109 matches
-
A. Moure Romanillo, 1995, p. 166, fig. 4/1), cu precizarea că aceluiași tip de reprezentare i-ar putea aparține alte imagini din grota menționată, sau din grota Pendo (Spania), (Ibidem, p. 166, fig. 4/2, respectiv, 3). Placa din ivoriu din grota de la Geissenklösterle aparține locuirii aurignaciene, datată între 34.000 și 29.000 ani a. Chr. Placa din ivoriu are lungimea de 38 mm și lățimea de 14 mm, fiind sculptată pe ambele fețe: pe una dintre acestea este
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
alte imagini din grota menționată, sau din grota Pendo (Spania), (Ibidem, p. 166, fig. 4/2, respectiv, 3). Placa din ivoriu din grota de la Geissenklösterle aparține locuirii aurignaciene, datată între 34.000 și 29.000 ani a. Chr. Placa din ivoriu are lungimea de 38 mm și lățimea de 14 mm, fiind sculptată pe ambele fețe: pe una dintre acestea este realizată o figură antropomorfă în relief, văzută din față. Capul este scurt și oval, este încadrat de brațele ridicate, paralele
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
de pe foarte largi spații geografice. În felul acesta credem că se poate explica identitatea unor elemente decorative, de factură geometrică, în Gravettianul Europei de Est și Occidentale, și în neoliticul aceluiași spațiu geografic, indiferent de suportul pe care este realizat (ivoriu de mamut, respectiv plastică sau ceramică din lut ars). Ne referim la decorul cu romburi sau triunghiuri (transmiterea putând fi identificată pe cunoscuta falangă de cal, cu decor rombic, de la Cuina Turcului-Dubova, aparținând Epigravettianului din zona Porților de Fier), dar
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
partidul și conducătorul lui. Sonetul este specia pe care autorul o exersează abuziv, titlul unei poezii fiind Tortură-mi e tiparul tău sonor. SCRIERI: Cartea rănilor, București, 1946; Clamor, București, 1968; Discobolul, București, 1972; Murmurul statuilor, București, 1974; Profil de ivoriu, București, 1976; Poema română, București, 1980; Maieutica luminii, București, 1985; Drumul luminilor, Iași, 1987; Gheorghe Lovendal, București, 1987. Ediții: Poarta cuvintelor, București, 1971; I. Valjan, Generația de sacrificiu, pref. edit., București, 1985 (în colaborare cu Despina Vasilescu-Valjan), Cu glasul timpului
POTOPIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288989_a_290318]
-
picioare, lăsînd restul de aproximativ cincizeci coloanei vertebrale. De această coloană vertebrală - pe mai puțin de o treime din lungimea ei - era atașat puternicul coș circular al coastelor, care-i închidea cîndva organele vitale. După mine, acest uriaș sipet de ivoriu, cu lunga și neîntrerupta șiră ce se întindea în linie dreaptă, pînă departe, semăna izbitor cu coca unei mari nave proaspăt așezată pe o cală de construcție, cînd doar vreo douăzeci dintre crivacele ei golașe sînt fixate, iar chila nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rele! La școala generală, în clasa noastră, Anișoara fusese singura ce provenea de la țară. Copilul rău din mine o mai lua peste picior, râzând de originea ei rurală. Timpul a făcut din Anișoara o blondă frumoasă, cu pielea de un ivoriu dumnezeesc, fapt pentru care era curtată, fara succes de o bună parte din colegii de liceu. Pentru mine ea rămăsese tot țărăncuța din clasa a V-a, neputând să îmi închipui ca pot avea o relație mai apropiată cu ea
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
susținută. I-am arătat Văraticul, răzlețit sub soare, faldul munților în care se ascunde Agapia, Ciungii, cu runcurile ca niște sâni formidabili, misteriosul Pleș, exilat în marginea zării. În fața noastră, Cetatea Neamțului, molar sfărmat al unui leviatan de coșmar, strălucea ivoriu în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu placheta „Pornire în timp”. În prezent lucrează la redactarea „Jurnalului omului de cultură bucovinean Lecca Morariu, în colaborare cu dr. Liviu Papuc din Iași. 287 ÎNCEPUTUL Vezi, mamă, au înflorit mușcatele în glastră și‐obrazul lunii e parcă de ivoriu dă‐mi mâna ca să pot ieși din mine - îmi caută o fată chipul pe geamul din fereastră. De ce mă‐neacă, oare, plânsul ca o imensă bucurie? Mă simt de parcă‐aș fi un pui de rândunică ce caută să zboare cu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-i dăuneze. Că teama de eventuale boli, scandaluri și neplăceri îl va feri de ispitele reale care îl resping și-l înspăimântă.... Micuța Yvonne mâzgâlește, iar Profesorul admiră zborul lăstunilor : zigzag de linii negre ce se intersectează între pereții cerului - ivoriu catifelați - pe care roșul apusului a început să-i injecteze. Afară irupe gradat lumina intens aurie ce face să crească penumbra în salon - așa cum crește și scade apa în două vase comunicante. Trezit din visare, Profesorul aude glasul însuflețit al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
