304 matches
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 951 din 08 august 2013 Toate Articolele Autorului SUFLET VRĂJIT... Îmi dai prilejul să te cânt, La fiecare nouă întâlnire, Știi că nu voi putea să plâng, Poate doar de fericire. Îmi pui în inimă jăratic, Să-mi ardă dorul mai intens, Și cu un aer primăvăratic, Totul mi se face vers. Mi-ai adus cerul albastru Alungând negrii nori, Mi-ai pus în față un pilastru, Să mă sprijin uneori. Drumul meu va fi vrăjit
SUFLET VRĂJIT... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364331_a_365660]
-
Și-n noaptea cu aripi albastre de vis aleargă cu coamele-n vânt iar sirepii și pasc din cuvintele care le-am scris cu mâini tremurate pe marginea stepei. Și vin bidiviii, nostalgici nebuni, le dau trecătorii iar tăvi cu jăratic și trec rânchezând, bântuind prin genuni s-aducă pe tâmple iar albul iernatic. Cu ei eu mă duc însetat de iubiri, spre malul de-apus, spre ziua-n amurg și-n sufletul plin de atâtea rostiri, sunt calul sirep, sunt
ŞI-N NOAPTEA de LEONID IACOB în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363876_a_365205]
-
e la fel...citesc...privesc îndelung luna,îmi mușc buzele până la sânge... XVI. APOCALIPSA, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 227 din 15 august 2011. Iată-i, vin, cavalerii nopții învesmântați în fier frământând între coapse căi hrăniți cu jăratic Shiva dansează... se tulbură ape, cad temple-n ruină, Shiva dansează... sunt morți țesătorii de dantele în piatră și morți menestrelii, lăutele sparte ! Citește mai mult Iată-i,vin,cavalerii nopții învesmântați în fierfrământând între coapsecai hrăniți cu jăraticShiva dansează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin' să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
mă-nfășor cu stele ce-ți strălucesc în ochi, Lumina-n mine râde și se prelinge-n juru-mi Când îmi descânți de dor, ca de-un adânc deochi. Te-ai întrupat din visuri - fruct dulce al dorinței - Din ochiul de jăratic ascuns în gândul meu, Descătușat aievea din brațele căinței, Samariteanule, ești al meu Dumnezeu! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Tu, bun Samaritean... Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1048, Anul III, 13 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
TU, BUN SAMARITEAN... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363167_a_364496]
-
Îmi ești dragă! Chipul tău prin vis m-aleargă; Noaptea nu mai e întreagă, Zău, nu-i șagă! La-nceput eu te sărut Acolo unde te-a durut Când, fără mine-atâtea nopți, Prin sânii doldora și copți Umblau umbre de jăratic, Într-un dans dement, sălbatic, Uscând gura. Apoi tandră mă săruți Pe ochii de copil pierduți. Rătăcești prin mine mâna, Stârnind aprigă furtuna Și habar nu am ce bate: O fi palma ta, pe spate, Ori sunt raze rușinate Ale
ZĂU, NU-I ŞAGĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361935_a_363264]
-
nucii de odinioară, Cu ramurile-n azimut... În valuri-lanuri am urcat, Cu tălpi golașe, prin țărână, Când vin cireși la dezmierdat, Ținându-se,-n alint, de mână... Mai simt un vânt primăvăratic, Așa cum îl știam atunci, Vara, cu stropii de jăratic, Crestați printre altare-rugi... Priveam în depărtări ascunse... Citisem despre un pământ, Cândva unit, ce dispăruse, Cu un cernit discernământ; Am stat s-ascult un imn absurd, L-am intonat în călimară, Metaforă cu sunet surd, Minciună râncedă și-amară, Și
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
dai să-i mănânce fără pâine sau mămăligă. Ai înțeles, da? - Da, domn doctor, cum să nu înțeleg, că doar sunt femeie întreagă la minte. - Apoi să-i dai pieptul, numai pieptul, picioarele să le mănânci matale. Dar tot pe jăratic, în vatră să le faci. Și rânza, tot lui să i-o dai, știi ce e aia rânză, știi? - Vai de mine, domn doctor, cum să nu știu, doar de la țară suntem! - Foarte bine! După ce vezi că se mai împlinește
