1,745 matches
-
asistăm la o adevarată dezlănțuire de fantastic arhitectural; în catedrală, naratorul trăiește o reverie: "Câțiva stâlpi groși făcură mișcări grave (...); câteva coloane zvelte și drepte începură să râdă și să salte? (Oeuvres, ț. IX, p. 262, în colecția Pléiade). Prima ivire a Babei e impresionantă: o vedem parcă din profil, uscată de ororile lumii (suferite dar și făcute de ea!), în plin demers vrăjitoresc de chemare a victimei pe flacăra: Tot răscolea vulvoarele/ Șoptind încet un nume". Și totuși, ea pare
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
vântul, sufla, mugește,/ Vâjâie, șuiera, tuna, răcnește./ Vaz o schinteie, o flăcăruie/ Cât se lățește, ea mi se suie,/ În clip-o mare d-aur s-arată,/ Toată pădurea e-nvăpăiată./ Undele jarului umplă locul,/ Alb, verde, galben, roșu e focul." Ivirea propriu-zisă a vrăjitoarei pare un "efect" de pirotehnie. La început, ea seamănă cu o mică "trâmba învăluita", albind pe sol. Degrabă decorul se schimbă și magiciana (cu plete clasice de șerpi, ca Meduză) țâșnește din "mincea (mingea?) stârcita" în formă
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
și încă neluminată, iată-l în picioare, îmbrăcat tot în alb, parcă spoit cu var de sus pînă jos, inclusiv părul; aceeași prelungă siluetă, elegantă, dreaptă, cu gîtul lung, cu micul chip ascuțit, cu ochi albaștri, bridați, atît de aproape de ivirea nasului mic, nasul ascuțit al Marelui Fritz, cu un aer ironic, fini mîini mici, picioare sprintene, statura înaltă și ușoară, același, doar cu douăzeci și cinci de ani mai mult; douăzeci și cinci de ani invizibili, căci părul îi era gri argintat și la
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
Mircea Mihăieș Au trecut trei luni și mai bine de la restaurația pedeseristă și lucrurile băltesc în eterna zonă a penibilului și a delăsării. Incapabili de reformă, plictisiți de ideea regândirii societății românești, oamenii lui Adrian Năstase trag de timp, așteptând ivirea cine știe cărui miracol. În afara câtorva declarații cinice ale premierului ("Domnii nemulțumiți din opoziție n-au decât să mai stea afară o tură!"), înafara proptirii tot mai ferme a regimului în parii securismului, nimic de semnalat. Nici o undă de speranță, nici un curent
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
mea și le urez mai ales acelora risipiți prin lume mult noroc. Pentru acei care au gustat cu voluptate această pâine otrăvită a minciunii, nu am decât compasiune. E ceva rău în ei...care îi îndeamnă să se bucure la ivirea în lume a răului. Îl întâmpină recunoscându-se în el. Să încerce să se purifice, să scape de sub tirania răului care îi domină... În această încercare mi-au stat alături români, evrei, maghiari, țigani, armeni, sârbi, albanezi...Cu toții sau dovedit
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
lui Arthur Rimbaud: "Mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul confortului", i-aș putea juxtapune propria-mi alintătură: " Nu mi-e teamă de iarnă pentru că e anotimpul disconfortului". De parcă aș vorbi în idiomul nostru, al obișnuiților cu disconfortul. De parcă ivirea unei ierni confortabile din toate punctele de vedere ne-ar lua prin surprindere, ar contraveni obișnuințelor, nenorocitelor obișnuințe ale jumătății noastre de veac. *** Altceva. Vreau altceva. Să ies din hățișul ăsta imund. Să văd altceva. Ce? Urc la volan și
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
Cereasca lună iată că învie La colțul străzii, acolo, lîngă ram. Dintre ale noastre vorbe știu că una Există, pentru a o figura. Secretul stă, cred, în a o afla Cu umilință. Este vorba luna. Să întinez nu îndrăznesc curata Ivire-a lunii cu-o figură vană. Indescifrabilă-i și cotidiană Și mai presus de poezia-mi, biata. Și știu că luna sau cuvîntul luna E-un șir de semne care-au fost create Spre-a da un sens acestei încifrate
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
să mor, Nu te-ntrista ! Nu sunt departe! Și află că m-am stins de dor. Întâi, mi-a purpurat privirea, Pierdută-n roșiile apuneri El, soarele, pe când iubirea, Înnebunea sub presupuneri. Apoi, mi-au lăcrimat pleoape De-a ta ivire bucurate Și de fiorul că de-aproape, Te voi privi pe săturate ! Iar în final, în sânge seruri Au împietrit căldura care, Mi-a arătat că sunt sub ceruri Singur, căutându-te spre zare. ... Când te-ai întors, răpus de
SĂ-ŢI FIE ZILELE DEŞARTE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382693_a_384022]
-
