113 matches
-
dintr-o fază nematică la una smectică A. Se estimează că tranziția de fază poate fi continuă sau discontinuă, în funcție de intensitatea interacțiunii pe rază scurtă între molecule. Ca urmare, ea permite un punct critic triplu unde se întâlnesc fazele nematică, izotropă și smectică A. Deși prezice existența unui punct critic triplu, ea nu îi și prezice valoarea. Modelul utilizează doi parametri de ordine care descriu ordinea orientațională și pozițională a cristalului lichid. Primul este pur și simplu media celui de-al
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
sau "polarizarea rotatorie magnetică" este un fenomen magnetooptic care constă în rotirea planului de polarizare a luminii ce se produce într-un mediu optic izotrop introdus în câmp magnetic intens. Rotirea planului de polarizare a undei luminoase, polarizată linear, ce se propagă pe direcția câmpului magnetic, se datorează interacției dintre acesta și electronii optici ai atomilor și moleculelor mediului. Valoarea unghiului de rotire este direct
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
de Stat. Ulterior a obținut docența (1918) la Facultatea de Științe din Petrograd și a funcționat ca profesor la Institutul Fototehnic Superior (1918-1921). Cercetările sale în timpul șederii în Rusia s-au concentrat asupra problemelor de optică: a studiat birefringența corpurilor izotrope în câmp magnetic și a pus la punct un nou tip de interferometru. În 1921 a revenit în România în calitate de profesor agregat, apoi profesor și șef al "laboratorului de fizică experimentală", la Universitatea din Cernăuți, unde a fost și decan
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
În dinamica fluidelor, unda Mach este o undă de presiune care călătorește cu viteza sunetului datorită unei ușoare schimbări de presiune adăugată unui debit compresibil. Undele sonore emise de o sursă punctiformă statică într-un mediu omogen, izotrop au fronturi de undă sferice și concentrice pe sursă. Dacă o sursă se mișcă pe o anume direcție dată cu viteza v, iar viteza sunetului este v, avem trei cazuri distincte, în funcție de raportul în care se află cele două surse
Unghiul Mach () [Corola-website/Science/320378_a_321707]
-
simplectică se reduce la o simplă formă pătratică. Dacă "I" este matricea identitate , atunci matricea "Ω", a acestei forme pătrate, este dată de matricea (): Există multe notații geometrice naturale ale submulțimilor unei mulțimi simplectice. Cel mai important caz al submulțimilor izotrope este acela al submulțimilor Lagrangianului. O submulțime Lagrangiană este prin definiție o submulțime izotropică de dimensiune maximă numită jumătatea dimensiunii mulțimii simplectice înconjurătoare. Submulțimile Lagrangiene rezultă în mod natural în multe situații fizice și geometrice. Un exemplu major de Lagrangian
Mulțime simplectică () [Corola-website/Science/320153_a_321482]
-
radarele auto), deplasările Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea relativă față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate. O formulă a deplasării spre roșu relativistă (și aproximarea sa newtoniană) se utilizează atunci când spațiul-timp este izotrop. Atunci când devin importante efectele gravitaționale, deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp gravitațional staționar (adică invariant în timp
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
măresc lungimea de undă și deci se deplasează spre roșu din cauză că spațiul prin care se propagă ei se dilată (extinde). Consecințele observabile ale acestui efect pot fi calculate folosind ecuațiile din teoria relativității generale care descriu un univers omogen și izotrop. Pentru calculul efectului de deplasare spre roșu, se folosește ecuația geodezicii pentru o undă de lumină plană, adică unde Pentru un observator ce privește frontul unei unde luminoase la o poziție formula 9 și la un moment de timp formula 10, acel
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
folosită în termodinamica materiei. Se vorbește atunci despre entropia radiației electromagnetice. Ne mărginim în acest articol numai la tratamentul clasic al entropiei. După legile lui Kirchhoff, în interiorul unei cavități opace și închise, ținută la temperatura T, se găsește radiație electromagnetică izotropă, omogenă și nepolarizată, a cărei densitate de energie u depinde numai de temperatură: u=u(T). Radiația exercită o presiune p asupra pereților cavității și poate efectua un lucru mecanic asupra exteriorului. Ea poate fi privită ca un "obiect" termodinamic
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
de pereți sau "câștigul de entropie al radiației". ( La sfârșitul secolului XIX noțiunea de "eter", ca suport al undelor electromagnetice, era încă acceptată, astfel incât "obíectul" termodinamic ar fi putut fi material). După ecuațiile lui Maxwell, presiunea exercitată de radiația izotropă și omogenă asupra pereților este p = u/3 . Folosind aceasta relație, condiția ca dS din ecuația (1) să fie o diferențială exactă este:<br>formula 2 Această ecuație permite determinarea funcției u(T) :<br>formula 3 cu σ o constantă, egalitate care
