720 matches
-
Acasa > Literatura > Eseuri > PARLAMENTUL NOSTRU .... E MÂNDRIA Autor: Radu Olinescu Publicat în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Istoviți de atâta muncă, iubiții noștri parlamentari, după , ce au votat cu entuziasm pensii suplimentare mult substanțiale, au mai avut încă o bravă inițiativă. După studii preliminare profesioniste, parlamentarii au găsit că ciobanii noștri... au prea mulți câini ! Indignați, cu un
PARLAMENTUL NOSTRU .... E MÂNDRIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382273_a_383602]
-
obsesii care îi macină pe sub aparența de băieți duri, de Ferentari. Vezi, pare că ne avertizează prozatorul, folosindu-se cu subtilitate de ubicuitățile ori alternările naratoriale; gândește-te numai, întărește el, vorbind atât cu lectorul relaxat, cât și cu personajul istovit de "ocna de viață". Ai zice, revine vocea supraconștiinței, căutând aproximări și echivalări cât mai adecvate pentru a exprima - în acest mod colocvial - ceea ce e atât de greu exprimabil: răbdarea pe care protagonistul din edenul socialist și-o pierde încetul
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
inspiră această aripă, vinovată de nostalgii? este doar lumea aceea din care toate razele converg - încoronând întreaga fire cu libertatea elogiată de acele forțe. Adio, un semn cu mâna Mai tropăiam cu accentul în jos, pe stânca unde ceru-mi istovea sufletul bătrân în treacăt - fluid pe un platou alături. în ruina aceea astrală umbra se așeza pe umeri ca o etolă, roua se-nnoda pe chelia unei stânci și gândurile, stinse de Veșnicie, fabulau în secret memoria - aveau chimia ritului
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8411_a_9736]
-
om. Revanșa făpturii necuvîntătoare împotriva prigonitorului ei se regăsește și în alte decoruri. Un vînător de vidre din Tulcea trece Dunărea pe o vreme năprasnică, dar rătăcește drumul, nu găsește adăpostul căutat, scapă cu greu dintr-o copcă și cade istovit la pămînt, afundîndu-se într-un somn plin de vise ciudate. Pe întinderea înghețată, lucind ca oglinda, apar sute și mii de copci, iar din fiecare copcă răsare cîte o vidră neasemuit de frumoasă, cu blana de argint, cu labele de
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
fostele chipuri. Îi răspunde (dacă nu cumva îi și adâncește nemăsurat dezolarea!), o întrebare adresată Divinității, De peste lacrimi: De peste lacrimi te căutam, de prin memorie, Doamne, din amintire, și-mi gâlgâia inima-n piept și de-o năpraznică trecere mă istoveam. Cine se află în lume de-a binelea? Cui îi răspunde bolta profundă a norilor încuviințând? De peste lacrimi, de prin memorie viața mea vine, viața mea, viața. CINE SE AFL| IN LUME DE-A BINELEA?
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
ianuarie 1945, fiind scutit de supliciile la care ar fi fost supus dacă ar fi apucat regimul democrației marxiste. A murit singur și nerecunoscut, purtînd amărăciunea unei ambiții neîmplinite. "Prea am spus drept tuturora ce am simțit. Și acum cad istovit sub loviturile propriei mele sincerități. (p. 415)" Într-adevăr, cînd nu e dozată, sinceritatea este un defect capital.
