271 matches
-
special, adică poate să nu îndeplinească reglementările privitoare la numărul elevilor. Astfel, în planul de învățământ pe anul școlar 2014-2015 sunt prevăzute 70 de ore pe an, câte două pe lună, de activități extracuriculare de predare a "istrorumunjski jezik" „limbii istroromâne” și de alte activități legate de tradițiile istroromâne, cu doi profesori. Ministerul Culturii croat, consiliile celor două județe în care se vorbește istroromâna și două consilii locale sprijină un proiect, "Očuvęj vlåška ši žejånska limba" (Păstrarea limbii vlăhești și jeiănești
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
la numărul elevilor. Astfel, în planul de învățământ pe anul școlar 2014-2015 sunt prevăzute 70 de ore pe an, câte două pe lună, de activități extracuriculare de predare a "istrorumunjski jezik" „limbii istroromâne” și de alte activități legate de tradițiile istroromâne, cu doi profesori. Ministerul Culturii croat, consiliile celor două județe în care se vorbește istroromâna și două consilii locale sprijină un proiect, "Očuvęj vlåška ši žejånska limba" (Păstrarea limbii vlăhești și jeiănești) inițiat în 2005 de lingvista Zvjezdana Vrzić de la
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
de ore pe an, câte două pe lună, de activități extracuriculare de predare a "istrorumunjski jezik" „limbii istroromâne” și de alte activități legate de tradițiile istroromâne, cu doi profesori. Ministerul Culturii croat, consiliile celor două județe în care se vorbește istroromâna și două consilii locale sprijină un proiect, "Očuvęj vlåška ši žejånska limba" (Păstrarea limbii vlăhești și jeiănești) inițiat în 2005 de lingvista Zvjezdana Vrzić de la Universitatea din New York, împreună cu emigranți istroromâni din S.U.A., și extins în 2007 la Croația, prin
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
croat, consiliile celor două județe în care se vorbește istroromâna și două consilii locale sprijină un proiect, "Očuvęj vlåška ši žejånska limba" (Păstrarea limbii vlăhești și jeiănești) inițiat în 2005 de lingvista Zvjezdana Vrzić de la Universitatea din New York, împreună cu emigranți istroromâni din S.U.A., și extins în 2007 la Croația, prin includerea Muzeului Etnografic din Istria, apoi, din 2011, a trei asociații culturale ale istroromânilor. Alte două asociații din afara Croației acționează în același sens: Asociația de prietenie italo-română „Decebal” din Triest, prezidată
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
limbii vlăhești și jeiănești) inițiat în 2005 de lingvista Zvjezdana Vrzić de la Universitatea din New York, împreună cu emigranți istroromâni din S.U.A., și extins în 2007 la Croația, prin includerea Muzeului Etnografic din Istria, apoi, din 2011, a trei asociații culturale ale istroromânilor. Alte două asociații din afara Croației acționează în același sens: Asociația de prietenie italo-română „Decebal” din Triest, prezidată de Ervino Curtis, înființată încă din 1987, și Asociația culturală istroromână „Andrei Glavina” de la Roma, înființată în 1994 de către Petru Emil Rațiu. Alte
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Muzeului Etnografic din Istria, apoi, din 2011, a trei asociații culturale ale istroromânilor. Alte două asociații din afara Croației acționează în același sens: Asociația de prietenie italo-română „Decebal” din Triest, prezidată de Ervino Curtis, înființată încă din 1987, și Asociația culturală istroromână „Andrei Glavina” de la Roma, înființată în 1994 de către Petru Emil Rațiu. Alte acțiuni sunt întreprinse prin intermediul site-ului Istro-Romanian Community Worldwide al Marisei Ciceran, pentru publicarea a numeroase materiale de tot felul legate de istroromâni și de limba lor. Fiecare
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Glavina” de la Roma, înființată în 1994 de către Petru Emil Rațiu. Alte acțiuni sunt întreprinse prin intermediul site-ului Istro-Romanian Community Worldwide al Marisei Ciceran, pentru publicarea a numeroase materiale de tot felul legate de istroromâni și de limba lor. Fiecare sat istroromân își are graiul său, cu mici deosebiri între cele din sudul masivului muntos Učka, și relativ mari între acestea și cea din Žei̯ân, din cauza izolării îndelungate cauzate de munte. Există deosebiri fonetice, morfologice (de exemplu păstrarea exprimării sintetice
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
ân și dispariția ei în sud) și lexicale. Sunt circa 300 de unități lexicale care nu sunt comune pentru sud și Žei̯ân (vezi detalii despre diferențele dialectale în secțiunile următoare). Aproape fiecare cercetător a transcris în mod diferit istroromâna. În prezent este folosită mai mult grafia lui Kovačec, adoptată de asemenea de către Richard Sârbu și Vasile Frățilă, inspirată în mare parte din cea a lui Pușcariu, și cu elemente din grafia limbii croate. Vrzić propune o grafie mai apropiată
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