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
o dată vocea mării, spovedania ei sub cerul clocotitor: “În apele acestea, pe care le vezi aici incendiindu-se, ard toate mările tale, aceasta de azi, cea din care ochii tăi au luat învățătură, cea care va arde cu tine în jăraticul timpului”. * (Septembrie, locul II) Ceva, poate un semn, un spic, lângă măslinul ce dezgolește pământul, ceva ce nu este acolo și este, ca morții și soarele, în veșnicie, lângă măslinul negru, poate lumina ce moare, ecoul, vremea nimicită. * (În centrul
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
chiar și ce are”. Aceasta mă indigna foarte mult, pentru că mă gândeam: „Cum pretinde Biblia că este o carte a dreptății, când învață așa ceva?”. Apoi Domnul Isus spune: „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea”. Asta mă punea pe jăratic. Eu mă consideram un om care nu era nici cu Isus, dar nici împotriva Lui. Nu aveam nimic împotriva Lui. De ce se spune așa în Biblie? Apoi am înțeles de ce și mă bucur că toate lucrurile sunt așa cum sunt ele
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356362_a_357691]
-
catârii cei iuți, caii tăi, înhămați la car, vor fi aprigi la fugă, și boul tău, înjugat, n-o să aibă potrivnic!" dar este respinsă de acesta: „...Dacă te-aș lua de soție, știu ce mă așteaptă: nu ești decât un jăratic care se stinge când vine frigul, o ușă rău închisă, care nu stăvilește nici vântul, nici gerul, un palat care-și strivește războinicii ce-l apără, un elefant care-și smulge învelișul, ești păcura care mânjește pe omul ce-o
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
Poate n-oi da bot în bot cu vreo nimfă două Că tot se lauda sin gurătatea că mi-ar fi căzut hodoronc- tronc Măi să fie D-apoi treabă-i asta Să mă perpelesc eu de-a moaca pe jăraticul melancoliei absolute Fără niciun ghișăft acolo Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA MELANCOLIEI MORGANA / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate
EREZIA MELANCOLIEI MORGANA de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370131_a_371460]
-
trunchiul lumii, secerându-l din mijloc, Tremurânde, cad pe frunza lui senină, Șovăită le devine ruga sub al limbii foc; Elohime, luminile se varsă! Peste rădăcini născânde, înfierate-n dor, Sfâșiită-i culmea-n haos când dorința se anină, Făcând cosmosul jăratic, din humă și din amor; Pelerinul meditează sub coroanele-i sublime, Murmurând din buza minții: „Se vărsară, Elohime!” Mădălina Bărbulescu și-a petrecut copilăria pe meleagurile din Satul Cârstănești, Comuna Oteșani, Județul Valcea. Fiind singură la părinți, a experimentat jocul
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370249_a_371578]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > STÂNCA DE JĂRATIC Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului STÂNCA DE JĂRATIC Kaliakra este-n soare Un buchet de trandafiri. Este-o stâncă de jăratic Din abisuri răsărind. Este inima fecioarei În cosițe lăcrimând
STÂNCA DE JĂRATIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353021_a_354350]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > STÂNCA DE JĂRATIC Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului STÂNCA DE JĂRATIC Kaliakra este-n soare Un buchet de trandafiri. Este-o stâncă de jăratic Din abisuri răsărind. Este inima fecioarei În cosițe lăcrimând Și în ape-nvolburate Rămânând în veci oftând. Este mers de sfânt pe ape Și izvor de bucurii
STÂNCA DE JĂRATIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353021_a_354350]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > STÂNCA DE JĂRATIC Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1375 din 06 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului STÂNCA DE JĂRATIC Kaliakra este-n soare Un buchet de trandafiri. Este-o stâncă de jăratic Din abisuri răsărind. Este inima fecioarei În cosițe lăcrimând Și în ape-nvolburate Rămânând în veci oftând. Este mers de sfânt pe ape Și izvor de bucurii. Este suflet de luceafăr Peste ape luminând. Elena Trifan Referință Bibliografică: STÂNCA DE