fi împovărate De-acum până la-nalta asfințire În jurul unei stele luminate Suflete pline de iubire Lăsați-vă prin timp purtate Chemarea lumii veți străbate Drumuri cu doruri și uimire Ca nu cumva să fiți uitate Prin veacuri și a lor ivire Suflete pline de iubire Lăsați-vă prin timp purtate! Referință Bibliografică: SUFLETE PLINE DE IUBIRE / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2283, Anul VII, 01 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUFLETE PLINE DE IUBIRE de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382759_a_384088]
-
apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum cornițele melcilor primăvara, când simt umezeala picăturilor de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
grădinii cu flori spirituale ale României. Între ele, un loc cuvenit este, negreșit, cel al glăsuitorilor de melos, iar între aceștia zâmbește ca mușcata în canatul ferestrei frumoasa doamnă de cântec ce pune în primejdie umbra oricărui nor sufletesc la ivirea ochilor ei de cer și auzirea glasului ei de vioară, Maria Șalaru. Voioasă, generoasă, omenoasă, această artistă ar putea iniția oricând, cu sorți de izbândă un referendum de denunțare a posomorârii. Până azi nu a vădit aspirații publice altele decât
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
pildă de locuitorii părților țării; însă se osîndeau numai cei cu renume de ucigași și femei otrăvitoare". În altă parte, se menționează tot despre Tîrgul Moșilor că se organiza doar odată pe an, în luna mai, la marginea Capitalei. "O dată cu ivirea florilor și înverzirea pomilor, se adunau din toată țara locuitorii, își schimbau și își vindeau manufacturele lor și productele lor, precum: donițe, oale, instrumente de lemnărie, rogojini, haine și orice alte manufacturi brute ce producea muncitorul muntelui, al pădurilor și
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
o piedică în anticiparea unui concubinaj care, durînd peste trei decenii, avea să-i fie un veritabil colac de salvare: pentru un fantast fără aptitudini de supraviețuire, căruia efortul de a se adapta la climatul postbelic îi putea fi fatal, ivirea unei mecena feminin dispus a proteja artiști faliți era semnul mîntuirii. În fond, alipirea lor a fost un alt fel de Anschluss cu urmări providențiale pentru amîndoi: matroana ofilită își găsea Siegfriedul menit a-i alina poftele senectuții, iar tînărul
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
Clasicismul lui Pillat a filtrat substanță romantică, și-a însușit modificările simboliste ale limbajului poetic, a vizitat poezia pură din primul modernism; a grefat apoi aceste cuceriri pe trunchiul unui clasicism fundamental, fără vîrstă, descins din moștenirea europeană străveche. Rezultatul: ivirea în literatura română interbelică a unui fel de Lord Tennyson local, cultivator de poezie potolită și cu vocație oficială, în sensul acceptării ei de cît mai mulți cititori. Așa cum Tennyson întrupase, poetic, epoca victoriană în variantă academică, tot așa Ion
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
poetul manifestă o dispoziție figurativă continuă, plină de fantezie, în ciuda versului de aparențe cuminți. Ca orice clasicist tardiv, el profită de mutațiile grave ale limbajului poetic petrecute în epoca simbolistă și după aceea. O situație specială reprezintă apariția domnitorului Negru-vodă: ivirea lui întrun decor geografic precis și verificabil (Argeș, Rîul Doamnei) ne arată în ce măsură perspectiva legendară contaminează poezia lui Pillat, aflat mereu în căutare de tradiții existente sau inventate de el însuși. Ar fi vrut, asemenea lui Alecsandri, ca teritoriul României
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
Corneliu Coposu. Pînă la revoluție, grădinarul Octavian se supune unui plan de salvare individuală, încredințat fiind că România e în derivă colectivă. Mai mult, în clipele de evaziune, Octavian reușește să iasă din trup călătorind cu sufletul în locuri îndepărtate. Ivirea între cei doi a Verei Stănescu, o colegă de liceu pe care dioscurii ieșiți din gîtul Gorgonei o iubesc pe rînd, nu are decît rostul de a da contur mai pregnant deosebirii dintre cei doi, amorul fiind act de posesiune
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
condiții de laborator s-ar dovedi extrem de dificile (fapt perfect adevărat până în acest moment). Și asta pentru că oamenii de știință ar trebui să ia în calcul toate evenimentele care au avut loc în Univers de la apariția germenilor vieții și până la ivirea complexității ARN-ului, contrazicând ipoteza originii rapide a vieții chiar aici, pe Terra. Iar realitatea este că noi, oamenii, am eșuat în mod repetat atunci când a venit vorba să inventăm chiar și o singură enzimă funcțională fără a o copia
