144 matches
-
credința lui Nogodar, chiar erau trimișii unei Înalte puteri, iar acest lucru avea să se dovedească În curând. - Toktao! răsună, calm, vocea lui Amir. Se auziră mișcări În corturile din jur, și câteva capete Încă nedezmeticite se iviră la intrarea iurtelor. - Toktao! spuse din nou Amir, fără să strige, ca și cum tot ce se Întâmpla ar fi fost absolut firesc. Din iurte ieșiră luptători ai tribului Oggirat, grăbindu-se să-și Încingă săbiile și să-și pună la spate arcurile. În scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
calm, vocea lui Amir. Se auziră mișcări În corturile din jur, și câteva capete Încă nedezmeticite se iviră la intrarea iurtelor. - Toktao! spuse din nou Amir, fără să strige, ca și cum tot ce se Întâmpla ar fi fost absolut firesc. Din iurte ieșiră luptători ai tribului Oggirat, grăbindu-se să-și Încingă săbiile și să-și pună la spate arcurile. În scurt timp, spațiul din jurul cortului lui Toktao se umplu de oggirați cu armele pregătite. Nu știau Însă ce să facă. Prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
meu, aruncându-l În sărăcie și În umilință?! Asupra războinicilor se lăsă o tăcere grea. Nu era o solie, era o judecată. Dinspre ultimele rânduri ieșiră mai În față câteva zeci de luptători ai Toktao, luați de mulți ani din iurtele părinților lor, membri ai tribului Bordjighin. Vestea că Amir trăia și că se Întorsese ca să se răzbune traversase deja Întreaga tabără. În acest conflict, toți luptătorii care nu erau oggirați nu aveau ce căuta. Totul se desfășura Între Amir, Toktao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
setea de pradă și de putere a lui Toktao, erau libere. Noi șefi de trib le vor reprezenta În fața marelui han. - Fiii tribului Bordjighin, care au fost nevoiți să lupte În armata lui Toktao, sunt liberi să se Întoarcă la iurtele și la familiile lor. Sunt liberi să vâneze pe pământurile care le-au aparținut Întotdeauna și să-și aleagă cai din hergheliile de cai sălbatici care le intră În ținuturi. Luptătorii Bordjighin, peste o mie, ieșiră În față și căzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fi trecut prin straturi de lumină și de Întuneric, ochii se deschiseră. Și atunci, Ștefănel nu mai văzu nimic. Se afla În plin Întuneric, dar trăia. Era un Întuneric adevărat. Prin el Începeau să se distingă lucruri. Se afla În iurta lui dăruită de Amir, acoperită cu blănuri de pardos și de tigru, cu piele de iac pe jos și cu două arcuri frumos curbate și două pumnale de aur lângă, atârnate deasupra lui. Afară, legați de uia, se aflau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trei cai pe care-i primise de la trei șefi de trib. Cai mici, ușor de Încălecat, unul alb, unul murg, celălalt negru, cu o pată albă pe un ochi. Caii fornăiau ușor prin somn. Era Încă noapte. Ștefănel ieși din iurtă și privi stelele. Aerul era răcoros, dar prevestea căldura zilei ce avea să vină. Se duse la iurta lui Nogodar și, conform tradiției, intră fără să bată. Constată, surprins, că bătrânul nu dormea. Parcă l-ar fi așteptat. - Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unul murg, celălalt negru, cu o pată albă pe un ochi. Caii fornăiau ușor prin somn. Era Încă noapte. Ștefănel ieși din iurtă și privi stelele. Aerul era răcoros, dar prevestea căldura zilei ce avea să vină. Se duse la iurta lui Nogodar și, conform tradiției, intră fără să bată. Constată, surprins, că bătrânul nu dormea. Parcă l-ar fi așteptat. - Trebuie să plec, spuse calm copilul. - Știu, răspunse Nogodar. De fapt, asta e cam tot ce știu. Unde, de ce, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dincolo de orizont. - Și Amir? - Mi-e teamă că nu mă va lăsa să plec. - Ești fratele lui de sânge. Trebuie să-i spui. - Bine. Îi spun. Pregătește totul. Eu nu am de luat decât armele și caii. Ștefănel ieși din iurta lui Nogodar și privi din nou stelele. Cerul se schimbase. Dar era Încă noapte deplină. Caii fornăiră din nou prin somn. Și lângă cai, o siluetă se profilă nemișcată. - Amir! exclamă copilul. - Andà vrea să plece... spuse șoptit Amir. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