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
lui Kirchhoff), intensitatea unui "curent de entropie" (definit ca entropia care este "pierdută" în unitatea de timp printr-un element de suprafata dS în direcția normalei sub unghi solid dΩ și raportată la dSdΩ) este:<br>formula 6 atunci când radiația este izotropă și omogenă. Entropia definită de (3) are proprietatea că ea crește în procesele naturale de radiație. Aceasta nu e de la sine înțeles, deoarece definiția a fost independentă de ele. Considerăm două cazuri tipice: de unde se vede că T= T/2
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
din nou absorbită și eventual reemisă de corp Intr-o lucrare cunoscută mai ales pentru discuția "legilor de deplasare", W.Wien (1894) a arătat cum se pot extinde în mod natural noțiunile de temperatură si entropie la radiația omogenă și izotropă cuprinsă într-o cavitate oarecare și cu "frecvența" ν într-un interval (infinitesimal) (ν,ν+dν) (sau "lungimea de undă" λ=c/ν în intervalul (λ,λ+dλ). Este suficient să cunoaștem densitatea ei de energie u și să o
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
formula 17 unde f(x) e o funcție de o singură variabilă, și rezolvăm în raport cu T, obținem:<br>formula 18 unde f este funcția inversă a lui f din formula (W). Integrând, obținem:<br>formula 19 Ca funcție de frecvență,(entropia unei radiații omogene și izotrope cu frecvențe cuprinse intre ν și ν+dν), obținem analog:<br>formula 20 Funcțiile g(x) și g(x) în formulele de mai sus sunt determinate, o dată ce funcția f din (W) este cunoscută. Definițiile se pot extinde și la fascicole de
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
radiație" ca măsură a intensității undelor electromagnetice care ne parvin de la el. Dar cea mai cunoscută "frază" recentă în acest context este Radiația cosmică de fond de 3 K (de fapt 2,75 K). Aceasta este o radiație, omogenă și izotropă în primă aproximație, prezentă în întreg universul. Ea este interpretată ca provenind dintr-o radiație în echilibru termic cu materia (deci o radiație de "corp negru") în stagiile inițiale ale universului și apoi (după aglomerarea materiei în galaxii) aflată în
Entropia radiației electromagnetice () [Corola-website/Science/315884_a_317213]
-
diferite la care are loc deformarea diferitelor puncte, precum și din cauza neomogenității structurale a materialului deformat, starea de tensiune este neomogenă. Totuși, în calcule, lucrându-se cu volume elementare, sau cu părți separate ale corpului deformat, acesta se consideră omogen sau izotrop, iar starea de tensiune, omogenă. Mărimea tensiunilor într-un corp supus deformării diferă de la un punct la altul. Calculul mărimii tensiunilor și a forțelor de deformare se poate face prin integrarea ecuațiilor diferențiale de echilibru, aplicate la un volum elementar
MARCAREA PRIN MICROPERCUŢIE ŞI CU FASCICUL LASER A UNOR MATERIALE by ŞTEFAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1607_a_2906]
-
porilor conținuți de copolimer. Presupunerea care se face la această transformare este că greutatea specifică a solventului rămîne nemodificată în faza de copolimer. Cunoscând valoarea lui B se poate calcula fracția volumică a copolimerului, ϕ2 presupunând faza gel omogenă și izotropă, conform relației: (47) în care ρ2g densitatea copolimerului determinată în etanol /33/. În jurul anului 1963 Millar și colaboratorii /67/ au efectuat studii de umflare în solvenți buni pentru copolimerii St-DVB pentru a stabili deosebirile dintre copolimerii cu toluen drept diluant
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad, Maria Valentina Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1451]
-
Primul ocupant al locurilor, el se simte în noi ca acasă. De ce Dante este un "poet al Evului Mediu", iar Giotto, contemporanul său cu o diferență de un an, este deja "un pictor al Renașterii"? De ce spațiul contiguu, omogen și izotrop al lui Newton e de găsit deja, cu un secol mai devreme, la descoperitorii perspectivei? De ce lejerul Fragonard anunță atât de profund, doar decalând unghiul de vedere asupra palatelor (privite în curmeziș sau de sus în jos), declinul Vechiului Regim
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contracții al fibrei miocardice reprezintă cca 50% din volumul celulei și are o structură asemănătoare cu cea observată în mușchiul scheletic. Miofilamentele groase, de miozină, și subțiri, de actină, sunt grupate în discuri (benzi) întunecate (anizotrope-A) și, respectiv, clare (izotrope - I). În centrul discurilor clare se află membrana Z, care se continuă transversal până la nivelul sarcolemei, servind ca zonă de ancorare a filamentelor de actină și separând sarcomerele între ele. Structura și ultrastructura fibrei miocardice este următoarea (fig. 67): În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
