102 matches
-
din rai și binevoise a pătrunde în pântecele unei mujice din miezul Maicii Rusii, dovedită fecioară și fără știre de bărbat, care visase-ntr-o noapte că avea în pântec un melc cu ghiocul de diamant. Pruncul fusese crescut în izba părintească, în cultul de rit vechi al chlîștilor, creștini care scuipau pe icoane și le spărgeau cu topoarele, care nu mâncau carne, nici pește, nici lapte, nici brânză, nici dulce, nu beau băuturi bețive și nu trăgeau mahorcă pe nări
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care țârâia un pârâiaș străveziu, știu că Neprietenul îl ispitește peste puterile lui. Cuprins de ură pentru ticăloșia din el, pentru carnea din care nu putea afla nici o ieșire (căci o simțea acum țeapănă sumețindu-se spre buric), se repezi în izba cu pereții goi, văruiți alb, ce le slujea de casă de-nchinăciune și-și încleșta mâinile pe uriașa Evanghelie fere- cată-n argint de pe masa cea sfântă. Se răni la deget în încuietoare, și o dâră de stropi purpurii se-ntinse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe poarta lagărului, doar în zdrențe, fără nici un ban, fără să știe precis unde se află, doar că era-n miezul Rusiei și îi ziseseră: "Pleacă!" Și Ingo străbătuse, numai el știa cum, toată Rusia, din sat în sat, din izbă-n izbă, și ajunsese acasă și apucase să se vindece, s-o cunoască pe mama Soilei, să se căsătorească și s-o lase-nsărcinată înainte de-a fi arestat de autoritățile române. În 1948 a fost scos din casă noaptea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lagărului, doar în zdrențe, fără nici un ban, fără să știe precis unde se află, doar că era-n miezul Rusiei și îi ziseseră: "Pleacă!" Și Ingo străbătuse, numai el știa cum, toată Rusia, din sat în sat, din izbă-n izbă, și ajunsese acasă și apucase să se vindece, s-o cunoască pe mama Soilei, să se căsătorească și s-o lase-nsărcinată înainte de-a fi arestat de autoritățile române. În 1948 a fost scos din casă noaptea, interogat, torturat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spus că mergând așa, mereu spre Nistru, trebuia să reușesc. Am mers mereu prin imensitatea troienelor. Cât n-am dat peste așezări omenești, mergeam zi și noapte, până când, frânt de oboseală, mă culcușeam în omăt. Când au început să apară izbele oamenilor, mergeam numai noaptea. Mă opream pe la marginea satelor, de frica autorităților. Mă făceam că nu sunt sănătos la cap, oamenii mă priveau cu milă și mă miluiau din puținul lor, căci era război și lipsa de alimente era peste
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la cules de ciuperci, când pleci în mlaștină la cules de ruginț sau tot acolo la prins de viermoloi. Zâtul e cel care te pândește din spatele copacilor, pe viscol cumplit, când mai curând ți-ai săpa drum prin zăpadă spre izbă, dar tu trebuie să copiezi poemele lui Fiodor Kuzmici... Dacă mai punem la socoteală faptul că vederea iubitei face ca mândrețea ta de coadă să se zbată ca un șoricel, asociind frica excitației, cine naiba mai știe ce e Zâtul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
tip absolut normal: un vlăjgan dotat cu tot ce-i trebuie, scrib al Tiranului Fiodor Kuzmici, care are o codiță de toată frumusețea. Viața lui se împarte între cancelarie, unde copiază înțelepciunea Conducătorului (Dumnezeu să-i înmulțească zilele!Ă, și izba proprie, unde vânează șoareci (hrana de bază a „guguștiucilor“, cum îi alintă în mod oficial Soarele Poporuluiă sub podea. Poți face extrem de multe lucruri cu șoarecii: îi poți găti (tocănițe, supe, piroști etc.Ă, îi poți comercializa (contra unor obiecte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
să te întorci seara acasă, mai ales când nu ești însurat, ca Benedikt al nostru: acolo unde nu te așteaptă nimeni cresc șansele ca focul să se stingă... Când se stinge focul, nu ai altă șansă decât să alergi din izbă-n izbă și să cerșești - vei primi, dacă gazda e bine dispusă, ori vei fi alungat în șuturi. Am uitat să vă spun: bătaia, mutilarea sunt metodele preferate de comunicare ale guguștiucilor. Asta pentru că sunt rezistenți, au membre în plus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
