179 matches
-
pornit din nou pe drumul rogodelelor domnului Covali, încercând a-mi plia gândurile după propriile-i trăiri și trecând, braț la braț cu poezia Domniei Sale, prin adevăratele „vâltori” care i-au biciuit și înnobilat sufletul... „Ziditorul” de cuvinte fermecate, „miresme izvodind din poezie/ când pun cupole/ ca un nou Manole”, spune poetul, zidește necontenit „scormonind Olimpul”, conștient fiind că arta sa, „livadă roditoare o să fie [...] și că oricine/ va pleca din mine/ va reveni ca să-mi bea apa vie”. Trăiește cu
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat în copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi Reîntrupate în cuvinte Graiul... Cu dânsul acesta unic, bărbătesc În care chiar și clopoțeii râd și cântă Din timpuri imemoriale strămoșești Spre care gândurile în hore strălucesc Esență n-a pierit, ea se păstrează sub jurământ, în ritmul
CALUSARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354647_a_355976]
-
-ți largă poartă inimii și vie Fie-ți Iubirea pentru neam și pentru glie Visăm cu toții o lume nouă, armonioasă dreapta Spre care numai bunul Dumnezeu ne îndreaptă Întregul univers vibrează că strunele stârnite De dorurile noastre, din inimi iubitoare izvodite. Prea mult am ars din daruri ce Ți se cuveneau În sutele de veacuri ce tot treceau, treceau Peste pământul acesta rănit de lupte însângerate Unde se înstrăinase fiul de părinte, fratele de frate. Azi ne regăsim unii cu altii
DACIA REGASITA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354645_a_355974]
-
-mbătăm cu sevele din muguri Se logodește luna-ntr-un umbrar De flori topite-n înroșite-amurguri. În suflet, caldă, tinerețea-nfloare Din visul nerostit se-ntorc albine Și-n zbor șovăitor peste ponoare Își pleacă fruntea-n lacrimi de verbine. Când izvodesc iubiri din vii torenți Se zbate-n noi neliniștea arsurii Sorbim din templul tihnei, inocenți, Săruturi dezrobesc de vrajă nurii. Din ceruri ce rostesc nespuse taine Ne curge primăvara peste pleoape Când pustiim trufii-n cernite haine Și muguri moi
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
duhovnicesc, și se va depăși pe sine, înălțându-se în bucuria sfântă a cunoașterii Cuvântului Lui Dumnezeu. În prefața monumentalei lucrări, Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist spune: “Binecuvântăm cu îndreptățită și nespusă bucurie apariția acestei noi ediții a Sfintei Scripturi, izvodită de Înalt Prea Sfințitul Bartolomeu spre slava Lui Dumnezeu, celui în Treime lăudat, și spre o mai înlesnită apropiere de înțelesurile cele adevărate și de mântuire pricinuitoare ale Scripturilor dumnezeiești, lucrare cu atât mai necesară și mai de preț astăzi
AMINTIRI ŞI EVOCĂRI DESPRE UN MARE EVENIMENT SPIRITUAL ŞI CULTURAL PETRECUT LA ORADEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357379_a_358708]
-
La moartea sa, ca și cu o jumătate de veac în urmă, când l-au adăpostit de tâlharii ce i-au cotropit ținutul, pământul Căldărușanilor și-a mai deschis încă o dată brațele, primind la sânul său trupul celui ce-a izvodit nu numai icoane, dar mai cu seamă dragoste și mângâiere în sufletele atâtor semeni. Blând și smerit, arzând drept ca o lumânare în fața noianului de suferințe, și-a purtat Crucea cu răbdare și supunere, biruind vitregiile și prigoana, pentru a
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
Dumnezeu și viața ce le-a fost dată, ei s-au blestemat singuri. [...] Ei nu-L pot primi decât cu ură (pe Dumnezeu) și ar dori ca Dumnezeul cel viu să piară, nimicindu-Se și pe Sine și toată zidirea izvodită de El. Aceștia vor arde în veci în vâltoarea mâniei lor, râvnind cu nesaț moartea și neființa. Dar pururi moartea se va depărta de ei...”( Dostoievski, F.M., Frații Karamazov, 2 vol., trad. Ovidiu Constantinescu, Isabela Dumbravă, Ed. Victoria, București, 1993
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
deosebite, transformând totul într-o adevărată sărbătoare a revenirii la viață! („Flori”). Poeta care și-a pregătit „șevaletul inimii” înmuindu-și „pensula” în culorile sufletului „spălat” anume în „culori de curcubeu”, dă frâu liber imaginației „pictând “ un tablou din care izvodește un „dor aprins”, un dor nestins - dorul de nemurire, de înălțare deasupra tuturor celor pământești; toate aceste imagini poetice deosebit de sensibile reînvie sentimente de o noblețe uimitoare odată cu primăvara („Primăvară în apogeu”). Menționa însăși poeta într-un articol în care
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
