273 matches
-
poate de încet, aproape șoptit: O fi semănând cu tac-su... Silvestre. Nu mă mai amărî și tu, Savetă, că-s destul de amărât și fără ca tu să mai presari cu sare pe rană ori să mă pui cu fundu pe jăratec. Că prea tare de virtute n-am fost, asta-i drept... Dar cinstit și drept am fost întotdeauna! Eu mă zbat pentru un ban de internat și muncesc de mă spetesc din noapte-n noapte iar podoaba trândăvește și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să fie într-un ceas bun!.. Și rămâi cu bine, nevastă! I-a zis, în timp ce o săruta cu patimă pe obrajii îmbujorați, pe umeri și pe sâni... La rândul ei, partenera îi răspundea cu îmbrățișări duioase și calde, izvorâte din jăratecul unei iubiri pătimașe. Să ai grijă de tine, Vasile! Că străinătatea-i boală grea!.. Așteaptă-mă cu încredere, Mariuță! Eu voi reveni numaidecât, nevastă! Voi reveni la tine, adică voi reveni la noi pe când vor înflori cireșii. Că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
separă de descendenta familiei Ypsilant. Bătălia pare pierdută dinainte -, iar faptul că soțul Albei, celebrul avocat Georges Radu Șerban, îl acceptă ca asistent nu face decât să sporească exponențial complexele pretendentului: „Inima- mi de argat îmi sfârâia ca pusă pe jăratec; mă simțeam neînsemnat și umil, și vedeam că distanța de aici la lună, care mă separa de ea, crește, de parcă luna, liberată de atracție, s-ar fi pus într-o bună zi în accelerată mișcare centrifugă.” Tot sperând, tot așteptând
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
nostru începe a mînca hlpav; și gogîlț, gogîlț, gogîlț, îi mergeau sarmalele întregi pe gît. - Dumnezeu să ierte pe cei răposați, cumătră, că bune sarmale ai mai făcut (fățarnicul!)... Și cum ospăta el, buf! Cade fără sine în groapa cu jăratec... mă pîrlesc, ard de tot, mor, nu mă lăsa! * După ce am ascultat pînă la capăt povestea aceasta cumplită, i-am pus în vedere naratoarei mele: data viitoare, lupul să nu mai strănute, și prostul ăla de sub covată să tacă naibii
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
dascălul până la sfârșit (privilegiu pe care nu-l poate oferi înhumarea). Nu am rezistat însă decât o clipă, atât cât a fi văzut un trup ridicându-se pe jumătate din sicriu și răsucindu-se spre picioare, ca un șoric pe jăratec. Apoi n-am mai văzut nimic. Mi s-a spus că leșinasem..." Rotonda plopilor aprinși de Valeriu Anania este o carte scrisă cu farmec, umor, candoare înțelepciune, nostalgie și dragoste. O lectură de suflet pentru toți cei care iubesc literatura
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
că nu; el era singurul. Nu dormi două nopți, întrebându-se cu ce a greșit, cine ar fi putut să-l reclame, dacă a întârziat în ultima vreme, dacă a repezit vreun client. În ziua respectivă se perpeli ca pe jăratec. Marcu nu-și amintea să fi avut așa un gol în stomac, un puls atât de agitat și o paloare atât de pronunțată. Când sosi, în sfârșit momentul, Marcu își verifică ceasul pentru a mia oară, își șterse pe laturile
ATATA PAGUBA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384483_a_385812]
-
de pe ceardac și alergară împreună spre căpițele de fân, unde sătenii deja stingeau focul cu apă cărată din râul Desnățel și de prin fântânile din apropiere. Alții, cu furcile, îndepărtau din fânul neatins de foc. Ceilalți aruncau cu pământ peste jăratec pentru a-l stinge. Grajdul din apropiere nu fusese atins de limbile focului, dar sătenii înnodaseră cozile cailor, eliberându-i pentru a nu fi în pericol. - Uite ce face răutatea omenească! se pronunță Costică a lui Ungurelu, un tânăr de
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
le-a adus. Lupul le-a înghițit pe toate - / Gogâlț, gogâlț - nemestecate. „Cumătră, Domnul să îi ierte / Pe cei plecați! Bine sunt fierte Și tare bune le-ai făcut / Sarmalele. Chiar mi-au plăcut!” Deodată buf, în groapa-n care / Jăratecul se-ncinse tare, Căci scăunelul s-a topit, / Fiind din ceară întocmit. Nici rogojina n-a ținut, / Iar astfel lupul a căzut În groapă și cuprins, peloc, / De flăcările mari, de foc. Cuvântul cel adevărat / „Hai scoate lupe ce-ai