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
Cultură, spectacole, evenimente Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă miercuri, 14 martie, ora 17.00, la Sala Irina Nicolau, la vernisajul expoziției Ivirea. Dinspre duhuri spre Duh, în cadrul proiectului Childhood. Remains and Heritage. Proiectul european Childhood. Remains and Heritage / Copilăria. Rămășițe și patrimoniu coordonat de Muzeul Național al Țăranului Român vă oferă ocazia rară de a urmări, ba chiar și de a participa
Muzeul copilăriei la MŢR [Corola-blog/BlogPost/99606_a_100898]
-
trecutul îndepărtat, ci și pe cel recent, precum și prezentul în plină schimbare, sperând să punem în valoare nu doar diferențele locale, ci și percepția comună în timp și spațiu asupra copilăriei. Începem cu deschiderea primei viitoare săli de muzeu, intitulată Ivirea. Dinspre duhuri spre Duh. De la întrebarea de unde vin copiii? până la ce se petrece cu ei după moarte, de la practici magice de întâmpinare și menire până la ceremonia botezului, de la căutări incitante - cum ar fi cea a unui echivalent rural al biberonului
Muzeul copilăriei la MŢR [Corola-blog/BlogPost/99606_a_100898]
-
care te iubesc și cu drag îți dăruiesc, A mea dragoste profundă, ce inima-mi inundă, Cu dorințe de a te avea, lângă inimioara mea, Să te simt cum te-nfierbinți, ieșindu-ți din minți. Ești floarea florilor, ce strălucești la ivirea zorilor, Cu al tău zâmbet ce mi-l dăruiești, dar și cu povești, Din a ta viață pe care o ai și dorești să mi le dai. Referință Bibliografică: Ce te-aș mai...... / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CE TE-AȘ MAI...... de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384249_a_385578]
-
început sărbătoarea personală cu o îndelungă primire de felicitări, flori și îmbrățișări. Chiar dacă în adevărata grădină adunată pe podiumul sărbătoritei și al invitaților ei nu se aflau și ramuri cu flori de tei, mireasma lor, ajunsă la apogeu în orașul ivirii pe lume a Poetului, se înstăpânise și în sală. Acesta a fost un prim semn, adeverind înscrisul de pe afișul manifestării, “La vremea miresmelor teiului eminescian...”, că întâlnirea de aici a iubitorilor de cultură avea să aibă și o altă semnificație
Sărbătoarea Luciei Olaru Nenati, o mare sărbătoare Eminescu [Corola-blog/BlogPost/94209_a_95501]
-
convingerea că “o astfel de întâlnire cere să ne întărim, că avem multe de făcut”, Mihai C.V. Cornaci mi-a făcut un dar din șirul faptelor pe care le generează conștiința norocului și datoriei de a fi locuitor al orașului ivirii pe lume a lui Eminescu: proaspătul volum, al 18-lea, de “Studii eminescologice” editat de Biblioteca Județeană “Mihai Eminescu” Botoșani. Venit la manifestare cu pliantul spectacolului “Rădăcini de foc”, păstrat cu grijă de aproape 30 de ani, Constantin Adam i-
Sărbătoarea Luciei Olaru Nenati, o mare sărbătoare Eminescu [Corola-blog/BlogPost/94209_a_95501]
-
VREME... Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1759 din 25 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului DE-O VREME..... Mi-am așezat sub pleoape De-o vreme amintirea... O vreau nepieritoare și aproape Cât mai e vreme să-i veghez ivirea Și s-o respir din străluciri de ape. Ea în adâncu-mi prinse rădăcini Prin care noi în taină ne-am legat O recunosc,azi, îngerii marini Și prima stea care a lăcrimat Pe zorii,de rubine,plini ! Referință Bibliografică: DE-
DE-O VREME... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382196_a_383525]
-
februarie 2015 Toate Articolele Autorului zor și zor iată vine-n dată hai la joc busuioc în mijloc când pornește năvălește răscolește ca-ntr-o strângere și-o atingere inimi mai cu foc se aruncă-n joc ochii-ntr-o ivire ca o nălucire tot mereu dau roată pân` găsesc cea fată ce se-ascunde-n trupul lui dragului - iubitului și-l frământâ-ncetișor zăpăcindu-l tot de dor mai apoi îl prinde bine lângă ea mereu îl ține dragostea-și aprind mai tare
ANTI-CIULEANDRA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382319_a_383648]
-
în semn de dragoste pentru limba română, pe care o consideră cea mai bogată dintre toate. Rememorându-și începuturile, dânsa realizează că atunci când s-a stabilit la Montreal s-a născut a treia oară, după primele două praguri, care sunt ivirea ei pe lume și alegerea profesiei. Preocupată de modul cum se apropie tinerele generații de limba română, a tradus din opera lui Emil Nelligan, acest “Eminescu al Quebecului”, apreciind cât de importantă este pentru tinerii români să facă legătura cu
O ANIVERSARE LITERARĂ ROMÂNEASCĂ, ÎN PARALEL CU VIZITA PREŞEDINTELUI OBAMA, ÎN CAPITALA CANADIANĂ OTTAWA [Corola-blog/BlogPost/93164_a_94456]