67 matches
-
cu spatele din garaj. Avansă cu spatele către poartă și bărbatul coborî, lăsând motorul pornit, și se Îndreptă spre poartă ca s-o deschidă. Fie nu-i văzu pe cei doi oameni de acolo, fie alese să-i ignore. Deschise ivărul porții, o Împinse În lături și apoi se duse Înapoi spre portiera deschisă a mașinii. — Sergent Kayman? strigă Brunetti peste sunetul motorului. Auzindu-și numele, bărbatul se Întoarse și se uită la ei. Amândoi polițiștii pășiră În față, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
pentru înregistrarea consumului de utilități a căror valoare se facturează furnizorilor. Administratorul este obligat să se ocupe de micile reparații ale părților comune și să înlocuiască elementele electrice și de feronerie defecte, cum sunt : becurile arse, întrerupătoarele și instalațiile scurtcircuitate, ivărele, zăvoarele, clanțele de la uși, cremoanele și alte sisteme de închidere la geamuri, tâmplăria degradată sau distrusă, cât și alte elemente comune de pe scara blocului și din subsol care prezintă mici defecțiuni ce împiedică funcționarea curentă a acestora. În cazul avariilor
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
putea să nici nu fie Îmbrăcați ca lumea. — O să aștept În mașină, Bernie, zise Inge. M-am uitat la ea și am ridicat din umeri În semn de scuză, Înainte de a-l urma pe Welser În sus pe trepte. Ridică ivărul de lemn și am intat pe ușă. Înăuntru, podeaua și pereții erau vopsiți Într-o nuanță spălăcită de galben. Lipite de pereți erau paturi de campanie pentru doisprezece muncitori, dintre care trei nu aveau saltele, iar trei erau ocupate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Dar nu era decât o minusculă, mizeră cabină de closet, cu pereții murdari de urme de degete și mirosind a urină învechită. Resemnat, am pus zăvorul și m-am așezat pe scaun, pe când ușa era zgâlțâită de lovituri de pumn. Ivărul zăvorului aluneca tot mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut ordine în cameră, pentru că nu suport să scriu într-o odaie în care cărțile nu sânt una peste
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în fundul curții, la vreo cincizeci de metri de casă, în capătul unei alei de cărămizi. Profilată în amurg, neagră pe cerul ca purpura, era sinistră. Doar la amiază mă încumetam să intru acolo. Deschideam ușa dând la o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași, cu corpul sferic și labele filiforme, lungi cât degetele mele, păianjeni de toate felurile, de toate culorile putrefacției, de la verzui la maroniu și roșcat... Știam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Vizorul se Întredeschise. O privire Întunecată și bănuitoare mă observa. — Cine-i? Am recunoscut glasul Ceciliei, una din fetele aflate În serviciul familiei Aguilar. — SÎnt Daniel Sempere, Cecilia. Vizorul se Închise și, după cîteva secunde, Începu concertul de zăvoare și ivăre care blindau intrarea În apartament. Ușa se deschise Încet și mă Întîmpină Cecilia, purtînd uniformă și bonetă, cu o lumînare Înfiptă Într-un sfeșnic. După expresia ei alarmată, am intuit că, probabil, aveam un aspect cadaveric. — Bună seara, Cecilia. Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
încuietori. Caută pe sub togă, la brâu, și scoate o cheie. O învârte cu grijă, pentru ca fiecare din țișor să intre pe rând în lăcașul lui. Altminteri, resortul poate sări și se blochează. Reușește să elibereze zăvorul și-l trage din ivăr. Dă capacul lăzii peste cap. Cu un suspin de mulțumire, își plimbă mâinile printre veșmintele frumos rânduite. Le dă la o parte încet. Aici ține el arma 261 mortală pe care zeii atotputernici i-au pus-o în mână. N
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
existența oamenilor din casele pe lîngă care trecea, văzînd luminile stinse În camerele de la parter și altele aprinse În dormitoare sau pe coridoare, pentru că oamenii se duceau la culcare. Observă o femeie cum ridică o perdea pentru a ajunge la ivărul ferestrei: era Înfășurată În perdea ca o mireasă În vălul ei. Într-o casă modernă, o fereastră glazurată de baie era luminată și arăta foarte limpede silueta unui bărbat În maiou: omul bău dintr-un pahar, Își dădu capul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
