271 matches
-
mai nou intră într-un număr mai mare de combinații și capătă un sens mai general. Acest caz special poate fi motivul eliminării unor cuvinte în trecut, dar și în prezent. La Jeiăn, localitate din Croația unde se mai vorbește istroromâna, verbul începâ „a începe“ este limitat la construcții în care figurează un cuvânt ce denumește, aproape totdeauna, un obiect de consum în casă (a începe pâinea, ~ lemnele, ~ zahărul), iar cu sensul general și împreună cu alte verbe se întrebuințează pošní, împrumutat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
franțuzisme în exces. Alta este situația în ceea ce-i privește pe vorbitorii istroromânei, care nu dispun de instituții (școală, Biserică, presă) unde să-și folosească limba maternă și, de aceea, bilingvismul activ este general: copiii de vârstă școlară vorbesc curent istroromâna și croata. Necesitatea de a folosi a doua limbă este zilnică, în contact cu populația croată înconjurătoare și, în situații excepționale, chiar cu consătenii istroromâni. În aceste condiții, ne putem imagina cât de mare este prestigiul croatei și care sunt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
limba maternă și, de aceea, bilingvismul activ este general: copiii de vârstă școlară vorbesc curent istroromâna și croata. Necesitatea de a folosi a doua limbă este zilnică, în contact cu populația croată înconjurătoare și, în situații excepționale, chiar cu consătenii istroromâni. În aceste condiții, ne putem imagina cât de mare este prestigiul croatei și care sunt consecințele în planul istroromânei. Zone de „joasă presiune“ Există în lexic zone unde este nevoie constantă de sinonime, care au fost numite de U. Weinreich
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
localitatea Jeiăn, despre care am mai vorbit, pentru „Dumnezeu“ se folosește cuvântul Domnu, dar ca termen de adresare, care implică și o anumită atitudine afectivă, se întrebuințează Bóže, forma de vocativ a termenului croat. La fel, pentru „fiu“ și „fiică“ istroromâna are cuvintele fil’, fil’é, dar ca termen de adresare se întrebuințează sinco și hčerco, forme de vocativ ale unor cuvinte croate, considerate mai expresive. Cuvântul mort este păstrat din latină, dar, într-o povestire încărcată de afectivitate, îi este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
asemenea, moștenit din lat. follis, care însemna „sac de piele umflat cu aer, balon, foale (pentru foc)“ și care a fost moștenit, cu sensuri diferite, de limbile romanice. În română, există în toate cele patru dialecte (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân). Sensul de „burtă“ din română apare încă de la Coresi (se pare că burta umflată a fost asemănată, în glumă, cu foalele). Burtă este un termen răspândit în Muntenia, pântece în Moldova și Transilvania, iar foale în Banat, sud-vestul Transilvaniei și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acestea fac parte din vocabularul de bază al oricărei limbi. Dintre diversele nume de culori din latină, numai alb, negru și verde s-au transmis tuturor limbilor romanice, deci sunt panromanice. Ele există și în toate dialectele sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân). Alte nume latinești de culori s-au păstrat numai în română și în alte câteva limbi romanice: lat. galbinus > rom. galben, fr. jaune (există și în provensală; it. giallo este împrumutat din franceză); lat. *albaster (devenit rom. albastru) și lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în toate limbile romanice. Lat. viridis, cu același sens, care a avut o formă sincopată *virdis, stă la baza tuturor formelor romanice: rom., it., sp., port. verde; fr., prov. vert. Cuvântul există și în cele trei dialecte sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân). Lat. viridia, din familia lui viridis, s-a păstrat în română ca varză (și în acest caz, este de presupus o formă sincopată *virdia). Forma veche a cuvântului a fost vearză, care există în textele vechi și în aromână, cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
geografic românesc, fiindcă multe dintre cuvintele cu istorie palpitantă sunt răspândite numai în variantele geografice ale limbii române (în cele patru dialecte istorice deja menționate sau în graiurile dacoromânești). Volume aparte vor fi consacrate prezentării unor cuvinte aromâne, meglenoromâne sau istroromâne ori unor termeni caracteristici graiului muntean, moldovean, bănățean, crișean sau graiurilor transilvănene. Cercetările din ultimii ani oferă material lexical cules și din vorbirea românilor din afara granițelor țării noastre; în domeniul lexicului, diverse elemente neînregistrate pe teritoriul României au istorii interesante
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și o altă perspectivă, care ține seama de poziția cuvintelor moștenite în structura lexicului românesc. Unele aparțin limbii literare, altele au rămas doar în variantele dialectale; între acestea din urmă, remarcăm unele care există numai în dialectele sud-dunărene (aromână, meglenoromână, istroromână), altele care s-au păstrat în graiurile dacoromânești arhaice și unele pe care le întâlnim numai în textele vechi românești. Cât privește termenii din prima categorie, cei din limba literară, aceștia sunt de diverse tipuri: pe lângă cei care sunt cel