cu trei litere care nu sunt în aceasta. Această grafie este destinată vorbitorilor, aceștia fiind școlarizați în croată, și celor care vor să învețe limba. Iată grafemele diferite de cele din româna standard cel puțin în una din aceste grafii: Istroromâna prezintă unele particularități de pronunțare față de cea a românei standard (în transcrierea lui Kovačec): Unele sunete din latină au evoluat diferit în română și în istroromână: Alte particularități comune graiurilor sunt: Unele particularități sunt specifice câte unui grai: Structura gramaticală
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
particularități de pronunțare față de cea a românei standard (în transcrierea lui Kovačec): Unele sunete din latină au evoluat diferit în română și în istroromână: Alte particularități comune graiurilor sunt: Unele particularități sunt specifice câte unui grai: Structura gramaticală a limbii istroromâne diferă întrucâtva de cea a românei, în principal din cauza influenței croate. În morfologie se remarcă nu numai influența croatei, ci și diferențele dintre graiurile din sud pe de o parte și cel din Žei̯ân pe de altă parte
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
verbul poate fi la diatezele activă, reflexivă sau pasivă. În graiurile din sud, pe lângă pasivul cu verbul auxiliar "fi", mai există și o construcție calc după italiană, cu verbul "veri/viri" „a veni”: "våca virit-a uțisę" „vaca a fost ucisă”. Istroromâna a adoptat de la croată exprimarea ca în aceasta din urmă pe de o parte a aspectului verbal imperfectiv și a celui iterativ, pe de altă parte a celui perfectiv și a celui incoativ. Cât despre formele temporale trecute, imperfectul, care
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
nu mă bate!”), iar "ne" este folosită fără verb, ca și cuvânt propoziție sau pentru a opune un termen altuia: "Gianni dåt-a listu lu Mario, ne libru" „Gianni i-a dat scrisoarea lui Mario, nu cartea”. Față de română, în propoziția istroromână topica este foarte liberă. Componentele timpurilor verbale compuse nu sunt plasate totdeauna unul lângă altul. De exemplu, între auxiliar și verbul cu sens lexical poate fi plasat: Într-o propoziție cu trei părți, dintre care una este complement direct, topica
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
prin derivare este slabă. Prefixele verbale au mai mult un caracter gramatical, formând verbe de aspect perfectiv/incoativ (vezi mai sus secțiunea Aspecte). Există câteva sufixe lexicale, unele de origine romanică, altele slave, care formează: Dintre toate limbile romanice orientale, istroromâna este cea mai permeabilă la influențele străine, mai ales în domeniul lexicului. Cele mai multe împrumuturi provin din croată, mai ales din dialectul čakavian, dar și din limba standard. Unele împrumuturi au format dublete cu cuvinte moștenite, apoi acestea și-au schimbat
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
bucovinenii aflați sub austrieci, basarabenii sub guvernare rusească, timocenii, care au stat secole sub stăpânire turcească, apoi sârbească se Înțeleg fără dicționar, ei toți vorbind dialectul daco-român. Mai mult, orice daco-român poate pricepe după numai câteva săptămâni dialectele aromân, meglenoromân, istroromân sau romanș, desprinse din vremuri uitate de Dumnezeu din graiul nostru primordial. Un alt argument pentru vechimea limbii române, Înțeleasă ca mamă a limbilor europene, este că ea a migrat odată cu populațiile plecate din spațiul carpatic. Astfel cuvântul țeastă, ajunge
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
fi Înțelese În greacă sau latină și mai ales din limba vie care se mai păstrează Încă În comunitățile izolate din România, dar și din zonele Învecinate: Timoc, Maramureșul ucrainian, Bucovina, Basarabia, sau la aromânii din Pind, Albania, Macedonia, la istroromânii din Croația sau romanșii din Alpi. În cvasiunanimitate, lingviștii plasează limba română În grupa limbilor „indo-europene” centum, ca urmașă a latinei vulgare, adică populare, mai mult presupusă decât cunoscută, Într-o perpetuare a unei erori vechi, anterioare secolului XIX. Descoperirea
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
Aproape 200 de cuvinte românești sunt comune cu echivalente albaneze. Etimoanele „slave” din limba română provin preponderent din limbile slave meridionale, 1000 de la bulgari și 60 de la sârbocroați. Dintre graiurile limbii române, cele mai apropiate de limbile aromâniilor, meglenoromânilor și istroromânilor de la sud de Dunăre, sunt cele vorbite în Banat, în valea Timocului și în Oltenia. Aceste elemente din lexicul slav al limbii române, precum și împrumuturile ungurești și nemțești directe de termeni comerciali și organizatorici medievali, prezenți în română, lipsesc în
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
