350 matches
-
Columbia University (1960) sau la Colegio de México (1967), conferințele de istorie a religiilor Haskell Lectures la Chicago (1967) devin posibile pentru Wikander în urma recomandărilor din partea lui Eliade. 2.4. „Influența iraniană”. Istorism și morfologie istorico-religioasătc "2.4. „Influența iraniană”. Istorism Și morfologie istorico‑religioasă" Cu ocazia colocviului „Mircea Eliade e le religioni asiatiche”, organizat la vechiul institut fondat de Giuseppe Tucci, redutabilul iranist italian Gherardo Gnoli remarca elogios ambitusul larg al utilizării surselor iraniene de către Eliade și pertinența integrării lor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
abuziv. Nu este deloc întâmplător că această critică vizează la Culianu și consecințele ideologice ale acestei poziții: alimentarea euforiei naziste a originii pure, nobile, ariene, prin exaltarea preeminenței influente a uneia dintre ramurile ariene, Iranul. Pentru o dezbatere amplă despre istorism și anistorism la Eliade, se poate consulta cu profit Douglas Allen, Myth and Religion in Mircea Eliade, Garland Publishing, New York -Londra, 1998 (20022), în special cap. 8 - „Eliade’s Antihistorical Attitudes” și cap. 9 - „The Primacy of Nonhistorical Structures”. Interesant
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
contribuind la cultura franceză cu o remarcabilă vitalitate și creație spirituală. Pentru ei este inevitabil să fie marcați de situația lor. În creația literară, dar și în scrierile sale de istorie a religiilor, Eliade se confruntă în repetate rânduri cu istorismul și existențialismul: ca european occidental, nu poate accepta istoria ca pe un fapt pe care îl creăm prin propriile noastre puteri. El admite că unele popoare din Occident au motive să accepte istoria și să se încreadă în propriile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Larionescu se constituie într-o reevaluare și dezvoltare a viziunii din cartea lui Herseni Sociologia românească. Introducerea cărții aduce precizări relevante pentru viziunea autoarei asupra istoriei sociologiei. Semnificativă rămâne examinarea originilor sociologiei - văzută în două ipostaze: tensiunea dintre raționalism și istorism, o provocare a pragmatismului american, fundamente discutate prin ideile lui Șt. Zeletin, E. Lovinescu, N. Petrescu. Capitolul „Geneza sociologiei românești” aduce argumente în susținerea tezei autoarei privind similaritatea traiectoriei sociologiei românești cu a celorlalte sociologii naționale. Au existat premergători precum
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
putem fi decât în graiul poporului și al țării noastre; o așa-zisă educație franceză în Germania trebuie în mod necesar să educe în mod greșit și să rătăcească spiritele germane.” 7 Deosebit de clar se conturează teme și poziții ale istorismului particularist, opuse celor ale raționalismului universalist, în concepția asupra limbajului al lui Wilhelm von Humboldt. Limbajele nu sunt simple mijloace de comunicare - susținea el - ci organele formatoare ale gândirii, expresia concentrată a caracteristicilor specifice ale unei anumite culturi. Limbajele și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și culturile sunt unite în modul cel mai strâns, deoarece diversitatea limbajelor „nu este una a sunetelor și semnelor, ci o diversitate a însăși viziunilor asupra lumii”8. Deși von Humboldt oscilează între un transcendentalism universalist de tip kantian și istorism s-a remarcat că insistența lui asupra deosebirilor profunde dintre limbajele comunităților istorice înclină balanța în favoarea celui din urmă9. Accentul relativizant apare deosebit de clar în reflecția că dacă limbajele conțin viziuni diferite ale lumii rezultă că lumea în sine nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
posedă prin rațiunea pură.” (Ibidem, p. 26.) 34. L. Blaga, Despre conștiința filosofică, Editura Facla, Timișoara, 1974, pp. 32-33. 35. Considerațiile lui Blaga asupra condiției construcției metafizice aduc aminte de reflecțiile lui Wilhelm Dilthey, cel mai de seamă reprezentant al istorismului in gândirea germană de la sfârșitul secolului al XIX-lea și inceputul secolului XX. Lui Dilthey, metafizica i se înfățișează drept „o stranie creatură duală”. Spre deosebire de cercetările științifice, construcțiile metafizice caută și propun soluții ale „enigmei lumii și a vieții”. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Și-a luat doctoratul în filologie (1965) cu teza Gheorghe Asachi. Viața și opera, publicată în anul următor. L. a abordat probleme de ordin teoretic legate de geneza curentelor literare, precum originile romantismului sau istorismul în creația lui C. Negruzzi ș.a. (Studii de istorie literară, 1971). A elaborat și alte cercetări de tip monografic, consacrate lui Ioan Cantacuzino, Costache Conachi, Alecu Russo, Victor Crăsescu, Al. Mateevici ș.a. File vechi necunoscute... (1981) este o culegere de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287792_a_289121]
-