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. *paludosus, care sunt mai curând formate pe terenul limbii române decât moștenite din latină. Printre derivatele neatestate în latină și prezente numai în română, există unele care se găsesc atât în dacoromână, cât și în dialectele sud-dunărene (aromâna, meglenoromâna, istroromâna). În legătură cu acestea, putem presupune fie că au fost moștenite din latină, fie că au fost formate în româna comună înainte de secolele 10-12, deci înainte de separarea celor patru dialecte. Cu alte cuvinte, într-un caz ca fecior < lat. *fetiolus, prezent și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care contactul a fost pasager au împrumutat cuvinte limbii române. A rezultat imaginea unei limbi artificiale atât ca naștere cât și ca existență dialectală: latina a generat limba română într-un spațiu restrâns, iar apariția dialectelor dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân este rezultatul expansiunii ulterioare a limbii române. La această schemă istorică revenise și Hasdeu după încercarea nereușită de a pune în valoare substratul. Astfel știința istorică tradițională a eșuat în imaginarea unui spațiu limitat de constituire a limbii române și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
doua jumătate a secolului VI poporul român a trăit în peninsula balcanică în cea mai mare conformitate etnică și în cea mai strânsă legătură politică și geografică. În a doua jumătate a secolului VI s-au despărțit însă, dacoromânii împreună cu istroromânii de o parte, de macedoromâni de altă parte... Tulpina românească a început să se desfacă în ramuri. Iar scisiunile au fost foarte probabil însoțite de deplasări, masa românească a început să se reverse în valuri. Această deplasare, această revărsare în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bază a originii românilor. În al doilea rând, și materialul lexical, trecut în plan secundar, deși el reprezintă rațiunea de a fi a limbii și baza de constituire a foneticii și gramaticii, analizat de autor în dialectele macedoromân, meglenit și istroromân vizavi de cel dacoromân, se încheie nu, cum era firesc, cu conturarea structurii lexicale, fie ea și heteroglotă, a limbii române, ci cu „învățăturile pe care ni le dă limba românească prin formele și cuvintele ei asupra istoriei poporului român
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
grup împreună cu dacoromânii” (p. 254). Oricât s-a străduit Pușcariu să lărgească patria primitivă, au rămas zone largi unde prezența romanității orientale nu s-ar putea explica altfel decât prin migrații: aromânii s-au rupt de megleniți migrând spre sud, istroromânii au emigrat spre vest, muntenii și moldovenii au coborât din Ardeal la cel de al doilea descălecat, căci altfel nu s-ar explica prezența maghiarismelor și în limba lor, etc. Elementele nelatine ale limbii române, prezentate în capitolul „Vecinii” (p.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu însemnează că e un cuvânt turcic împrumutat în epoca străromână. El e de origine turcească (čoban) și a pătruns în toate limbile balcanice: bulg. čoban, čobanin, sârb. čóban, čóbanin, alb. tshoban, n. grec. τζοβάνις. De la sârbi l au împrumutat istroromânii, la care țobån e mai rar întrebuințat decât pastír; de la albanezi îl au aromânii, care-l întrebuințează foarte rar, căci numele păstorului de oi e la ei picurar; de la bulgari l-am împrumutat și noi. (Harta răspândirii cuvântului) arată cum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
altfel decât ca ramificații ale unei limbi de bază cum a fost latina pentru limbile romanice și protolimba i.-e. pentru limbile indoeuropene. Pentru a concepe trecutul limbii române ca punct de plecare a dialectelor ei (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân) a fost inventată „româna comună” care trebuia să se nască într-o zonă restrânsă din „latina vulgară”. Această zonă a fost creată, la O. Densusianu, prin „evacuarea Daciei în anul 271” și concentrarea latinității în Iliria. Pentru atenuarea contradicției dintre
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu simultane cu formarea celor două grupuri de graiuri dacoromâne. Din româna comună vorbită În nordul Dunării. Denumirile graiuri de tip muntean și graiuri de tip moldovean sînt deci denumiri convenționale, așa cum sînt și denumirile dialectelor românești sud-dunărene macedoromân, meglenoromân, istroromân, ai căror vorbitori se numesc armâń, vlași, rumëri. Dar aceste denumiri au În vedere numeroasele și profundele asemănări Între graiurile dacoromâne de tip nordic sau moldovenesc și de tip sudic sau muntenesc. Folosindu-se de aceste nume, Vasile Stati ar