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
în care se varsă Dunărea în mare, loc misterios, unde cantitatea imensă de apă dulce dislocă, asemenea unui imens vapor lichid, valurile de apă sărată ale Mării Negre, înainte de a se contopi cu ele. La întoarcere, copleșiți de frumusețile văzute și istoviți de caniculă, ne-am oprit la Sulina la grădina de vară a unui fost sportiv, Constantin Obreja, și, cu pălăriile de soare așezate pe câte un scaun, am mâncat pește, pe săturate, și am băut apă minerală cu nesațul cu
Nuferi, rațe sălbatice, intelectuali by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8109_a_9434]
-
nici acum, când se-ntoarse acasă și-o găsi dinaintea icoanelor, în mijlocul odăii, răcorită de soarele dimineții, îmbrăcată, pieptănată, cu ochii arzându-i mocnit pe obrazul uscat, înfășurată în tăcerea ei enigmatică, făcându-se că nu știe, ceea ce știau amândouă, istovite de permanenta stare de veghe care le ținea treze una lângă alta, fără nici o slăbire, fără nici un răgaz. CAPITOLUL 2 După aceste semne și după altele, între ele s-a statornicit vălmășagul unui război mai rău și mai înverșunat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o zări pe cineva cu care să schimbe o vorbă. I se urâse peste noapte, singur, numai câțiva greieri zăpăciți îi ținuseră companie. Nu că nu i-ar fi plăcut serenada micilor trubaduri, dar nu reușise să ațipească mai deloc, istovit de aventura bruscă și neanunțată la care fusese supus. - Hei, nu e nimeni aici? Chiar nimeni? Strigătul, ușor gâtuit, i se pierdu repede printre copaci. Oftă, zgribulit în mantia lui de un roșu perfect. Cine știe câtă vreme va rămâne aici, nebăgat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Botta, înșelăciunea este dublată de un spirit de frondă sau poate fi circumscrisă acestuia: Eu trișez și înșel și practic infidelitatea și spun zilnic atâtea minciuni cât altul într-o viață sau în zece vieți succesive, dacă le-ar putea istovi. Mab, știi de ce, din zori și până seara, drepții proclamă adevărul și exclusiv adevărul? Pentru că minciuna presupune inteligență, disimulare, memorie. Minciuna îmi slujește să trăiesc voluptuos libertatea și să uit că are și ea o limită. Adevărul dimpotrivă, înseamnă constrângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
trupul. Ea este șerpuită și sectiunea de imagine apare asemeni unei plante agățătoare ce este pregătită să-și răsfrângă tulpina, într-o simbioză peste susținătorul său, într-o îmbrățisare perfectă. PALOARE Dragostea este cea care absoarbe orice energie din trupul istovit de sentiment, în oglinda ei, icoana iubită a ființei omenești, Manuela se văzu palidă, albă de tot, cu fața mai mică, cu capul mai delicat, ca după o boală. În sentimentul ei pentru Vâlsan era ceva imperios, “absolut”, o exagerare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
orizontul poetic în care se mișcă totul, este adecvat necesității zborului nelimitat al spiritului. Și tot ceea ce întâlnește în cale este pentru el certitudine. La Arghezi însă, de la capătul zării, pentru a evita rătăcirea în genunea care nu poate fi istovită, drumul cunoașterii se întoarce mereu în jurul lucrurilor, a celor mai umile. Lauda realității imediate impune poetului restrângerea repetată a depărtărilor ca o mereu reluată conturare, ca o imperioasă necesitate a unei mai mari certitudini, ca o teamă ca infinitul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nume, cuprinde întreaga natură, cosmosul însuși. Lebedele, păsări prin excelență ale misterului, împrumută aripile lor fiecărui lucru spre a-l trece de cealaltă parte, pentru că "aici în această apă stătută, comedie de bucurii și chinuri... rezerva de adevăr s-a istovit". Este uluitoare descrierea mișcării pancosmice. Cu aripile îmbătate de spiritul furtunii, lebedele supun cerul, cu râsul lor vesel trezesc talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții pădurile toate capătă aripi și se avântă în iureșul înălțării magnetizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
povestit și o să te bag și pe tine... Unde, dragă, o să mă bagi? Și pleca, iar eu mă puneam pe visat și beam vodcă până când rămânea doar o privire care orbește și se răcorește la propria-i umbră Îndurerată, părăsită, istovită de singurătate, În acest vis care n-ar exista fără durerea și lumina ei văzătoare. Iar dimineața se vădea absurdă și abia suportabilă cu senzația ei de prăbușire ireversibilă. Iată Însă că destinul a hotărât să ne dea Întâlnire În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
În jalnice bârfe de mahala, nu mă lăsa, uite că se Întoarce... Să bem. De data asta Îi acord o atenție mai delicată, gândindu-mă cu bucurie la urechile lui roșii... Bem În continuare și ne amețim bine. Matei cel istovit de fericire toastează În cinstea mea, eu În cinstea lui, se felicită pentru norocul de a avea o iubită atât de reușită și un prieten atât de... În fine, ea se ridică spunând franc unde se duce. „Să te nsoțesc
