ungheanu crede, spre deosebire de Olivier Gillet, că Occidentul a ignorat două forme de „luptă anticomunistă”: opoziția și rezistența, privilegiind lupta stradală, rezistența armată și disidența. În viziunea acestuia, categoria rezistenței cuprinde o subramură
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ilieș demonstrează că M. este autorul cronicii, concluzie întărită cu argumente lingvistice-stilistice de N.A. Ursu. În acest caz, meritele lui M. ar fi cu mult mai mari, el alăturându-se, deși cu o realizare mai modestă, unui ilustru șir de istoriografi. Istorie pentru sfânta mănăstire Putna, Condica mănăstirii Voronețul (care cuprinde și Domnia lui Ștefan Voevoda cel Viteaz) sunt texte cu caracter strict informativ. Scriind Condica mănăstirii Solca, el adaugă Arătare pentru Ștefan Tomșe Voevoda, o prelucrare în spirit hagiografic a
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
de factură impresionistă, de tezele de doctorat în spirit sorbonian, observație aplicabilă și studiilor monografice Grigore Alexandrescu. Viața și opera lui (1910), Costache Negruzzi. Viața și opera lui (1913) și Gheorghe Asachi. Viața și opera lui (1921). În postură de istoriograf, L. unifică ceea ce Gustave Lanson numea „noțiunile pozitive asupra scriitorilor și scrierilor”, altfel spus, critica externă cu demersul estetic, înțelegând să pună în valoare ceea ce prestigiosul istoric al literaturii franceze numea „opiniile, impresiile, formele personale de gândire și de sentiment
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]