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Ilaș (Soroca), Cecilia Oiescu (Edinești-Hotin), Sofia Pârjoi (Cahul), Florentin Iliescu (Athos), Nenov Teodor (Bolgrad), Pogurschi Elena-Tulcea (Maglenoromâni), Viorel Coman-Medgidia (Macedonia), Ioan Dan - Satu Mare (Transcarpatia), Vasile Tega - Canada (Aromânii), A. Turculeț (Albania), Constantin Mănuță (Herța), A. Dăscălu (Boian-Bucovina), Emil Rațiu - Roma (Istroromânii), Gheorghe Padiati (Grecia). Au colaborat Doina Azoicăi, Elena Boghițoiu, I. D. Adumitrăcesei, Petre Andrei, Maria Chiriac, N. Buciușcan, Lidia Gaizler, J. Butnaru, N. Barbăroșie, Livia Bejan, El. Vasiliu, V. Neștian, C. Buda, N. Chirilă, R. Duda, E. Cadiu (Brașov). O contribuție
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
două comunități de români din Croația nu se bucură de considerație și sunt pe cale de totală asimilare. Demersurile către autoritățile din Jieni și Sușnevița unde se află comunitatea Istro Românilor, ale ambasadorului României la Zogreb și ale Societății pentru Cultura Istroromânilor „Andrei Glavina” au rămas fără răspuns. Dealfel discriminarea față de români este generală. În Grecia a vorbi românește în public este un delict. În majoritatea țărilor balcanice, în zonele Ucrainene și republica Moldova românilor li se interzice chiar și afirmarea identității
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
Mihail (București) Românii din Estul Europei; Prof. V. Macarie (Iași): Societatea româno-letonă „Dacia” din Riga, Ing. Octavian Căpățână (Cluj-Napoca): Despre situația românilor din Ungaria; Prof. Dr. Al. Andronic (Iași) Vlahio - Morlacii din Slovacia; Prof. Tr. Cantemir (Iași): Cultura spirituală a Istroromânilor; Dr. Doina Azoicăi (Iași): Însemnări din localitatea Jieni (Istria); Gh. Bodor (Iași): Itinerar Cultural în Albania; Cristea Sandu Timoc (Timișoara), Dr. V. Bejan (Iași): Românii timoceni la răscruce; Teohar Mihadaș (Cluj-Napoca): Aromânii ieri și astăzi; Prof. N. Saramandu (București): Începuturile
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
elaborate pe această temă servesc deoparte la susținerea purității unor rase, pe de altă parte spre a justifica oprimarea, discriminarea și în final asimilarea elementului romanic. Aceleași interpretări și ipoteze au fost emise în decursului timpului și în ceea ce privește meglenoromânii și istroromânii. Când nu se mai puteau susține argumentele aberante asupra macedoromânilor cum că ei ar fi fost după localizare geografică greci, bulgari, sârbi sau croați, problema a fost ignorată ca un domeniu care nu există. Dar această populație romanică a existat
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
în fața unui numeros public și a autorităților județene. 20-VIII Vizita colindătorilor de la școlile din Ermoclia- sudul Basarabiei. CAPITOLUL VII Cea mai mică și mai îndepărtate comunitate românească așezată în peninsula Istria, la Marea Adriatică, se stinge. Despărțiți de trupul daco- romaniei, istroromânii și-au purtat destinul din zorii istoriei și până astăzi într-o totală izolare. Arareori au pătruns în locurile lor de piatră și păduri știri despre frații lor din Carpați, Dunăre sau Balcani. Alte multe popoare de alt neam și
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
feudalismului idiomul istrian romanic era vorbit în Dalmația, Raguzza, insula Veglia. Contribuția la cunoașterea istroromânei și a acestui grup etnic este de ajuns de largă datorită multor cercetători streini dar într-o măsură și mai mare de cei români. Populația istroromână este catolică. Prima însemnare despre existența bisericilor datează din anul 1314 și se referă la cea din Valdarsa. În 1803 biserica din Susnevitza avea 340 enoriași iar cea de la Vilanova 341 credincioși. Legături cu țara pe linie religioasă au fost
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
la cea din Valdarsa. În 1803 biserica din Susnevitza avea 340 enoriași iar cea de la Vilanova 341 credincioși. Legături cu țara pe linie religioasă au fost aproape inexistente. În anul 1928 s-a difuzat o cărticică de rugăciuni în limba istroromână de către revista „Făt frumos” din Suceava. Studii și observații sociolingvistice au fost realizate de mulți cercetători streini. P. Kandler (1846, 1848, 1849), Anton Covaci (1846), Carla Franceschi, Carlo Taglavini, August Kovacek, G. Weigand și mulți alții, iar dintre cercetătorii români
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
V.A. Ureche (1868(, Ion Maiorescu (1857), Simion Bărnuțiu (1852), Th. Burada (1890), Ștefan Nanu (1895), Leca Moraru (Cernăuți 1877), Traian Cantermir (Cernăuți 1934) (foto), Sextil Pușcariu și alții. De-o remarcabilă valoare este studiul lui Ion Maiorescu asupra răspândirii istroromânilor, situației demografice și sociale, realizând o minuțioasă cercetare lingvistică, istorică, etnografică, religioasă, culturală. El deplânge restricțiile la care sunt supuși istroromânii de către autoritățile croate, în special cele bisericești. Un alt cercetător, Prof. Th. T. Buranda de la Universitatea din Iași străbate
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]