5,195 matches
-
Toma Grigorie Gustul întoarcerii o lumină străvezie mă izbise peste față precum valul Dunării când m-am decis să-mi părăsesc sejurul de nouă luni din marsupiul ochilor lipiți mama golenceancă tocmai venise să mă nască de la târgul calafetean în Duminica Tomii pe atunci se năștea acasă cu moașe
Poezie by Toma Grigorie () [Corola-journal/Imaginative/3553_a_4878]
-
blestemul femeilor aici, asta a ras toți bărbații scăpați numai o secundă din privire de neveste, dumnezeu să o ierte. cum a murit? otravă. a luat otravă. nefericita...! a murit croitorul roșculeț, numai ce a trecut strada și l-a izbit un camion. ce croitor! ce om! ce croitor! a murit doctorul truică, a făcut infarct în baie. deh, un bețiv! dai bun doctor, să ne înțelegem a murit colonelul grigoriu. era bătrîn și mînca pensie de o sută de ani
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
amintesc calma solemnitate a arborilor ce se pregăteau să intre-n amurg focul verde al frunzelor sub lună pe vremea când un mare nimeni era așteptat în oraș și vorbele tatălui erau neliniștite ca vrăbiile sub ramurile duzilor din curte izbindu-se-n vânt ca săbiile unei sălbatice neașteptate hoarde cineva tânăr tocmai murise în sat nu-mi amintesc prea bine chipul lui poate copilul desculț ce purta stranie coincidență chiar numele tău
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
Graba ta mă-nhibă, chemarea-ți mă sperie. Văzul, mirosul, auzul nu se pot dezlipi de materie atât de ușor. Cum nu poți desprinde ploaia de nor. Îți prețuiesc devoțiunea, ba chiar îți rămân dator cu... Dar... Dar bufnița, fâl-fâl! se izbea de sticla ferestrei, fâl-fâl! de perdea, de clanța ușii, de tavan. O, scapă acum, scapă acum, scapă acum de animalul uman! Te vei întoarce la clipa nașterii tale, pe circumferință. Vei reveni la feericele grădini prenatale. Ușor și-aproape în
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
spuma Prelinsă pe patlaginile late În zori. O, bucurii nevinovate. Sînt curios cum îmi va fi versul final. Sînt curios cum îmi va fi versul final. Oare cu fluturi? Poate roua, poate îngeri O să-mi străbată clipa-naltă-n mal Izbit de pieptul meu cu dulci atingeri De inimă șoptită a rămas Bun pentru cei care mă iau de mînă Să îmi strecoare peste gură-o rîmă Ca să o am de mîngîiat la parastas. Și-o să v-aud cum rîdeți voi
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
nasul, bărbia, pomeții, umflate nesănătos, aceeași paloare tot mai vizibilă cu fiecare iarnă, mâna osoasă bâjbâind în căutarea unui perete seara, mirat că peretele nu se dă la o parte că nu îți cere și el ceva că nu te izbește în față rânjind până să rămână doar tremurul te vor soma: alege! se va vedea cu timpul: câteva reușite și-apoi reproșurile și resemnarea prea multă vreme absent prea multe coduri nerespectate „când alții mor după statui și nume" la
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez lămâiului de vizavi la început de drum viva la vida la sfârșit de drum sorti da sordida xxx rătăcesc pe mare ascultând goana valurilor izbite de țărm și visez la destinul corăbierului care musai c-am fost într-o viață anterioară la margine acolo are să se petreacă Întâlnirea -la margine nu s-ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
legănarea ei. în ierburi sunt trupurile roase de vânturile aspre. ei au fost carnea care i-au umplut gura. pe un drum cu mesteceni în floare au fost și au fost doar carnea. palmele lor par acum o vâltoare. se izbesc de stânci apoi coboară spre mări. peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază. lângă ei o oarbă se piaptănă cu degetele pline de pământ. și-n jur mai mult un cal mort decât o întindere de trandafiri sălbatici
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
glasului pline de pietricele murdare îl saltă pînă la văz. Apoi decade se-absoarbe în moliciunile pielii cum o alifie. Brutalul zgomot Brutalul zgomot neputînd nici să-nceteze nici să se mai prelungească în stare doar el să descrie accidentul izbindu-se aidoma acestuia de borduri de calcanul ce fixează depărtarea ne-o face suportabilă acel zgomot zic ce nu plînge nu se prăbușește nu reclamă nimic ci doar răsuflă-o clipă aidoma unui plămîn și nu cere decît puțin aer