Simbolul poate fi o formă a semnului numai într-o semiologie caracterizată de "atomism" - potrivit căruia fiecare semn semnifică individual, pe contul său, ceva anume -, de substanțialism - potrivit căruia această semnificație are ca substanță conținutul său, conceptul, reprezentarea - și de istorism -potrivit căruia semnul funcționează ca un acumulator istoric de semnificații și eliberarea sensului său este operă de interpretare. Principiul arbitrarietății semnului conduce însă la o semiologie radical diferită, a cărei schimbare poate fi măsurată punct cu punct prin comparație cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
izolat, pentru că existența sa și capacitatea de a semnifica este determinată de existența sistemului semnificant; substanțialismul este înlocuit de relaționism - potrivit căruia semnificația este produsul diferențelor și 39 opozițiilor și nu al unor conținuturi indistinct și pentru sine prezente; iar istorismul este substituit de sincronism - pentru care efectul de sistem rezidă în sustragerea elementelor sale de sub acțiunea perturbatoare exterioară, în păstrarea echilibrului și în conservarea semnificației inițiale. Prin urmare structuralismul francez reduce statutul simbolului la acela de semn. Această contragere a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
modelul unei cunoașteri care nu poate fi niciodată realizată. Soluția existențială rezidă în acceptarea senină a fmitudinii. Soluția hermeneutică este acceptarea prejudecății, a structurii de anticipare a judecăților noastre, ca aspect ontologic pozitiv al înțelegerii noastre. Consecința directă este refuzul istorismului construit pe modelul epistemic al științelor exacte. Consecința pozitivă mai generală este refuzul metodei pentru că nu pot exista propoziții enunțiative clare care să poată traduce suferința facticității și finitudinii noastre. A doua inversare se petrece în însăși structura demersului hermeneutic
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
este consecința finitudinii comprehensiunii noastre. Eroarea hermeneuticilor clasice, istorico-psihologice, este de a crede că istoria poate fi oprită pentru a produce momentul unei cunoașteri nerelative, științifice. Chiar istoricitatea vieții subminează constituirea epistemologică a disciplinelor socio-umane. Gadamer acuză naivitatea pozitivistă a istorismului care poate crede că istoria își încetează efectele în urma apariției conștiinței istorice. De aceea cunoașterea și aplicarea nu sunt două momente distincte și succesive, ci un singur tot. Tot imposibilitatea hermeneuticii de a se sustrage istoriei face din ea o
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Scopul lucrării rezultă chiar din sarcinile asumate, dar este și explicit formulat: „descătușarea memoriei istorice“, pentru ca „să redeștepte în sînul poporului ucrainean sentimentul demnității, măreției și respectului față de tradițiile naționale“ (p. 6), în condițiile respectării stricte a „principiului obiectivității și istorismului, determinismului, obiectivității“ (p. 7). Misiunea propusă și sarcinile asumate sînt de mare dificultate, chiar în condițiile în care autorul dispunea de un foarte bogat material faptic, adunat pe teren, și de lucrări de referință pentru interpretarea materialului. Bucovina constituie un
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Cu timpul, emoțiile estetice au devenit mai mult intelectuale. Nemaifiind în stare să avem emoții directe, pur estetice, nu admirăm fenomenele naturii, cât admirăm, prin amintiri și sugestii istorice, ruinile, tablourile vechi, sau orice altă operă de artă a trecutului. Istorismul ne-a deformat deci natura emoțiilor"25. Ca atare, înainte de a formula teoria mutației valorilor estetice, impresionistul Lovinescu pare să privilegieze mai curând sensibilitatea paseistă, cu întregul cortegiu de emoții livrești, mediate de memorie și de intelect. Astfel, în loc să fie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
religioasă a bucovinenilor. Scopul lucrării rezultă chiar din sarcinile asumate, dar este și explicit formulat: descătușarea memoriei istorice, pentru ca să redeștepte În sînul poporului ucrainean sentimentul demnității, măreției și respectului față de tradițiile naționale, În condițiile respectării stricte a principiului obiectivității și istorismului, determinismului, obiectivității. Misiunea propusă și sarcinile asumate sînt de mare dificultate, chiar În condițiile În care autorul dispunea de un foarte bogat material faptic, adunat pe teren, și de lucrări de referință pentru interpretarea materialului. Bucovina constituie un caz aparte
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
nații. În cultura tradițională a rromilor noțiunea de neam nu se referă la Înrudirea de sânge, ci la gruparea lor după elementele comune deja menționate. 4. Neamurile de rromi din România În ordinea evoluției lor profesionale și enumerate pe principiul istorismului, cele mai cunoscute neamuri de rromi din țara noastră sunt: - fierari - rromi care tradițional se ocupau cu prelucrarea fierului, inclusiv cu feroneria și lăcătușeria. Proveniți În parte din căldărari, aceștia confecționau unelte din fier, legau căruțe În fier și potcoveau
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