decât spune. Asta simțea Andà. Deci, trebuia să plece. - Bine, spuse Amir cu tristețe. Te voi Însoți până dincolo de râul Kerulen. - Nu. Va trebui să rămâi aici, altfel se va ști că m-ai ajutat să plec. Nogodar ieși din iurta lui, Încărcând doi cai cu merinde. - Gata, spuse, fără să mai adauge nimic. Ștefănel sări În șa. Bătrânul legă și ceilalți doi cai ai copilului de șaua unuia din caii de povară, apoi Încălecă. Amir prinse caii celor doi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
roșu, deasupra stepelor mongole. Orizontul plutea ușor În aburii dimineții, iar femeile tribului Bordjighin fierbeau laptele de iapă. Călăreții erau prăfuiți, caii lor erau obosiți. Se vedea că veneau de departe. Priviră În jur cu mult interes, apoi descălecară În fața iurtei cu cele nouă cozi de iac, semnul șefului de trib. Amir le ieși În Întâmpinare. - Poftiți, orice musafir e bine-venit la ora când se fierbe primul lapte de dimineață. Oaspeții primiră câte un bol cu lapte cald. Doar doi dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dintre mongoli i se adresă lui Amir Într-un dialect vorbit mai mult În ținuturile de la apusul Mongoliei, de dincolo de râul Selenga. - Dacă tu ești Amir, fiul lui Baian și Învingătorul lui Toktao, atunci ne bucurăm că suntem primiți În iurta unui viteaz. Amir intră primul, se așeză În partea dreaptă și așteptă ca oaspeții să se așeze pe blănurile de linx așternute pe jos. Odată ritualul așezării Încheiat, același mongol luă cuvântul. - Vestea Întoarcerii tale a traversat stepele și pustiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
invoca legea sfântă a frăției de sânge, care cere ca fiecare din frați să-l apere pe celălalt. Dar n-o invocase. Pur și simplu, nu știa. Fără să mai adauge nimic, cei cinci mulțumiră pentru primire și ieșiră din iurta lui Amir. Arabul care vorbise despre semnul șarpelui și al săgeții se apropie de una dintre iepele proaspăt mulse, legate la uia. Rămase la cinci pași de ea și o privi. Iapa ridică ochii mari și se uită la ciudatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se Întâmplase. - Avea să moară oricum, peste șase luni, spuse arabul Înainte de a da pinteni. Vei primi În locul ei cinci cai pursânge arab. Te așteptăm la Karakhorum! Cei cinci porniră la galop, ridicând În urma lor un nor de praf. Din iurta vecină ieși șamanul Utoula, tulburat. - Am simțit umbra morții asupra tribului tău, Amir. Acești oameni au puteri dincolo de cele omenești. Apoi văzu iapa moartă și murmură Înfiorat: - Magie... Amir Îl țintui cu o privire aspră, răscolitoare. - E bine că Andà
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
palatele capitalei turcești, cineva Încercase și reușise Îndepărtarea lui. Putea fi o măsură definitivă sau temporară, acest lucru era mai puțin important. Dar devenea tot mai limpede că, dacă nici un lucru misterios nu intervenea, șederea lui și a războinicilor În iurtele de pe valea Kerulenului se putea prelungi la infinit. Și nu știa dacă acesta era un lucru bun sau rău. În definitiv, nu visase să ajungă un războinic pe meleaguri străine, ci visase să redea tribului Bordjighin demnitatea de odinioară. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă două ore de galop, asudat, prăfuit și extrem de agitat. Purta semnul șarpelui și săgeții și fusese trimis de grupul celor patru Cuceritori. Nu avea nici un mesaj scris, căci reținuse exact ce are de spus. Și spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe cercul pe care sunt construite iurtele voastre. Nici de această dată tătarul nu răspunse. Dar, cu un gest lent, ca să nu fie suspectat de Apărători, duse mâna la piept și scoase un răvaș. - Aceasta, spuse mesagerul, este scrisoarea pe care fiul cel mic al căpitanului Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
majore. Reveria arhitecturală simplistă a nomazilor îl trimisese cu gândul la compromisul făcut de mongolii medievali între cort și palat. Odată cu afirmarea puterii lor politico-militare, apăruse nevoia de a grefa imaginea impunătoare a zidurilor de piatră pe confortul efectiv al iurtei, mult mai adânc înrădăcinat în trăirile lor. Victoria avea două fețe: cea publică, asociată cu edificarea de ziduri și intrarea puterii în regim administrativ, și cea privată, atrasă statornic, inerțial, de cortul ancestral. Pe la 822 e.n., la Karabalgasun, pe Drumul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cea publică, asociată cu edificarea de ziduri și intrarea puterii în regim administrativ, și cea privată, atrasă statornic, inerțial, de cortul ancestral. Pe la 822 e.n., la