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de pămînt, Înălțându-se drept, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dîrele rădăcinilor; retezate de custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se făcea tot mai adîncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fîntînă sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în: Ediția nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Haide noapte haide lună gata-s stelele să ardă hai s-o ardem împreună cât tăcerea-i o petardă Gata-s hainele să ardă pe-acest pat ca de jăratec chiar și dragostea eu cred că o-mblânzești numai sălbatec Pe-aceste pat ca de jăratec hai s-o ardem împreună noaptea ca pe-un cal o-ncalec haide noapte haide lună Din cer Doamne stă să cadă steaua mea
FOC DE ORHIDEE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362926_a_364255]
-
-s stelele să ardă hai s-o ardem împreună cât tăcerea-i o petardă Gata-s hainele să ardă pe-acest pat ca de jăratec chiar și dragostea eu cred că o-mblânzești numai sălbatec Pe-aceste pat ca de jăratec hai s-o ardem împreună noaptea ca pe-un cal o-ncalec haide noapte haide lună Din cer Doamne stă să cadă steaua mea ca o grenadă Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: FOC DE ORHIDEE / Costel Zăgan : Confluențe Literare
FOC DE ORHIDEE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362926_a_364255]
-
-mă nu am soare carpatin și ceața din grădină! (Paris, 19 iulie 2009) Cad ploi Cad-ntruna ploi plescăie-n asfalt sonorități prelungi, zăpezile de pe la noi, mi-au rămas doar fenomene mirajul uliței din sat, îmi saltă dorul în poeme. Jăratecul din vatră, unde făceam grăunțe copate, mi-a rămas un rai de șoapte, când plină de mister, luna mă privea-n noapte, cum mă furișam stingher, să fur spuma de pe lapte. (Cannes, 23 februarie 2010) Maria Cozma, Paris, 20 decembrie
DOR DE SĂRBĂTORI de MARIA COZMA în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361225_a_362554]
-
plăcerii cu fiecare stea pe cer. Într-un strănut cosmic s-ar redeschide era, șoptind rupți de lumină-n infinit: ascultă cum respiră Cerul; ascultă cum respiră Terra. Mulți din cei care m-au cunoscut au încercat să sufle în jăratecul vieții mele, crezând ca poate să-mi înțeleagă clipa. Dar atunci când mizeria socială îți este risipită în sânge amorțindu-ți gândurile, este imposibil ca cineva să poată să-ți înțeleagă prezența și te transformi într-o substanță de Lumină ascunsă
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
amorțindu-ți gândurile, este imposibil ca cineva să poată să-ți înțeleagă prezența și te transformi într-o substanță de Lumină ascunsă în craterul unui vulcan ce plutește în fluidul nopții. Și astfel, viața mea a ajuns o groapă de jăratec. Oare câți se vor încumeta să sufle și vor reuși să scoată scânteile de care avem nevoie, să aprindem cugetul pentru a ne regăsi în normalitatea unei veți care să se asemene cu cea umană?!... Mă simt străină de mine
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
cineva măcar să-l zgârie. Abia atunci vom fi siguri că am început să facem ceva pentru a scăpa de Mediocritate, pentru a ieși din Agonia aceluiași neant unde stăm scufundați scafandri lașității aproape de un veac. Viața mea O groapă de jăratec e viața mea, toți ce s-au plecat să sufle, s-au evaporat în aburi de chemare pentru a mă găsi... și au sărit doar scântei de tăcere, nu au putut în așteptarea lor să afle în care clipă a
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
cuget, intuind că în adânc sunt un crater, cineva a început să sufle mai mult, dar când lava albastră a început să curgă, revărsând lumini și peste alții, nimic nu a mai priceput. Și viața mea rămâne în adâncul de jăratec, vorbind pentru toți în șoapte, sau poate pentru alte vremuri ... Între timp altcineva suflă sălbatic, și nici o scânteie nu-l trezește din neant, într-o natură cu ouă clocite nu poți decât în propria umbră să tremuri. Totul e să
