10,258 matches
-
Îl găsește, dar - culmea ironiei - e „Vocea evanghelică” și în autocar se aude vocea nazală a unui preot: „După moarte, sufletul nostru merge la Mântuitor, de aceea e bine ca omul să se îngrijească mai puțin de cele lumești...”. Unii izbucnesc în râs, alții se închină. Șoferul schimbă postul de radio și până la București ascult „Who Wants to Live Forever”, „I Just Died in Your Arms Tonight”, „Killing Me Softly”...
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
costum cubist de carton, citea poeme. Hans Richter, prezent în acea seară, povestește: «Era rigid ca un turn (îi era imposibil să se miște în costumul lui de carton) în fața acestei mulțimi de fete frumoase și de mic-burghezi serioși care izbucneau în rîs și aplaudau rîzînd, era rigid ca Savonarola, fantast și pur.» În scurt timp, toată lumea e pasionată de arta primitivă. Marcel Iancu desena, crea măști, Tzara scria «poeme negre», cu cîteva împrumuturi amuzante din limba română. Căuta peste tot
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
dansa purtînd măștile lui Iancu, pe texte de Tristan. Mișcarea se lansase. «În fiecare seară - constată Iancu - grupului nostru i se alătură noi prieteni.3) Denumirea «Dada» a fost găsită din întîmplare, răsfoind un dicționar. Și certurile ridicole ce vor izbucni mai tîrziu pentru paternitatea acestei găselnițe nu au nici o importanță. Cabaretul Voltaire putea să tragă obloanele: Dada își vede de drum, iar Tzara a acumulat deja o experiență fără pereche. O partidă de șah cu Lenin În «cazanul» care fierbea
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
Hariga răspunde cu demnitatea și seninătatea celor care au cunoscut teroarea închisorilor comuniste: „... la vîrsta mea este nepotrivit să mă amestec în politică. Ai văzut ce-a pățit Corneliu... Însă el nu avea de ales. Mă rog... Și - domnul Hariga izbucnește în rîs, acompaniat de Teodorescu - eu n-am nici papionul, nici banii lui Rațiu. Poate că, acum, a rosti adevărul e una cu a face politică. Eu nu cred. Mă iartă că te refuz, domnule Teodorescu. Bătrînii au ciudățeniile lor
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
-vă că Institutul Cervantes, Institutul Francez sau Goethe și-ar face programele pentru corpul lor diplomatic și cetățenii lor din România! Vom vedea români fericiți În timp ce scandalul Puwak își urmează cursul, în presa centrală și la Uniunea Europeană, la București mai izbucnește un scandal despre un alt membru al guvernului Năstase. Ministrul Sănătății, Mircea Beuran, e acuzat de plagiate în serie în EVENIMENTUL ZILEI. Sub un titlu cît toate zilele: „Ministrul Sănătății - plagiat după plagiat” sîntem informați de următoarele: „În presă au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
cu mai multă relaxare. În anii ’90, cînd a apărut pe firmament regele Cioabă, e drept că fără a se încorona la biserică, dar încurajat politic să se dea în stambă, pentru a compromite regalitatea în ochii cetățenilor, n-a izbucnit un scandal de o asemenea amploare. Azi în schimb, cînd regalitatea a devenit istorie, presa nu mai poate de grija sacralității istoriei României. Ne supără azi că rromul Stănescu și-a sfințit coroana la Curtea de Argeș. S-o poarte sănătos. Într-
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
ca pe un monument de sensuri simbolice, fascinant prin directitate, straniu sublimat pe dileme sumbre și antrenat de euforii senzuale, aliat al purității spiritului și adept al tot ce este definitoriu emblematic statuarei omenești, Aron Cotruș stimulează, retează prin ricoșeu, izbucnește pe detalii și reconstituie în perspectiva analogiilor cu firea: „Ca o iubită care pleacă pentru totdeauna/ și uită să se uite/ încă-odată înapoi.” Dimensiunea nesfârșitului este cuprinsă în două versuri ale poeziei Pusta, dar semnificația estetică a întregii poezii depășește
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
Cronicar După un început entuziast, proiectele culturale românești de obicei se împotmolesc. Apar probleme legate de finanțare, inițiatorii sătui de piedici și voluntariat dezertează, izbucnesc conflicte de orgolii, ostilități între membrii echipei... Din tot ce debutase promițător, cel mai longeviv și bogat în înfăptuiri e, crede Cronicarul (și i-ar plăcea să poată fi contrazis), programul Fundației A Treia Europă, de studiere și promovare a
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