atent ; și atunci când boala nu-ți mai amintește de trup, atunci când el nu te mai apasă ca o prea uzată, prea vulnerabilă haină, ți se întâmplă să te simți doar o lacomă... Doar o imensă privire... Iar lumina cerului de ivoriu catifelat dă o clipă iluzia că ar vindeca și mucegaiul plămânilor, și acea cocleală a sufletului pe care ți-o dă gândul însoțirii cu cine n-ar fi trebuit s-o faci niciodată... Profesorul Mironescu intră în salon cu un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și Sophie își scot năsucurile din blănurile în care s-au înveșmântat, ce chicoteli, ce râsete în timpul plimbării prin acest București micșorat de zăpadă, deasupra căruia se arcuiește un cer ivoriu și, ca în gravuri, se desenează perfect ziduri, acoperișuri, coșuri prin care iese, ondulat, fumul ! Niciodată, de fapt, nu a agreat prea mult Profesorul Mironescu plimbările cu sania, și nici măcar cu trăsura, dar mai ales picnicurile, și îndeosebi seratele dansante
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă peste cărări, glasul vegetației devine o cămașă de nuntă, o șoptă în sipete lângă mirajul gutuilor și singurătatea maramelor grele de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
arta de a se îmbrăca până la prețiozitate. Purta haine de tăietură clasică din stofă englezească, mănuși tot englezești, guler răsfrânt (Take Ionescu) chiar pe arșița cea mai mare, ghetre albe, monoclu cu șnur și baston de trestie ou miner de ivoriu. De când îl știu exala din făptura lui o ușoară mireasmă de paciuli. Când Mihaela îl zări, i-am surprins pe față o mirare, ceea oe însemna că i-a făcut o bună impresie. Nu-i vorbă, și tata o plăcu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să plece, pentru a ști ce face și el. Mika-Le, cu rochie nouă neagră, mergea lângă el pentru a nu rămâne fără loc în trăsuri. Pictorul Greg se apropiase și vorbea lui Drăgănescu de prințul Maxențiu! Un adevărat studiu, în ivoriu" bietul prinț, înainte de plecare. Amintea o plachetă pe care o văzuse în muzeul din Fribourg: Tete de martyr sans nona! De Mika-Le* pictorul nu se ocupa. De altfel, niciodată nu se ocupase de ea în plin aer, ci numai în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
născute pe uscat împung monstrul cu ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele zdrobite. Păsările ciugulesc din carnea lui putrezită. Veverițele smulg hălci din el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei spinării lui atârnă semafoare. În curând, din oasele lui răsar crengi și frunze. Localnicii mișună prin el, fără să vadă altceva decât stradă, piatră, copaci. Părțile corpului se întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și schițele grafice ale lui Pratt nu ostenesc să o caute, în fiecare colț al bibliotecii borgesiene. Între viață și vis, relația este una de simbioză și corespondență. Pratt este ghidul care deschide, cu o lovitură de baghetă, ușile de ivoriu pe care le văzuse, halucinat, Nerval în coșmarurile sale. „Vis al galeșei Floride și al ostroavelor Antileă” Corto Maltese, marinarul misterios și cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și cosmopolit, Pratt se amuză construind un text în care Graalul se întâlnește cu enigmatica și seducătoarea Tamara de Lempicka. Profesorul Steiner îl însoțește către reședința lui Hermann Hesse pe marinarul cu cercel în ureche ce devine, dincolo de poarta de ivoriu a visului, un Sire Galahad ce pătrunde în cetatea adăpostind roza alchimică. Simbolic, căutările lui Corto nu pot fi imaginate fără catalizatorul dezabuzat, tainic și erudit care este profesorul Steiner. Departe de Caraibele în care s-a exilat, Steiner este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dincolo, un Paradis straniu, mai apropiat de reveriile voodoo decât de rigoarea creștină, îi așteaptă în sânul ei pe toți actorii acestei drame a iubirii și revoluției. Gringo e reunit cu morții pe care i-a răzbunat. Dincolo de poarta de ivoriu, Corisco și Gringo pășesc împreună. Orfeu-Gringo și Euridice-Satanhia pot fi reuniți, binecuvântați de Mae Sabina. Ca și Africa, Brazilia lui Pratt este gardianul propriului mister, ocrotind tainele până la capăt. Umbra revoluției Și doar din aceste Caraibe dominate de soare și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