veci! Ținându-se de mână, parcă înlănțuiți în durerea lor, bat la o ușă, o singură ușă pe care o cunoșteau... Veche, căptușită pe alocuri cu piei de oaie împotriva vântului, cu lemnul de acum mâncat de carii, cu un ivăr prins în câteva cuie ruginite și scârțâind parcă a jale, ușa se deschide cu greu în fața micuților. ... doi băieți și o fetiță: 12, 8 și 6 ani... ... și o bătrână micuță, îmbrăcată în negru, cu broboada acoperindu-i parcă toată
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă, una de oțel într-un perete de beton. Aleea-i atât de îngustă încât nu se vede nimic în lungul ei. Doamna Clark se strecoară din scaun, coboară și trage de-un ivăr. Apoi dispare înăuntru și ușa autobuzului se deschide într-un dreptunghi de nimic pur. Doar întuneric. Îndeajuns de lat încât să te poți strecura prin el. În interior simți mirosul ascuțit ca un ac al urinei de șoareci. Mai pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca lăncile unui triunghi. Stabile corpuri! Insolvate, în veritabila vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic, iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crima fracției și a secundei expia acum în amestec. Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns. Și "psalmii deșertatului de soare stăpîn" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
decât cea în care ne aflam noi. Nu părea să fie vreun câine, așa că se părea că tot ce aveam de făcut era să-mi pregătesc intrarea. Am pus zăvorul la ușă în urma mea și m-am apucat să desfac ivărul de la fereastră. Era înțepenit și de-abia reușisem să-l fac să se deschidă, când s-a auzit un ciocănit la ușă. Era Rahn. — Herr Steininger? Sunteți înăuntru? Numai un pic! — Vom începe în câteva momente. — Vin imediat, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îți vine, cum îți place pe copilă s-o desmierzi, După gât să-i așezi brațul, gură-n gură, piept la piept, S-o întrebi numai cu ochii: Mă iubești tu? Spune drept! Ași! abia ți-ai întins mâna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vre un unchiu, vre o mătușă... Iute capul într-o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
asistentă rătăcită, împărțind ordine și reproșuri. Își arunca buzduganul sonor-olfactiv - amestec de țigări Pescăruș și lavandă fină - cu mult înainte de a intra în sala de ortopedie, unde era z(m)eu absolut. Deschidea ultima ușă zdruncinând-o din balamale, apăsând ivărul până în prăsele și pocnind-o vibratil peste pupinelul antic ce steriliza ce voia și când voia. Acolo se oprea o clipă și, în timp ce-și trăgea coiful-bonetă până deasupra nasului coroiat, prag natural al ochelarilor cu rame groase, adulmeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși. Zăvorul ușii de intrare Începu să se miște ușor, pe tăcute, apoi drugul ivărului se lăsă Încet În jos, iar ușa se Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea i le lipise de față. Cuplul dormea Îmbrățișat, lumina zorilor pătrundea slab prin ușa de la balcon rămasă Întredeschisă. Soneria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
printr-o simbolică logică a inversiunii, legată de sacrificiul - atât al realității perceptive utilitare, cât și al subiectivității artistului. Deși cercul înțelegerii adevărate se mărește tot mai mult, acesta refuză, totuși, să se închidă: Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns 30. Pe calea urmată de autorul american, comentează Ion Barbu, poezia ("zarul de constantă lumină"), care neagă și, în același timp, ne protejează ("ivăr") de lumea fizică, materială, sublunara ("inferioarele iaduri"), nu reușește
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
să se închidă: Pe zarul de constantă lumină însă, ivăr inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns 30. Pe calea urmată de autorul american, comentează Ion Barbu, poezia ("zarul de constantă lumină"), care neagă și, în același timp, ne protejează ("ivăr") de lumea fizică, materială, sublunara ("inferioarele iaduri"), nu reușește să asigure cunoaștere sufletului individual, ce vibrează la unison cu (eventual, în viziune poescă, disoluția acestuia în) cel cosmic ("Sufletul Cercetat se menținea neajuns"). Regăsim această idee în recenzia consacrată apariției
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]