salutul ce i se adresa. “De ce nu ne vorbiți? sfîrșiră ei prin a întreba. V-am ofensat cu ceva fără să vrem?” Nici unul dintre ai noștri nu se clinti. Ceilalți dădeau deja să plece, jigniți, cînd, deodată, conducătorul caravanei noastre izbucni într-un uriaș hohot de rîs, căruia îi răspunse un alt hohot încă și mai sonor al celuilalt conducător de caravană. “Naiba să te ia, zise acesta din urmă înaintînd cu brațele deschise. Iar le-ai servit basmul tău cu
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
mi s-a părut un miracol, în anii ăia, să se scrie în "România literară", revista care era atît de supravegheată. Și, țin minte, stăteam pe o bancă în părculețul de lîngă teatru, am citit cronica și, de emoție, am izbucnit în plîns. Și el spunea că am versuri cioraniene. Pe vremea aia, citisem cîteva cărți ale lui Cioran, fără să-mi placă deloc, suspectîndu-l pe Cioran de inautenticitate și de isterie. În prima jumătate am greșit, în a doua am
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
Teofan, se duc la biserica Sf. Lazăr, să-l vadă pe Oșlobanu cum slujește. Ascultă ei ce ascultă, pe urmă încep cu criticile în auzul drept-credincioșilor, că nu respectă tipicul. ( Acum, și popa Duhu...) Popa Oșlobanu răbdă ce răbdă, până ce izbucnește: Tipic, boaite fățarnice? zbiară la ei din amvon. Lasă că le dă el tipic... Și, lăsând la o parte cele sfinte, începe acest rechizitoriu: Ne-ați luat cu șmicherie pe marele mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, în locul acestui sfânt vestit
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
dată când îi mai cer o fosfenă și după aceea consimte și-mi trece una cu coadă lungă, care începe imediat să se încolăcească în jurul său, ca șerpii. Ai grijă, îmi spune ea, asta-i greu de îmblânzit, iar eu izbucnesc în râs, pentru că totul e un joc, și-i povestesc în șoaptă traseul său rapid prin pleoapa mea: ce cauți aici, jerpelito, răutate, ce vrei să arăți cu zigzagul ăsta Pungășițo exclamă Marta; șmecherițo exclam eu, și deodată ne pornim
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
tumbe face, spun eu, încrezător în faptul că totul va rămâne o ușoară stare nervoasă trecătoare și că nu se termina ca în alte nopți, cu fosfenele ei detestându-mă necruțător pentru insomnia mea, iar capul meu copleșit de durere izbucnind în tăcere împotriva nemiloaselor trupulețe. Mai las să treacă încă o clipă înainte de a întreba prompt: le expulzăm și pe urmă ne culcăm? iar ea, cu tandrețe, îmi declară din nou război fără cruțare: de ce să le expulzăm? oare trebuie
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
sub acest semn dar momentele ce pot fi reținute ca mărturie utilizabilă istoric sunt doar acelea ce-l privesc personal, și încă luând seama la emanarea deformantă a Egoului său, foarte interesantă, altminteri, din punct de vedere literar. Frumuseți estetice izbucnesc pe neașteptate, în pagini din cele mai cunoscute în veacul XIX francez. Ultimele două capitole sunt de o mare elevație, sub semnul unei întrebări, sfâșietoare în firescul ei, asupra valorii celor scrise: "Lucrarea inspirată de cenușa mea și destinată cenușii
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
Pe unde s-au strecurat, mi-era cu neputință să înțeleg. Căci deodată, de acolo din luminișul dintre brazii de pe colina învecinată s-a auzit, ca de obicei, melodia dulce a cornului. Nu mai zboară, nu mai zboară!" - am strigat izbucnind în lacrimi. "Cine, ce nu mai zboară, iubitule?" - întreba îngrijorată Matata, mângâindu-mă pe creștetul chilug, cercetându-mi fruntea dacă nu am cumva febră. Dar eu n-o puteam lămuri, repetam doar, sfâșiat: Nu mai zboară, nu mai zboară...!" (Fragment
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
să-mi las la vedere și partea din față, mai cu seamă că - negreșit datorită somnului reparator - se etala acolo cu o neobrăzare bătătoare la ochi o mărire și o verticalitate complet nelalocul ei? Văzînd asta, sora cea simpatică a izbucnit în rîs. "Iertați-mă", am vrut să mă scuz; și căutînd în cunoștințele mele din limba ei cuvintele potrivite ca să fac o frază galant-împăciuitoare, i-am spus cum am putut mai bine că aș ruga-o să interpreteze faptul cu
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
am auzit, câte ediții a avut? Nobel, ceva?... Cultural și explicativ cum e, marele politician român căzuse pe bec, venind numaidecât cu amănunte și aprecieri laudative ascultate de sus de columbian, mușcându-și mustața și care în cele din urmă izbucnise într-un hohot de râs feroce făcând să i se zbârlească aceeași musață vie ca o cârtiță. Păi așa, zisese el, continuând să râdă, dar mai încet, înseamnă că aveți scriitori mari, mari de tot, ce Nobil? nu mai contează