atunci când mitralierele se porneau și asalturile se succedau, coregrafie ucigașă, Corto recitea, detașat și suicidar, Aurelia lui Nerval. Și aceasta poate pentru că simțea că, asemenea lui Nerval, și pe el îl astepta un secret imposibil de rostit dincolo de perdeaua de ivoriu a somnului. Și aceasta poate pentru că simțea că din această a doua viață, atât de intensă și de epuizantă, evocând umiditatea sexului însângerat al unei prostituate dintr-un port, se va ivi înțelesul ultim pe care îl intuise în adâncul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să-i spună bunică, deoarece era o surpriză cam amăruie să fie deja bunică la patruzeci și cinci de ani (avea aproape șaizeci). Era acolo și tatăl ei, un slăbănog cu părul de un negru suspect, țeapăn, Într-un costum ivoriu, extrem de scump: un consul de o prostie cutremurătoare, venit În permisie din Malaysia. Mai era și un stol gălăgios de prietene, femei tinere și drăguțe, frumos Îmbrăcate și ciripitoare, care Încercau să o liniștească pe tânăra mamă, spunându-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și pe parnasienii noștri. Pietrele sînt, negreșit, decorative, smălțuiesc versul, dar gustul ornamentației (foarte pronunțat la Bolintineanu) traduce și un simț mai adînc al materiei În formele ei pure. Între ele, rubinul, diamantul, porfirul sînt cele mai răspîndite. Vin, apoi, ivoriul, aurul, cristalul, porțelanul dalb și alte materii prelucrate, cum ar fi cupa În care rîde „vinul cu spume-mbălsămite”... Nu lipsesc coloanele, bolțile „poleite d-aur și rubin” și, Încă o dată, stîlpii de porfir, umerii Îmbrăcați În diamante. Un corp, o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plăcut, ușor” (N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului). Rumenirea nu trebuie, așadar, să fie prea puternică. Ca să rămînă În nota inocenței, trebuie să fie ușoară, plăcută, rareori fața se Împurpură („la aceste vorbe, pe frumoasa-i față / purpura-n ivoriu noată, se răsfață / rîură senin”): numai În momente de mare emoție, cum este aceea descrisă În Hial (Florile Bosforului). Cum se Împacă, totuși, figura inocentei, cu răsfățul, dorința aceea grăbită să atingă pragul de sus al desfătării ce se observă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dulceața ce se desprindea din vecinătatea Elenei." Mărturiile sînt, de altfel, concordante în privința treptatei transfigurări a personajului. La înmormîntarea Siei, pictorul Greg are viziunea unei efigii încremenite: "...se apropie și vorbea lui Drăgănescu despre prințul Maxențiu. Un adevărat studiu în ivoriu, bietul prinț, înainte de plecare. Amintea o plachetă pe care o văzuse în muzeul din Fribourg: Tête de martyr sans nom." Se adaugă imaginii serenității (ca într-o ironică răsturnare / repetare a motivului horațian beatus ille...) regăsirea locului (pre)destinat lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
realitate. Sfârșitul este dalian: Eram în craniu, în craniul calului, în splendidul și uscatul gol al oaselor lui uscate. Era odaia mea, o odaie ca oricare? Erau crăpăturile pereților crăpături adevărate? În care colț mă uitam regăseam craniul, interiorul de ivoriu și oase, crăpăturile pereților nu erau decât încheieturile cu care se strângeau oasele. Și rândul acela de obiecte galbene și lungi, rânjind la mine. Erau cărți sau dinți? Erau dinți, cu adevărat dinții calului și eu eram în craniu, în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a obiectului și a lumii reale și îi permite eroului să continue să trăiască cu această utopie în minte. Scrisul secret și ininteligibil va apărea din nou în carte în episodul delirului din al doisprezecelea capitol, sub forma capului de ivoriu. Acesta este bricolat din materii comune ale universului blecherian (faianță veche, fildeș, linoleum, hârtie velină), fiind în același timp acoperit cu "desene mici albastre" care seamănă cu "un scris mărunt și fin". Capul îi provoacă extaze naratorului: este "neînchipuit de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]