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
de ani, ale secolului de argint - argintată era până și sârma ghipată a Gulagului în care a murit Mandelștam poate că de argint ar fi fost și glontele ce intrase în tâmpla lui Maiakovski și caloriferul de care a fost izbit cu capul Serghei Esenin în hotelul "Angliter"... Vifornița nărăvește să urle dar se răzgândește și, civilizat, maiakovskian, încearcă să cânte sonate la (și în - la major) flautul înaltelor burlane. O pală de auroră boreală. Ah, dacă ați ști ce frică
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
dulce, apă și făină strâse-n mâna omului. Înfățișarea Zinei acoperă stânca și o schimbare se adaugă călătoriei mele; eram menit să laud lumina, dar sub formula sacră vorbirea corectă nu mai aduce arcul, gura și suflul; în auzul fiecăruia am izbit vorbele, dar depărtat de moarte m-am tulburat; din sângele înnegrit al gropii, cuvântul se ridică vizibil: recunoașterea neamurilor, și se retrage înapoia faptei; 9. palidă mă întâmpină cu cele trei trupuri străvechi. Ce uzată mi-e fața! Ce fierbinte
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca un protest. XXXIII. (măslinul desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul, căci calul se adâncise în umbra fumurie; încă o zi voi putea să mai privesc vântul cum trece prin corturi și-armurile cum se lovesc de
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
i se risipește ca o ceață. închid ochii. Când redeschid ochii, a pierit. Mă uit la țesătura covorului care acoperă culoarul dintre scaune. Zburăm prin furtună, și avionul se zguduie în aer. Pale de vânt, mi le închipui, uriașe, reci, izbesc fuselajul, apoi parcă se preling de-a lungul lui. Ca să fiu mai puțin speriat de zgâlțâială, mă gândesc la fata în roz. La fiica faraonului. Zgâlțâie atât de rău, sunt invadat de o frică irațională, deși știu că: un-avion-înaintând-în-aer-e-în-siguranță-atâta-timp-cât-motorul-dă-tracțiune-aerodinamică-aparatului-și-aerul-trece-mai-repede-peste-aripi-decât-pe-sub-aripi-și-aerul-de-sub-aripi-împinge-avionul-în-sus -legea
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
șapte minute, Telu simți că se va rupe ceva în el. Din fericire, iadul se potoli și formația începu o bucată lentă. Pe dată, farmazoana se lipi de pieptu-i, cu simțire. Mirosul de parfum scump și sos de subțiori îl izbea la rădăcină. Ministrul rotea privirea peste umărul cam ascuțit. Ringul continua să exale damful său de budă a unui bazar oriental. Îi văzu la o masă pe oamenii săi de încredere. Cel care îi ținea telefoanele mobile, un analfabet ce
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
chiar dacă din fuga mașinii seamănă; în fiecare fațadă, în fiecare grilaj se simt arta, căutarea, ambiția de a veni cu ceva nou, chiar dacă descoperi și destul prost-gust. Rugămintea mea însă de a renunța pentru vreo oră-două la mișcarea motorizată se izbește de riposta categorică a lui Enrique: "Nu se poate, nu e prevăzut de program." "Și când o să avem și noi în mână programul?" - "Mâine." Totuși câteva opriri, pentru a ne dezmorți membrele, facem. La început a fost ceva vag-supărător, dar
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
speciei dinți feminini mușcând limbi intruse-ntre dinți Noapte de vară vreme de așternut și fie ce-o fi un vânt țigănesc mă-ndeamnă spre bordeluri. Cădea Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla cu spatele la ceașcă Apoi împăratul se întoarse își bea
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
imagine, până când dă cu ochiul de șarpele care iese din blugii căzuți sub buric. E un șarpe zâmbitor, cu o buză întinsă, ca o autostradă în zorii zilei. Băiatul pletos o apucă de umeri pe fata cu șarpe și-o izbește cu capul de zidul clădirii. Alex filmează fugitiv bulevardul care pare adormit, sub convoiul lent de mașini. Apoi se întoarce la cei doi. Acum capul fetei este mânjit de sânge, iar Alex apropie cât se poate, până când prinde smocurile de
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