întorci seara acasă, mai ales când nu ești însurat, ca Benedikt al nostru: acolo unde nu te așteaptă nimeni cresc șansele ca focul să se stingă... Când se stinge focul, nu ai altă șansă decât să alergi din izbă-n izbă și să cerșești - vei primi, dacă gazda e bine dispusă, ori vei fi alungat în șuturi. Am uitat să vă spun: bătaia, mutilarea sunt metodele preferate de comunicare ale guguștiucilor. Asta pentru că sunt rezistenți, au membre în plus, numai bune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
magic, mi-a oferit o senzație pe care nu am mai trăit-o de la Lanark-ul scoțian: poți face abstracție de stratul-substratul politic, alegoric sau cum vrei să-i spui. Contează atât de mult acele descrieri ale iernii care șuieră prin izbă, când lași cartea și o iei la goană de frica Zâtului, încât poți pricepe că ceea ce te gonește nu e altceva decât Răul din tine, cel capabil să ucidă în orice clipă, chiar acum... Poți elimina din gândirea ta „critică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
că nu îl va păstra, nu se atașează de acesta și nu încearcă decât să obțină un produs imediat, fără a se îngrijora pentru ziua de mâine. El păstrează toate îngrijirile și prevederile pentru micul său loc îngrădit (usadba), de pe lângă izba sa, care nu este supus împărțirii periodice. (...) Împotriva acestui rău exista în trecut un remediu, sau cel puțin un paliativ: pământurile epuizate erau abandonate pentru alte pământuri noi, uneori neatinse de plug; astăzi, creșterea populației și extinderea culturilor fac recurgerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
lui Covaliov care trăgea la rame de-i ieșeau ochii, toți se simțeau mișcați și în sufletul lor se năștea, firavă, senzația că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a năpăstuit Dumnezeu? Ce vreți voi de la mine?”. „Noi vrem păm...” vru să zică unul mai răsărit, dar când dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-o parte și-o luă agale spre izba lui, urmat de ceilalți, făcându-și cu toții pe furiș cruce. Până și Vodă, trecând o dată la vânătoare prin smârcurile Vasluiului și auzind că-n apropiere ar exista un copil de-o urâțenie nemaivăzută, se abătu pe la curtea lui Stoenescu, merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
anul acesta și sârbii, și sultanului i se-apleacă de-atâta varză. Vrea bani peșin. Episodul 192 ATACUL în seara zilei când Sima-Vodă cobora să vadă vistieria, într-un mic cătun căzăcesc din stepa de peste Nistru era mare fierbere. Lângă izba atamanului Vasia vreo 40-50 de călăreți, toți bărbați în putere ai satului, așteptau gata încălecați, mișcând ușor caii. Printre cai, nevestele călăreților, fiicele și nurorile lor, cu vaiete lungi, ridicau spre șei copilași somnoroși pe care bărbații îi luau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și vreo cațaveică, că vezi și tu, numai zdrențele astea au mai rămas pe mine”; „să nu te puie sfântul să te-ncurci cu vreuna pe-acolo, c-apoi n-ai ce mai veni acasă” și altele și altele. Din izbă apărură bătrânul ataman Vasia și fiul său Petka, încălecară și ieșiră în uliță. Când ajunseră în mijlocul călăreților, Vasia ridică mâna. Se făcu liniște, încetă și gânguritul copiilor. Atunci Vasia lăsă mâna să-i cadă și spuse cu temutul său glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
buzunar cele trei bancnote. Au fost destul de cumsecade că s-au mulțumit cu o bancnotă fiecare și ne-au lăsat și nouă, una în afară de cele două ascunse la pieptul Ulitiei. După asta ne-au însoțit sporovăind voioși până la prăvălia satului. Izbele mici și sărăcăcioase se înșirau de-a lungul unei singure ulițe lungi. De după ferestre, simțeam sfredelindu-ne priviri curioase. Vânzătorul era în vârstă, purta ochelari fini cu ramă aurie care îi dădeau un aer distins și vorbea bine rusește. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și cu mausoleul de marmură În care se odihneau morții mamei; drumul prăfuit care ducea În sat; fâșia de iarbă verde deschis, cu petice pleșuve de sol nisipos, dintre drum și tufele de liliac din spatele cărora se ițeau, Înșiruite alandala, izbe de lemn acoperite cu mușchi; noua clădire din piatră a școlii, lângă cea veche din lemn; și În timp ce treceam În viteză cu mașina, cățelușul negru cu dinți foarte albi care a țâșnit dintre căsuțe cu un elan Înfricoșător, dar Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