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dacă Îl va lăsa să-l Întreacă astăzi, ba i-a propus că-i arată unde se află o grădină cu morcovi. Așa că și de data aceasta Anul Nou reuși să treacă proba, ajungând primul la palat urmat de iepurele istovit de atâta alergatură. A treia zi, Anul Nou descălecă Într-o poiană și Începu să cânte un cântec despre o căprioară care ăi-a pierdut iedul. El ar vrea să-i aduca iedul Înapoi, dacă și căprioara ar vrea să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ne-am dus zilele împreună. Relațiile noastre erau atât de proaste, încât și dacă ne ciocneam întâmplător, nu ne vorbeam. Naoji a vândut toate bijuteriile mamei pe care le-a denumit „capital“ pentru riscanta lui afacere cu editura. După ce se istovea bându-și toți banii la Tokyo, venea acasă clătinându-se, palid ca un mort sau ca un bolnav caree se afla în ultima fază a unei boli incurabile. Într-o după-amiază a apărut cu o fată ce părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
spulberate troiene de rumeguș, / Reminiscențe tîrzii din arborele paradisului./ Culorile credincioase curcubeului, răsfățul superb al penetului / Sunt convertite la adorația unui zeu mohorît. / Anevoie se articulează viziunile tale, de parcă ar trebui / Să recompui, să descrii un coșmar care te-a istovit" (Vești dintr-un tărîm de ceață). Aidoma ființei schilodite de "garnizoana tîlcurilor mele, aproape decimată", cuvîntul se vede convulsionat de neputința unui echilibru între a se "uimi" de ceea ce este dat din afară și de ceea ce alcătuiește identitatea sa: "vorbire
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
vede convulsionat de neputința unui echilibru între a se "uimi" de ceea ce este dat din afară și de ceea ce alcătuiește identitatea sa: "vorbire a mea, caută-ți un ton cît mai firesc cînd trebuie să numești cele mai cumplite smintiri; / Istovește în tine însăți imensa putere de a te uimi ce ți-a fost dată; / Născocește un lăuntric căluș pe măsura țipătului ce se zbate să-ți scape". Cîteva soluții colaterale ale accesului la limanul expierii care ies din sfera normalului
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
să fie iar cuplat și pus în mișcare, pentru a stinge focarul revoltei care amenința să se declanșeze. A apărut după cîteva minute, cărînd căldări cu apă și dîndu-le cu cana, prin vizetă, celor de la dreptul comun. Politicii erau prea istoviți pentru a-și mai croi drum către vizetă. Hoțul-șef mi-a declarat, probabil socotindu-mă purtătorul de cuvînt a politicilor, că nu mai poate face nimic pentru noi, pentru că de-acum s-a ajuns la Ťpe viață și pe
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologie eșecului. Sondează nimicul originar: "Trebuia poate să rămînem la stadiul de larve, să ne abținem să evoluăm, să rămînem liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfîrșit într-un extaz embrionar" (III, 23). De altfel, ce face altceva afrodiziacul decît să mistifice?! Dar, finalmente, acest altul, mistificat, devine eu însumi. Cioran se declară obsedat de "ratații Deșertului" (III, 398), acei călugări de la începutul erei noastre
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
frîngea în galben și maro în jurul hamacului liniștit. Erorile inevitabile pe care trebuia să le comitem se aflau deja departe. Ne eram unul altuia buni, cu membrele desprinse, inima netezită și ușoară, mai întunecată, ospitalieră, masa de piatră. Rîndunelele tremură istovite în crucea ferestrei. Puii țipă. Adu odată ceva ca lumea! Libelule, păianjeni! întindem aluatul prăjiturii cu smochine, din casa de unt, ne gîndim melancolic la tinerețe. Pe atunci prindeam muște, acum, nu mai reușim. Și nu doar atît! Vorbim despre
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
unui artist, talentul disponibilizează talantul, în timp ce talantul, la rândul lui, înăbușă talentul. Iar atunci când din interacțiunea lor rezultă un rest semnificativ, cu siguranță că și-a băgat mâna "Necuratul" ori că sub presiunea unor forțe infernale un Angelo (talentul) e istovit de o Cezară (talantul) ce vine singură la el și-l cuprinde aidoma unui copil amețit de somn pe care mama îl dezmiardă. Inconștiență? Slăbiciune? Inadaptare? Mai curând cred că e vorba despre o derogare de la normalitate: primește și dă
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
acestea sunt încărcate cu înțelesul lor deplin - dăruit cu acel noroc mai adevărat, cu acel destin mai înalt, pe care i l-a hărăzit Domnul, în planurile sale divine. De mică fetiță încă ea s-a străduit, și s-a istovit mereu, din răsputeri, urcând treaptă cu treaptă spre stelele fixe ale cunoașterii. Și acum iat-o, ajunsă în vârful strălucitoarei piramide, privindu-ne din lumea ei de sfântă și de prințesă, de dulce și multnobilă prințesă, pe cât de înțeleaptă, pe
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
îl cred pe Foarță atunci când își recunoaște cel dintâi dintre cei 151 de fii livrești: În urmă cu vreun an și jumătate, la ceas de cumpănă și de izbeliște fiind, mi-am adus aminte de Ťrugăciunea unui sărman, când e istovit și înaintea Domnului își revarsă rugať, ce e subtitlul unui Psalm, anume 101 - pe care început-am să-l versific în scopuri exorcizatorii." Motorul tensiunii interioare, iată, e pornit. Iar buna și îndelungata lui funcționare o asigură tehnica ireproșabilă a
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]