Karabalgasun, pe Drumul Mătăsii, căpeteniei uigure i se instalase pe terasa superioară a palatului iurta lui mongolă de pâslă complet acoperită cu foaie de aur, iar împăratul tibetan recursese și el, pare-se, la aceeași soluție pentru a-și palia nostalgia de un trecut neașezat nu foarte îndepărtat 2. Nomazii se simțeau prea apăsați de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ales la ceasul târziu, când veghea contenește și oboseala mână omul înspre refugiu-i de pe urmă. Fiecare suveran își are suveranul; simbolic, piatra se găsea încoronată de cupola cortului. În somn ne reîntoarcem la origini, iar pentru suveranii mongoli, pâsla iurtei impregnată cu mirosul ei de bălegar ars și seu de oaie, cu șuierul vântului, cu temutele tunete ale tăriei, cu vociferările animale dimprejur și cu tăcerea locvace a strămoșilor rămânea scutecul cel mai reconfortant. Dar și cel mai gelos în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
noi înșine într-ale traiului nomad. Cine n-are nomazi să și-i importe! − Bineînțeles că asta-i tendința, întări Rudi! N-ați văzut că bună parte din construcțiile pentru Olimpiada de la Londra au și fost deja dezasamblate, întocmai ca iurtele mongole? Venit, văzut, campat, lăsat locul curat. − Ave Caesar imperator nomadibus! fu salutat dictonul apocrif. Dar nu prea văd de ce-am trece la corturi și nu la hoteluri demontabile, care țin totuși de nobilul nostru meșteșug. Dacă stau să
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
arată ca înțelegând sensul moral al acțiunii umane. Cum cerul se adună mereu rotund în jurul calului și călărețului, omul stepei (homo stepaniensis) se închină unei divinități creatoare - GőrTangrî - zeul cerului, care-l ocrotește în cortul lui rotund, care ia forma iurtei. În ciuda mărturiilor târzii persane, mult înfrumusețate, care arată o anumită noblețe sufletească pentru omul stepei și a mărturiilor europene moderne care păstrează nostalgia timpurilor primare, barbarii asiatici sunt violenți și hoți, își fură caii și femeile, se omoară pentru cauze
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cat cu noul statut social, istoria neconstatând ridicări la luptă ale tătarilor pentru libertatea lor personală. În Mongolia lui Gengis-Han era oprit de a avea robi dintre mongoli; toți ceilalți, chinezi, musulmani de diferite neamuri, nestorieni serveau ca robi pe lângă iurtele mongolilor. Din poziția de cuceritori se trage concepția după care, toți, fără excepție, s-au considerat îndreptățiți a fi întreținuți de sedentari, iar aceștia slugi erau privite ca inferiori, chiar dacă proveneau din ilustre familii de prinți și regi. Cât privește
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
arbitrat cît mai bine, ci să fie acolo, drept răsplată, toți cei care le garantează succesul în alegeri. Italia are un vot, insula lui Robinson Crusoe tot unul. Și stați puțin, că încă nu s-au anunțat colibele de crengi, iurtele și bărcile naufragiate de unde provin asistenții. Așa e politically correct în mileniul al treilea. Italia să fie eliminată de o bovină nedumerită cu fluier ecuadorian, iar un papuaș să ridice ofsaid la aut în văzul unui miliard de telespectatori. În
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
viu în veșnică regenerare, copacul e și el un simbol al vieții, drum ascensional pe care îl străbat cei care trec din lumea vizibilului în cea a invizibilului pe care îl evocă și scara lui Iacob și stâlpul șamanic din iurta siberiană și stâlpii din sanctuarele voodoo sau cel al colibei indienilor sioux în jurul căruia are loc dansul soarelui, coloana vertebrală, stâlpul casei sau al oricărui templu al sufletului. Nu Arborele Cunoașterii, ci cel vecin, al Vieții, este Axis Mundi inversat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și gloria nemuritoare. Ceea ce a făcut Ghengis Khan din cetele răzlețe de văcari inculți ale mongolilor răspândiți pe mii de kilometri, primitivi, fără conștiința unui trecut și fără un ideal comun, nu are asemănare pe tot întinsul globului. Astăzi, în iurtele de piei peticite și afumate, în jurul focului de noapte, un popor decăzut adoarme în sunetele alăutei, ce repetă la nesfârșit povestea unui trecut glorios, când Ghengis Khan trăia... O! pe acel timp, în acea vreme toți tinerii aveau un cal
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]