major, aveam de fiecare dată, un singur țel. Pentru atingerea căruia mobilizam toate resursele disponibile. Am încercat să trezesc interesul semenilor spre lectură, spre ce se întâmplă în jurul nostru, spre trăirile individuale. A căror analiză fusese interzisă anterior. Mi-am izvodit un pseudonim, care să mă caracterizeze cât de cât și am început să public. La început doar în media locală ... Producția literară a debutat cu epigrame. Întâi mai timide, apoi mai tăioase. M-am numărat printre membri fondatori ai Clubului
TAINA SCRISULUI (10): SUNT UN OM NOROCOS de LUCIAN MUNTEANU în ediţia nr. 572 din 25 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359091_a_360420]
-
ani disprețuită cu precădere prin împerecheri împotriva firii și că sporul natural al acestor popoare aservite sodomiei se datorează doar formidabilei fertilități a neomigratorilor mahomedani. 4)Tam-tam-ul ce se face în legătură cu victimele creșterii francului elvețian este o altă veritabilă filovrăgeală izvodită de români. (Maestrul Corneliu Leu o numește dramoletă. Mă rog, fiecare cu gusturile lui...Important este faptul că noul născut nu a rămas cu buricul netăiat, așa cum îndeobște se întâmplă în cazul plozilor cu mai multe moașe.) Firește, este cât
FILOVRĂJEALA, FILOSOFARE ÎMPINSĂ DE MEDIOCRITATE PE CENTURA CUGETĂRII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359100_a_360429]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU DRUMULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 261 din 18 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU DRUMULUI Cu cele neprihănite Parce eu nu voi încheia, niciodată, pace - și nici destinului nu-i voi izvodi cuib rece în sihastre chilii - am de ales, cât e, încă, lumina vreun stup, vreo corola de verbina, ori vreo peșteră de cleștar vreo boaba dulce, de chihlimbar - dar, de fi-va întuneric, voi alege drumul înapoi, homeric, deschis, demult
ELOGIU DRUMULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340788_a_342117]
-
care drumurile aveau aripi și pomi doldora de cântece. Luase pentru tine sunetele și aromele poveștilor și, cu ochii prea triști de atâta durere, le arunca să-ncolțească în sufletul tău. Iar tu le-ai prins cu grijă și-ai izvodit alte povești pentru nu prea târziu. Leonid IACOB Referință Bibliografică: intrare în poveste / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 767, Anul III, 05 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
INTRARE ÎN POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341380_a_342709]
-
dezvăluie odată și odată visteria de minuni. Dar cei zămisliți din lut degeaba încercau să întindă brațele spre cer, căci picioarele le rămâneau tot în colb și rămâneau blestemați în continuare să răscolească pământul ca să-și poată astâmpăra foamea cea izvodită din lut. Avan se mai înșelară cei ce-și făuriseră nădejdea că un amărât precum Tragodas ar fi putut fi de mare ajutor și ar fi în stare să săvârșească o faptă măreață, desprinzându-se măcar pentru o clipă din
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NOAPTE DE APRILIE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 474 din 18 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului noapte de aprilie Și-n așteptarea dalbelor cuvinte din har prin liniști iar mă izvodesc și clipele din nou îmi retrăiesc. mereu, mereu aducerile-aminte Tresare valul către țărm de seară lumini de stele vin în cald culcuș și iar vioara cântă sub arcuș pe struna ei a nu știu câta oară. Apoi adorm cohortele de
NOAPTE DE APRILIE de LEONID IACOB în ediţia nr. 474 din 18 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343701_a_345030]
-
vieții tu i-ai dat binețe. Stimată doamnă, ești culoarea desprinsă dintr-un curcubeu Și ai împodobit, c-un zâmbet, și un minut din cerul meu. Căci curcubeul nu apare decât atunci când este soare Și are forma unui zâmbet, și izvodește din izvoare De apă lină și curată, precum curat zâmbetu-ți este Și nu ni-l dai decât atuncea când sufletul îți e poveste. Stimată doamnă, ești o filă din cartea mea de căpătâi Ce nu se vrea nicicum întoarsă, că
FEMEIA-FLOARE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377595_a_378924]
-
din smalțul cel albastru surorile lor călătoare. Se pregătește firea toată să se preschimbe-n haină nouă, Când zilele tot urcă scara spre naltul bolții către soare, Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă, În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare. Îmbobocesc și-n suflet muguri, de dor, gingași și străvezii, Când orizontul te îndeamnă să îl străbați, rotund, la pas, Tăind în poteci neumblate pământul reavăn din câmpii Și copleșit de frumusețe, sub pomii albi să
DE PRIMĂVARĂ de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381382_a_382711]
-