omul consideră ca este adevăr". Pentru acele timpuri, a nega existența obiectivă a universului în afara existenței omului a fost o idee revoluționară, precursoare a agnosticismului. 4 Edmund Gustav Albrecht Husserl (1859-1938), filosof, matematician german, ctitorul școlii de fenomenologie. Critică pozitivismul, istorismul și psihologizarea logicii. Pentru a te putea apropia de esența lucrurilor trebuie să recurgi la reducția fenomenologică. Husserl scrie Filosofia matematicii. Analizează prezentarea "proprie" și "improprie" a lucrurilor, "exemplul casei". Este ctitorul mereologiei sau știința părții (importanța superioară a părții
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Govora, Nicolae Novac, Ștefan Ion George, Eugen Relgis ș. a. Paginile de proză poartă semnăturile unor personalități ale culturii române. În primul rând e vorba despre Mircea Eliade, a cărui prezență nu a fost „precupețită” nici aici. Alături de articole și studii (Istorism și interiorizare, Teme inițiatice și teme literare, Democrație și feminism), Eliade publică nuvela 12 000 capete de vită (12/1953), în care se relevă „umorul ascuns” cu care autorul își conduce eroul și cititorii până la „poarta neașteptată și tulburătoare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
politice de valoarea estetică. În critica sa, el pornea de la gust, nu de la principii. Relativismul i-a permis o acceptare a tuturor școlilor literare. Nu a admis o estetică dogmatică, ci o pluralitate estetică, iar critica sa era concretizată prin istorism, psihologism, monografism. E. Lovinescu unește magistral informația, conștiința profesională și arta. Monografia este dedicată celor trei generații de maiorescieni: 1. Prima generație postmaioresciană: M. Dragomirescu, S. Mehedinți, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, D. Evalceanu, I.A. Rădulescu-Pogoneanu, G. Bogdan-Duică, Duiliu Zamfirescu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu seamă Tudor Arghezi: „Știai câte speranțe privirea ta le curmă?/ Foșnea în ramul toamnei o frunză, cea din urmă...”. Un tradiționalism de altă nuanță, cu inflexiuni argheziene (din 1907) și cotrușiene, un tradiționalism mai mult în linia „Sămănătorului” (țărănism, istorism) decât a „Gândirii” (peisaj transfigurat) face specificul textelor din Poema Patriei (1977), îndeosebi al ciclurilor Negru Vodă (apărut și separat, în 1974), Să nu superi iarba și Capul de pe scările Gemonei, pe când în Vârsta sărutului (1963), Noapte de echinox (1964
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
totală asupra ideologiei". Trecerea implică o analiză socio-istorică a conceptului, al cărei rol este de a-i releva un alt sens, îndepărtat de cel pe care îl propusese marxismul. Sarcina este asumată de către Karl Mannheim, care, pe linia deschisă de istorismul lui Wilhelm Dilthey, nu ezită în a încerca să depășească limitarea impusă de către marxism conceptului de ideologie. Dacă la Marx înțelegerea ideologiei presupunea, așa cum am văzut, o dublă opoziție, aceea dintre ideologie și realitate și aceea dintre ideologie și știință
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
astăzi posibilă fără să se 1 op. cit., p. 270 73 țină seama de confruntarea operei apreciate cu creații similare din alte literaturi, de care se ia cunoștință neîntârziat prin mijloacele moderne de transmisiune. Culturile naționale sunt pe cale să iasă din istorismul propriu, participând din ce în ce mai mult la evoluția comună și sincronică.”1 Tălmăcitorul lui Marcel Proust a fost un cunoscător profund al literaturii universale, îndeosebi al celei franceze și anglo-saxone. Într-un amplu eseu, Tradiția conceptului modern de poezie, Vladimir Streinu efectuează
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
o noutate revelatoare, urmărind cu relativă fidelitate și aplicație evoluția criticului în planul ideologiei estetice: „Urmărită dincolo de paginile întâiului său volum, activitatea lui Vladimir Streinu atestă o ușoară evoluție (cu inevitabile concesii în favoarea pozițiilor refuzate inițială, în sensul unui anume istorism, oarecum fragmentar încă, ce-și subsumează atitudinile și procedeele criticului, inclusiv notele impresioniste, detectabile și ele în mai vechile foiletoane, vădind însă și preocupări mai susținute pe latura informației biografice, a cercetării filologice, a studiului edițiilor etc.”3 Într-o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară „concretul necategorial”, „realitatea monadică”, pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și 1 Marian Popa - Dicționar de literatură română contemporană, București, Editura Albatros, 1971 113 patriotismul, V. S. nu pare a avea preferințe în alegerea subiectelor criticii. Prin supralicitare, el transformă opera într-un pretext pentru digresiuni
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
un ansamblu de formații discursive de exemplu, ideologia ia naștere și se structurează ca o totalitate coerentă într-un spațiu de gîndire omogen care se menține dincolo de variantele individuale inevitabile. Dacă structuralismul căutase în discurs principiul genetic al omogenității, iar istorismul identificase raporturile ce dictează conținutul și manifestarea discursului în evoluția socială și istorică, demersul din Génèses du discours oferă o concepție integratoare deasupra opoziției istoric structural. Ideea fundamentală este că orice discurs își capătă identitatea prin prezența implicită și (sau
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]