potențialelor termodinamice. Experimental, au fost descoperite până în prezent numai tranzițiile de fază de ordinul I și II. O altă clasificare a fost făcută de Brout după criteriul distrugerii simetriei sistemelor și anume distrugerea simetriei de : - reflexie( tranziții lichid -gaz, feromagneți izotropi). - Rotație ( feromagneți cu interacțiuni de schimb)Translație ( în fenomenul de solidificare)Gradient ( la supraconductibilitatea metalelor) - Grupul tranzițiilor continue( suprafluiditate). I3. Tranziții de fază de speța I. Ecuația Clapeyron - Clausius. Dacă se presupune că sistemul este unicomponent adică, este format dintr-
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
în forma lor poliedrică ideală, se întâlnesc rar. Mai frecvent se întâlnesc agregatele de cristale . III 5 1. Cristalele unice (monocristalele) Monocristalele care au avut condiții normale de creștere, care s-au dezvoltat cu încetul , într-un mediu omogen și izotrop , cu suficientă fluiditate și fără influențe perturbatoare prezintă caractere morfologice regulate. Monocristale pot fi doar cristalele cu forme simple așa cum sunt cristalele în formă finală echilibrată sau, mai ales, cristalele cu forme compuse din mai multe feluri de fețe, care
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
cristale În medii omogene, fin dispersate, de natură coloidală, cum sunt mâlurile, argilele, etc se formează concreșteri sau agregate radiare de cristale. Pornite de obicei dintr-un centru de cristalizare, cristalele cu habitus acicular sau fibros se dezvoltă în mediul izotrop cu aceeași viteză în toate direcțiile formând un agregat mai mult sau mai puțin sferoidal care ar putea reprezenta plastic imaginea suprafeței înfășurătoare a vectorilor vitezei de creștere pe toate direcțiile. Uneori concreșterile sferoidale ating un înalt grad de simetrie
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
potențialelor termodinamice. Experimental, au fost descoperite până în prezent numai tranzițiile de fază de ordinul I și II. O altă clasificare a fost făcută de Brout după criteriul distrugerii simetriei sistemelor și anume distrugerea simetriei de : - reflexie( tranziții lichid -gaz, feromagneți izotropi). - Rotație ( feromagneți cu interacțiuni de schimb)Translație ( în fenomenul de solidificare) -Gradient ( la supraconductibilitatea metalelor) - Grupul tranzițiilor continue( suprafluiditate). I3. Tranziții de fază de speța I. Ecuația Clapeyron - Clausius. Dacă se presupune că sistemul este unicomponent adică, este format dintr-
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
forma lor poliedrică ideală, se întâlnesc rar. Mai frecvent se întâlnesc agregatele de cristale . 93 III 5 1. Cristalele unice (monocristaleleă Monocristalele care au avut condiții normale de creștere, care s-au dezvoltat cu încetul , într-un mediu omogen și izotrop , cu suficientă fluiditate și fără influențe perturbatoare prezintă caractere morfologice regulate. Monocristale pot fi doar cristalele cu forme simple așa cum sunt cristalele în formă finală echilibrată sau, mai ales, cristalele cu forme compuse din mai multe feluri de fețe, care
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
cristale În medii omogene, fin dispersate, de natură coloidală, cum sunt mâlurile, argilele, etc se formează concreșteri sau agregate radiare de cristale. Pornite de obicei dintr-un centru de cristalizare, cristalele cu habitus acicular sau fibros se dezvoltă în mediul izotrop cu aceeași viteză în toate direcțiile formând un agregat mai mult sau mai puțin sferoidal care ar putea reprezenta plastic imaginea suprafeței înfășurătoare a vectorilor vitezei de creștere pe toate direcțiile. Uneori concreșterile sferoidale ating un înalt grad de simetrie
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
la întrebări originale cu privire la ce este natura, ce este omul și asupra modului în care acesta vrea să trăiască în mediul natural. Din perspectiva științei moderne natura este redusă la o materie inertă, spațiul este conceput ca un mediu omogen, izotrop și nelimitat, definit prin exterioritatea reciprocă a părților, partes extra partes, unde mișcările sunt rezultatul tragerii sau al împingerii după modelul mecanicist. Din perspectiva noii științe ecologice - cercetarea interacțiunilor dintre organisme, a comunităților biotice și a mediului lor - ființele vii
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
1. 17. Planul în care oscilează vectorul luminos se numește plan de vibrație, iar planul perpendicular pe acesta și care conține direcția de propagare se numește plan de polarizare. Polarizarea luminii se poate face prin: reflexie, refracție pe medii dielectrice izotrope, birefringență pe medii anizotrope. Cum se obține lumină polarizată în viața cotidiană? Există cristale transparente, omogene, dar anizotrope din punct de vedere optic. Una din caracteristicile principale ale cristalelor anizotrope este producerea fenomenului de dublă refracție (sau birefringență), care constă
CALEIDOSCOP DE OPTICĂ by DELLIA-RAISSA FORŢU () [Corola-publishinghouse/Science/486_a_748]