din smalțul cel albastru surorile lor călătoare. Se pregătește firea toată să se preschimbe-n haină nouă, Când zilele tot urcă scara spre naltul bolții către soare, Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă, În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare. Citește mai mult DE PRIMĂVARĂSe sparg miresme de asfalt când primăvara dă în floare,Foșnesc norii în cerul nalt, închipuind grămezi pufoase,Se împletesc noian de muguri în alb și roș ca mărțișoare,Dospește-n abur
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
din smalțul cel albastru surorile lor călătoare.Se pregătește firea toată să se preschimbe-n haină nouă,Când zilele tot urcă scara spre naltul bolții către soare,Iar nopțile rodesc miresme în boabe proaspete de rouă,În care se străvede-albina izvodind harnic mierea-n floare.... XVIII. DULCE TÂRG AL IEȘILOR, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1926 din 09 aprilie 2016. DULCE TÂRG AL IEȘILOR Îți amintești crâșma din Sărărie Pe o străduță dintr-un Iași uitat, Cu mese-afară-n toamna
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Acasa > Orizont > Portret > VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Încă de la Geneză s-a izvodit cea mai tulburătoare dragoste a lumii, dragostea de fii. În această dragoste se sting oricare dintre griji și oricare necaz. Nimic nu e mai dulce-nfiorător ca primul sărut pe inelul unei mirese și pe mânuța unui copil! O simfonie
VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374548_a_375877]
-
La moartea sa, ca și cu o jumatate de veac în urmă, când l-au adăpostit de tâlharii ce i-au cotropit ținutul, pământul Căldărușanilor și-a mai deschis încă o dată brațele, primind la sânul său trupul celui ce-a izvodit nu numai icoane, dar mai cu seamă dragoste și mângâiere în sufletele atâtor semeni. Blând și smerit, arzând drept ca o lumânare în fața noianului de suferințe, și-a purtat Crucea cu răbdare și supunere, biruind vitregiile și prigoana, pentru a
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
La moartea sa, ca și cu o jumatate de veac în urmă, când l-au adăpostit de tâlharii ce i-au cotropit ținutul, pământul Căldărușanilor și-a mai deschis încă o dată brațele, primind la sânul său trupul celui ce-a izvodit nu numai icoane, dar mai cu seamă dragoste și mângâiere în sufletele atâtor semeni. Blând și smerit, arzând drept ca o lumânare în fața noianului de suferințe, și-a purtat Crucea cu răbdare și supunere, biruind vitregiile și prigoana, pentru a
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
îndura Domnul să mai îmi lase ceva cale de străbătut și să mai pot așterne scânteieri de suflet în frumoasa noastră limbă românească. Despre lumea aceasta a scrierilor mele adunate, cum frumos spune în „cărțile vieții” și despre “armăturile sinelui izvodite în operă”, a vorbit cu interes și cu talent distinsa mea prietenă, doamna Cezarina Adamescu, în volumul de față, un adevărat „Buchet înmiresmat, din zeci de mii de cuvinte”și elogios intitulat „O ambasadoare a sufletului românesc” -ediție critică și
PRIVIRI RETROSPECTIVE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375547_a_376876]
-
sub Verbul Său cu toate Cer poleit cu stele, pașnic strălucea Peste întreagă, această vie avuție a Sa. 18 Și peste această fremătare-VIAȚĂ Peste acest mister învăluit în ceață Născute din visare și profund iubit Dragul -din sfânt Izvor a izvodit. 19 El străbătea pustietăți și negurile întinse Din constelații neștiute, știute, Necuprinse, În nici o parte a infinitului, pe unde colinda nu găsea o alta, mai frumoasă decât Ea. 20 Pași grei ca viforul, ori pași de adieri Cutremurau sau mângâiau
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
când cititorul, plecat peste paginile îngălbenite de vreme, și de o îndepărtată răsfoire a celor care au fost și s-au amestecat în timp cu colbul, disipând tainele slovelor, va descoperi misterul legăturii cuvântului cu timpul. Ce lume se va izvodi din adâncurile neștiute ale imaginarului fiind al trăirilor literatului, pe care numai el o cunoaște și o înțelege și cu a cărui permisiune se descătușează în mintea lui creatoare? Ce cuvinte impun trăirile entităților pe care, știutor multiplu, le prinde
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
suportă bariere... Un rug de cuvinte, o pălălaie albă, ridicându-se în mii și mii de scântei care pocnesc și trosnesc, din cenușa mocnindă...Ceva misterios, aproape religios, aproape profan, mirific și seducător, precum curcubeul a cărui bogăție de nuanțe izvodite din alb, se desface în spectru...Culori compuse, culori (des)compuse... Culori cântătoare. Versuri tăcânde...Dureri mute, prefăcute-n cuvânt dulceag-amărui precum sâmburul de migdală. Aceasta este poezia Verei Crăciun din volumul „Doruri albe”, recent apărut la Editura Națiunea, București
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]