STÂNCA DE JĂRATIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353021_a_354350]
-
Din abisuri răsărind. Este inima fecioarei În cosițe lăcrimând Și în ape-nvolburate Rămânând în veci oftând. Este mers de sfânt pe ape Și izvor de bucurii. Este suflet de luceafăr Peste ape luminând. Elena Trifan Referință Bibliografică: STÂNCA DE JĂRATIC / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
STÂNCA DE JĂRATIC de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353021_a_354350]
-
O TOAMNĂ-N TIMP TÂRZIE Autor: Elena Păduraru Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Pe toamnă în timp târzie, dup-o lungă amnezie, la gura sobei poposesc, încet, încep să scormonesc al vremii bătrân jăratic, sfera omului tomnatic. Cu a mea umilă pană, adun gândurile-n strană, ele-n murmur de idilă curg pe-o-ngălbenită filă. Referință Bibliografică: Pe o toamnă-n timp târzie / Elena Păduraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 503, Anul II, 17
PE O TOAMNĂ-N TIMP TÂRZIE de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358413_a_359742]
-
din ținutul Riabland. Avea ochii roșii, era slab ca un deținut, Dar fericit când nu primea picioare în coaste. Culcușul său era în peștera walkiriilor. În tinerețe a fost duce. Mai era acolo o femeie, Frosa, Care-l hrănea cu jăratic. Câinele căra găleata la râu, Răul era de foc, Riabcik l-a traversat, A cucerit Roma, acolo a rămas fără coadă. Catedrala San Pietro î privea cu milă, Prietenul său bun era Romulus, Amândoi sufereau de jigodie. Astfel s-a
UNU de BORIS MEHR în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358802_a_360131]
-
Acasa > Stihuri > Momente > APOCALIPSA Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 227 din 15 august 2011 Toate Articolele Autorului Iată-i, vin, cavalerii nopții înveșmântați în fier frământând între coapse cai hrăniți cu jăratic Shiva dansează... se tulbură ape, cad temple-n ruină, Shiva dansează... sunt morți țesătorii de dantele în piatră și morți menestrelii, lăutele sparte ! Shiva dansează... se dezlănțuie vânturi, ies oceane din matcă și caii aleargă galbeni și roșii și negri
APOCALIPSA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360701_a_362030]
-
Leonte Publicat în: Ediția nr. 228 din 16 august 2011 Toate Articolele Autorului SUFLET VRĂJIT... Îmi dai prilejul să te cânt, La fiecare nouă întâlnire, Știi că nu voi putea să plâng, Poate doar de fericire. Îmi pui în inimă jăratic, Să-mi ardă dorul mai intens, Și cu un aer primăvăratic, Totul mi se face vers. Mi-ai adus cerul albastru Alungând negrii nori, Mi-ai pus în față un pilastru, Să mă sprijin uneori. Drumul meu va fi vrăjit
SUFLET VRĂJIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360743_a_362072]
-
o fac într-o seară cu Silvia, colega de școală, când ne întorceam de la nedeie și o conduceam până acasă la ea. Ne plăceam și jucasem împreună în horă. Luna încă nu răsărise, cerul era senin și stelele scânteiau ca jăraticul răvășit. Liniștea nopții era spartă doar de un ciuhurez care se mai auzea cântând, undeva departe... Și noi nu ne mai săturaum de sărutat... Timid, când am ajuns la marginea unui lan de porumbi unde credeam că și ea o să
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’ să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
Chiar dacă mereu gem de-atât efort, orice fel de greu zâmbind îl suport, Ne-ncetând să sper că mai am ceva vieții să-i ofer din menirea mea. Încotro? Și-n demult și-n azi par deopotrivă cenușă scurmând sau firav jăratic, încercând să ies cu câte-o eschivă când sunt ostatic. Mă simt vinovat că am fost, că încă mai jupoi grăbit clipele-n derută și urlu când sap într-un rest de stâncă ultima rută. Nu mai știu ce sunt
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340960_a_342289]