iar de alții limbi de sine-stătătoare, se explică prin izolarea diferitelor populații romanice, acestea fiind sedentare și nu migratoare : la nord de Dunăre, în valea Timocului și în Dobrogea, apare dialectul daco-român, iar la sud de Dunăre : aromâna, meglenoromâna și istroromâna. Procesul de diferențiere, care nu necesită premisa unor migrații neatestate și explică diferențele lingvistice și toponimia, este similar cu procesele din aceeași epocă în alte arii de răspândire a limbilor romanice, cum sunt spațiul iberic, spațiul galic și spațiul italic
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
i (numiți în România și macedoromâni, armâni, macedoneni latini, macedono-vlahi sau, mai popular, machedoni) sunt o ramură a latinității răsăritene, alături de dacoromâni, meglenoromâni și istroromâni. În Grecia, în mediul academic sunt considerați pe nedrept greci antici latinizați și deci parte a poporului elin. Numărul lor este greu de estimat, fiindcă există numeroase căsătorii mixte și fiindcă mulți aromâni nu mai vorbesc limba aromână, astfel că
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
ei greci, slavo-macedoneni sau alții), sau cetățenii Republicii Macedonia în sensul mai îngust al cuvântului. Originea aromânilor este disputată, dar un punct de acord între toți istoricii, etnologii, lingviștii și filologii este că ei descind, ca și dacoromânii, meglenoromânii și istroromânii, din protoromâni. Matilda Caragiu Marioțeanu a formulat următoarea definiție: "i sunt dintotdeauna sud-dunăreni. Ei sunt continuatorii populațiilor sud-est-europene romanizate (macedoneni, greci, traci, iliri) sau colonizate de romani", în timp ce T. J. Winnifrith nu șovăia să afirme că: "..."dacă vrem să vorbim despre
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
pe aromâni "čoban" („ciobani”) din cauza ocupației principale tradiționale a acestora. Limba maternă a aromânilor este limba aromână. După unii lingviști, limba aromână este o limbă aparte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice de est, alături de limbile română, meglenoromână și istroromână. Alți lingviști o consideră ca fiind un dialect al limbii române, împreună cu dialectele dacoromân, meglenoromân și istroromân. Matilda Caragiu Marioțeanu, academician de origine aromână, crede că aromâna este un dialect al protoromânei, adică al moștenirii comune latine răsăritene și nu
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
După unii lingviști, limba aromână este o limbă aparte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice de est, alături de limbile română, meglenoromână și istroromână. Alți lingviști o consideră ca fiind un dialect al limbii române, împreună cu dialectele dacoromân, meglenoromân și istroromân. Matilda Caragiu Marioțeanu, academician de origine aromână, crede că aromâna este un dialect al protoromânei, adică al moștenirii comune latine răsăritene și nu al limbii dacoromâne și de asemenea ca cele doua limbi romanice din nord și din sud, sunt
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
Aromâna, vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de română, meglenoromână și istroromână. Există discuții între lingviști asupra statutului de limbă (dintre cele patru ale diasistemului romanic de est) sau de dialect (în cazul că diasistemul romanic de est este socotit o singură limbă, denumită „română”, în care caz limba română este denumită
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
până atunci. La 22 august 1846, el scria în revista Athenaeum: ul românesc reprezintă totalitatea creațiilor culturii spirituale românești. Sintagma se referă la producțiile etniilor vorbitoare de limba română în toate dialectele ei (majoritar dacoromân, dar și aromân, meglenoromân și istroromân), semnalate în interiorul granițelor românești. Urmărind firul istoriei, folclorul Românilor include și creațiile atribuite etniilor premergătoare populației românești (traco-daci și presupușii proto-români, în situația în care nu există izvoare istorice care să ateste o populație la nord de Dunăre în Evul
Folclor () [Corola-website/Science/299737_a_301066]
-
este vechea denumire a populațiilor romanizate din Europa Centrală și Răsăriteană, de o parte și de alta a Carpaților, Dunării și Prutului, anume românii, aromânii, meglenoromânii și istroromânii. Această denumire provine din denumirea "βλάχοι" în limba greacă, care a dat și denumirile de "воло́хи" în rusă și "oláh" în maghiară. Mai recent a apărut neologismul „Valahi”, un calc lingvistic recent, datorat înmulțirii traducerilor din lucrări în
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
în engleză, "Valaques" în franceză, "Valacos" în spaniolă), de către traducători care nu cunoșteau forma românească „”. Vlahi a devenit și un "endonim" (autodefiniție) la Meglenoromâni sub forma Vlași. După crearea statului modern român, Vlahi devine denumirea preponderentă a aromânilor, meglenoromânilor și istroromânilor, pentru a-i deosebi de Români. Totodată, în domeniul istoriei, denumirea de Vlahi este adesea folosită pentru a-i desemna pe Români înainte, dar și după apariția statului modern român. „Vatra străromână” a Vlahilor este controversată, fiindcă sursele nu-i
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]