deschizând cu botul bicicletei poarta spoită cu var de la capătul parcului; și apoi, cuprins de un extaz melancolic de libertate, goneam pe marginile din pământ bătătorit, plăcut cleios, ale lungilor drumuri de țară. În vara aceea treceam Întotdeauna pe lângă o izbă, aurie În lumina soarelui ce apunea, În pragul căreia stătea rezemată de ușorul ușii Polenka, o fată de vârsta mea - fiica vizitiului nostru principal, Zahar - cu brațele goale Încrucișate pe piept, cu acel gest domol și comod, specific Rusiei rurale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
le-am putea defini ?i utiliza. Ea se distinge esen?ialmente prin gustul pentru structurile social-istorice, prin problemele ce privesc direct mizele colective cele mai presante ?i �ncerc?rile omene?ți dureroase. Cred, de asemenea, c? aceast? tradi?ie se izbe?te, �n prezent, de obstacole considerabile at�ț �n interiorul ?tiin?elor sociale, c�ț ?i �n contextul politic ?i universitar � dar c?, totu?i, calit??ile ce-i s�nt inerente s�nt pe cale s? devin? denominatorul comun al
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ticsite. Era mirosul vieții de altădată, întunecate și foarte primitive în felul ei de a primi moartea, nașterea, dragostea, durerea. Un fel de atmosferă apăsătoare, dar plină de o stranie vitalitate, oricum, singura care se putea potrivi cu locuitorii acelei izbe uriașe. Suflul rusesc... Înăuntru, eram mirați de numărul și de asimetria ușilor care se deschideau spre încăperi cufundate într-o umbră afumată. Simțeam, aproape fizic, densitatea carnală a vieților care se amestecau acolo. Gavrilici trăia în pivnița pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
parcă ieșea din pământ. Dar în clipele acelea de contemplație, Gavrilici stătea întotdeauna liniștit. Își dădea capul pe spate, ca și cum ar fi vrut să vadă cerul și strălucirea asfințitului printre crengile plopilor... Într-o zi, ajungând până-n podul acelei mari izbe negre, sub acoperișul încălzit de soare, am împins oblonul greu al luminatorului. În zare, un incendiu înspăimântător încingea stepa, iar fumul avea să eclipseze în curând soarele... În cele din urmă, revoluția nu izbutise să facă decât o singură schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
legendar care se trezea încet la viață. Dintr-o doamnă de obscură obârșie nerusească, Charlotte s-a prefăcut, în seara aceea, într-un sol al Atlantidei înghițite de timp. 3 Neuilly-Sur-Seine era alcătuit din vreo douăsprezece case din bârne. Adevărate izbe cu acoperișul din șindrilă argintată de intemperiile iernii, cu ferestre cu chenare de lemn lucrate frumos, cu garduri vii pe care se uscau rufele. Femeile tinere duceau cu cobilița găleți pline din care cădeau câteva picături în praful de pe ulița
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ne spusese clar într-o zi, vorbind despre orașul ei natal: - Oh! Pe vremea aceea, Neuilly era doar un sat... O spusese în franceză, dar noi nu cunoșteam decât satele rusești. Iar satul, în Rusia, era neapărat un șir de izbe - chiar cuvântul derevnia vine de la derevo - copac, lemn. Confuzia a fost tenace, în ciuda lămuririlor pe care le aduceau după aceea istorisirile Charlottei. La numele de „Neuilly” se ivea numaidecât satul cu casele lui de lemn, cu cireada și cocoșul. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vara următoare, Charlotte ne-a vorbit pentru prima dată despre un oarecare Marcel Proust, „apropo, era văzut jucând tenis la Neuilly, pe Bulevardul Bineau”, ni-l imaginam pe acel dandy cu ochi mari, languroși (bunica ne arătase fotografia lui) printre izbe! Realitatea rusă se întrezărea adesea sub patina delicată a vocabulelor noastre franțuzești. Președintele Republicii nu scăpa de ceva stalinist în portretul pe care i-l schița imaginația noastră. Neuilly se popula cu colhoznici. Iar Parisul care ieșea încet din apă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte și le încropise singură. Strivită de toate privirile acelea, Charlotte a lăsat capul în jos și și-a crispat involuntar degetele de la picioare în cipici, ca și cum ar fi vrut să-i dispară picioarele. Pe atunci trăiau deja într-o izbă veche la marginea orașului. Charlotte nu se mai mira să-și vadă mama zăcând mereu pe un pat țărănesc înalt, după o perdea. Când Albertine se scula, în ochii ei, deși erau deschiși, colcăiau umbrele negre ale viselor. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]