pe pielea albă strălucea un cap de șarpe, cu ochi imenși. Gil aruncă un ochi expert peste fața speriată a lui Maimuțu, care traversase imediat strada largă, printre șirul de mașini. Apoi se mai uită o dată la momentul crimei: o izbise cu ceafa de zidul galben al agenției, de cel puțin cinci ori. Se uita la ea, mișcându-și repede buzele, iar ea îl privea direct în ochi, mai întâi mirată, apoi indignată și pe urmă somnolentă. Și deodată îi cădea
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
o vâslă, eu eram prea departe ca să pot vedea urcușul imperceptibil al iederii. Cine vâslește în ceață și tulbură apa? Mi-e teamă pentru lunecarea inocentă a peștilor, ar putea sări în incendiul ierbii, să moară, ar putea să se izbească unii de alții, speriați de târzia trecere; Nimic din toate acestea: mă învinovățește singur precum călătorul numărând închipuitele vămi prin care a trecut nevăzându-le... Somnul de dimineațî Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, Voi alunga soarele și
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
masă. Au învelit-o cu forța într-o haină de blană peste capotul de mătase și au aruncat-o în stradă. Câinele rex credincios a-nsoțit-o lătrând ca apucatul. Suferința, despre care tanti marioara crezuse toată viața că o ocolește, a izbit-o într-o clipă, s-a răzbunat, cu vârf și îndesat! De atunci, în stradă a locuit tanti marioara: vara și iarna, o vedeai ici-colo prin craiova, cu haina ei de blană, cu câinele ei din ce în ce mai costeliv și mai neputincios
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Gara de Nord, pe care am găsit-o în borsetă, o vedere din exterior a clădirii gării, arată, în orice caz, o deosebire foarte importantă față de amintirea mea la sosirea din Dacca, Bangladesh: nici o aglomerație, nici o mulțime de oameni care să te izbească, de vehicule, de acțiuni. În arșița dimineții de iunie piața se întinde luminoasă și deschisă. Călătorii se îndreaptă spre intrarea laterală a clădirii în formă triunghiulară, duc cufere pe umăr și în mâini, ies tacticoși, în timp ce umbrele se fac mai
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
În 1931, G. Călinescu În 1932,etc. Iată cum prezintă, În prima ediție a „Vieții lui Mihai Eminescu”, G. Călinescu incidentul după alte surse, pe care le vom analiza: „... Petre Poenaru care, jucându-se că din Întâmplare cu praștia, Îl izbi În frunte / pe M. Eminescu,n.n./ cu o pietricica. (...) Contrar zvonurilor melodramatice, Eminescu n-a suferit prea mult de pe urma așa-zisului atentat care Îi pricinuise o simplă zgârietura și nici nu pare a fi avut stări de agitațiune așa cum scria
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
și comentând-o. Lăsăm textul să curgă :”... alte opinii, considerate de domeniul fanteziei, tot merită să rețină atenția. Este vorba de mărturia lui Dumitru Cosmanescu, frizerul poetului, care În Universul din 28 iunie 1926 a afirmat că „Eminescu a fost izbit În cap cu o cărămidă și că, peste o jumătate de oră de la această Întâmplare, poetul a murit.” De asemenea, spune că lovitura a fost sub ureche și a fost atât de puternică, de i-a sfărâmat „osul capului”. Dacă
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
cu universul? Un soi de exorcizare printr-un ritual al lirismului aderent la materialitățile respinse? Ne e teamă că nu e așa. Ofensiva împotriva materiei își schimbă pe alocuri strategia, nu și ținta. Chiar dacă nu mai sînt vituperate „limitele care izbesc”, „rămînerea pe cruce”, strigătul care îneacă „surparea-n goluri”, „lacrima necruțătoare”, adică acea recuzită (melo)dramatică a lui homo patiens, rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
de activitatea lui Teodor Scorțescu atât pentru realizarea unei ediții noi a celor două romane în colecția „Restituiri” de la Editura Dacia, cât și pentru redactarea articolului pentru Dicționarul scriitorilor români și știu cât este de frustrant și dezamăgitor să te izbești la un moment dat de lipsa informațiilor elementare, măcar de câte ar fi nevoie pentru realizarea unui profil succint și lămuritor. Nici Florin Manolescu nu a găsit nimic semnificativ pentru a-l include pe Teodor Scorțescu, într-un articol special
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]