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
nici spital deloc, de a nu mai primi medicamente gratuite sau compensate, ar fi trebuit de către fiecare cetățean în tăcere ascunsă în cel mai secret compartiment al inimii, ca pe o taină personală inviolabilă. Ei bine nu, uite că a izbucnit un scandal de nu se mai termină cu toate că se știe prea bine că situația este fără ieșire și asta cu vădita intenție de a demola moralul ministrului în cauză, o gingașă femeie. Analistul politic, poate chiar simplul pieton, a remarcat
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
că schimbarea bruscă de atitudine a lui Augustin nu a fost însoțită de o modificare a viziunii sale despre lume. Cu alte cuvinte, cu toate că în trăire Augustin devenise creștin, în gîndire rămăsese neoplatonician. E ca atunci cînd o metamorfoză sufletească, izbucnind dintr-o dată, nu-și poate găsi, ca formă intuitivă de înțelegere a lumii, o optică pe măsură. Augustin simțea creștinește, dar gîndea grecește. Ochii cu care privea lumea nu erau ochii unui creștin, ci ai unui filozof. Intuițiile îi rămăseseră
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
capătul unei convertiri surde și treptate, care, în cazul lui Augustin, a îmbrăcat forma unei suferințe durînd cîteva luni. O nemulțumire crescîndă față de propria viață și o insatisfacție dureroasă față neoplatonismul epocii au fost fermenții din a căror dospire a izbucnit pocăința lui Augustin. Drumul Damascului nu există decît pentru cei al căror "teren premorbid" a fost pregătit cu multă vreme înainte, cu observația că, în acest caz, terenul premorbid nu are semnificația unei patologii psihice, ci a unui patos ivit
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
speranței că paginile scrise onest și febril îi vor aduce mântuirea: "Sunt vinovat și păcătos. Mă gândesc la asta și simt cum lumina galbenă a lămpii mi se scurge-n ochi ca urina galbenă-n pișoare. Atâta merit. (Aici cititorii izbucnesc în ropote de aplauze. Urale.) îngerul meu păzitor a căzut din înalturi nu pentru că ar fi păcătuit cu ceva, ci pentru că m-am născut eu. Acum el e stafia mea care bântuie pe lumea cealaltă. Iar eu sunt stafia lui
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar martiriul, o a doua naștere. Lumina nădejdii lor dezvăluie o nouă perspectivă asupra a ceea ce ei trăiesc, făcând să izbucnească bucuria lor paradoxală. Este taina pe care o trăiesc martirii, căci nu mai trăiesc ei, ci Hristos trăiește în ei (Gal. 2, 20). În lumina sa, martiriul dobândește un sens nou: este urmarea deplină a lui Hristos, participarea desăvârșită la
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
îndată s-a răspândit zvonul că într-un mod inexplicabil însuși pământul ar fi vărsat lacrimi pentru că nu mai putea răbda nelegiuirea săvârșită atunci, încât, spre rușinea firii omenești crude și nemiloase, până și pietrele și materia neînsuflețită păreau că izbucnesc astfel în lacrimi. Îmi dau seama, desigur, că astfel de cuvinte ar părea poate o flecăreală sau o scornitură pentru cei care vor veni după noi, dar nu și pentru cei care pot să le confirme (fiind văzute cu ochii
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Marcos nu era dragoste, nici durere, răspuns prin care credeam că nu risc nimic, că n-aveam ce pierde, nici ce câștiga, așa că am fost sinceră: - Da, îmi place. E foarte frumos. Mi-ar plăcea să-l pictez. Jaime a izbucnit în râs la mărturisirea mea sinceră. - Și el te place - a adăugat încet, pe un ton confidențial -, dar pentru că e atât de timid... n-ar ști de unde să înceapă. Așa că m-am hotărât să-i dau o mână de ajutor
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
vedea izvorul vieții), dar și atâta umilință și dispreț de sine (nimicnicia lui) încât existențialiștii secolului al XX-lea apar, pe lângă el, ca niște snobi dezgustați de o viață odioasă. Deznădejdea concentrată aici, atât de cumplită, nu e creștină, însă izbucnește dintr-o sinceritate sfâșietoare”. Acestă sinceritate, deschiderea sufletului ca la o spovedanie, este caracteristică totuși omului creștin, trăsătură împregnată copilului Mihai care copilărise în țara de vis și de basm a Bucovinei (Țara fagilor), țara colindelor care ne încântă și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]