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunt o fire mai sentimentală:) Asta este ! Sunt ușor impresionată de gesturi frumoase, mă las înduioșată de amintiri, mă răscolește toamna teribil, ador ploaia și pentru cel pe care-l iubesc aș călca pe jăratec încins. Sau, Doamne ferește, i-aș dona un rinichi. Mi se întâmplă de multe ori să am păreri total diferite despre anumite lucruri în discuții cu unii oameni privind anumite lucruri. Doar că nu mi le exprim de cele mai multe ori. Sunt
SENTIMENTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367171_a_368500]
-
ea este la dispoziția inspirației: „Împinsă de un/ suflu icaric/ m-am rostogolit/ într-o bibliotecă de scrum,/ pipăi cu gândul/ osuarul fierbinte/ și scutur cenușa/ dintr-un Luceafăr postum,/ miroase a Platon,/ a Kant și a Noica,/ calc pe jăratec/ de Proust și răcnesc,/ o pasăre Phoenix/ îmi sparge călcâiul,/ prin el - își divulgă esența/ un trainic travaliu ceresc”.Cel mai adesea sufletul poetei izbutește să se mențină, în albia sa subtilă, în pofida oricăror zvîrcoliri ale conștiinței. Matricea sufletească, în
PULSUL ŢĂRÂNII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350453_a_351782]
-
o apropiere decisivă de țara mamă. Clipa a fost ratată, cum numai noi românii știm să ratăm șansele istorice. Amăgiți cu tot felul de poduri de flori, nomenclatura, de aici și de acolo, a împins visul reunirii cu cincinale bune. Jăratecul acelui moment a fost acoperit de spuza timpului și de nefericitele evenimente care au urmat. Eroiii de la Dubăsari și din alte locuri, au fost trimiși în derizoriu, prin preluarea de către Vadim&Co a mesajului lor patriotic. Transformându-l în naționalism
NOUA TABLETA DE WEEKEND (48): LA UN SEMN DESCHISĂ-I CALEA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344526_a_345855]
-
unul dintre ei atrăgea atenția era mai leneș mai încet l-am prins și-a devenit gândacul Vasile ori de cate ori aveam dureri foarte mari venea lângă mine îi făcea bine cumva se hrănea cu chinul meu ca mârțoaga din poveste cu jăratec și asta mă făcea să fiu mândru de durerea mea aveam un sentiment de responsabilitate mă simțeam în sfârșit util Vasile devenise celebru în salon îl împrumutam și celorlalți și cumva și nouă ne era ceva mai bine oricum un
de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347624_a_348953]
-
dolari. Un bol mare, cu legume, frunze de varză chinezească, bok choy, paste făinoase și trei felii de file de ling. Adaug în ea și o linguriță de ardei iute... Mă simt precum calul lui Harap Alb după ce a mâncat jăratec. O iau din loc și caut o cafenea. Nu după mult timp dau de una care face cafea expresso. De obicei singaporezii, precum americanii (sic!) beau un fel de zeamă lungă de culoare maronie cu gust de cafea... Cană mare
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]
-
mai multe. Când a pus cărbune aprins în tigaie și a înghiontit ceara cu vătraiul ... a început să sfârâie și să împroaște în jur! Improviză el. - Așaaa!...Așa trebuia înghiontit!!... Trebuia să-l înțepe bine și să-l tăvălească în jăratec cu vătraiul ascuțit! ... Să crape procletul!!... Ai adus și cărbune? - Da, am adus! Uite aici în sticlă ... - Dă-ncoace, să pun bine la păstrat! Du-te și tu în casă, vezi că ți-am lăsat ceva de mâncare în strachina
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
de versuri să cântăm același cântec, așa că tot ce vrei să-mi spui, eu percep ca pe o melodie dulce, uneori liniștită, alteori plină de zbucium, așa cum sunt toate iubirile celor ce trăiesc unul prin celălalt. Nu simți dogoarea aceluiași jăratec cum ne pârjolește sufletul? Trebuie să descoperim acea fântână cu apă fermecată din care band să ne mai potolească din vâlvătaie, pentru că noi nu suntem obișnuiți cu această intensitate și lăsându-ne pârjoliți de la început, nu vom putea mai târziu
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
la locurile voastre! - le-a zis cu duritate domnul Diță, numai că, văzându-le zahărul rămas pe la colțurile gurii, s-a întors cu spatele, spre a nu i se vedea zâmbetul, a luat un lemn, a deschis gura sobei stârnind jăratecul din care s-a ridicat o flacără vie, după care a continuat blând: - Să ne vedem de lecții, mai departe... * Se simțeau bine hoinărind împreună. Albert afla cu încântare că George avea orizontul mai larg, cunoscând mai multe locuri. Se
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]