104 matches
-
către Zulnia și Amoriul din prieteșug, la care am putea adăuga și un alt poem dinafară temei erotice (Moartea părintelui dumisale Vornicului Costache Conachi la 1803, Mart În 7), pun În chip mai direct În fața omului, ființă slabă, perspectiva dispariției. Jaloba mea În cepe cu un vers ce nu lasă nici o speranță: „Lume, astăzi să desparte de tine un muritor”... iar Scrisoarea se deschide spre un orizont și mai Întunecat: „Din toți muritorii lumii cel mai În nenorocire Și dintre toți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unui pariu cu mine Însumi. Am citit de mai multe ori pe Conachi, Bolintineanu, Alecsandri... dar aproape totdeauna sub presiunea unei circumstanțe. Ca elev am Învățat pe din afară testamentul lui Ienăchiță și am prins, mai ales, latura comică din Jalobele lui Conachi. Am recitat, ca atîția alții, Peneș Curcanul la serbările școlare, iar mai tîrziu, cînd spiritul meu a devenit mai exigent, aceste modele - deteriorate, printr-o laudă perpetuă și nediferențiată, de școală nu mi-au mai spus mare lucru
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
car mare legat în fier (o raritate în domeniu, căci atunci carele erau făcute exclusiv din lemn); - 5 buți (butoaie) și 6 antaluri (butoiașe); - 1 stog de fân „și altele care urmează multă polologhie de a le mai înșira prin jalobă”, își încheie soacra plângerea împotriva ginerelui. Dacă punem la socoteală ce-i va fi dat ca zestre, ce mai avea rezervat și pentru ceilalți copii, cum și pentru bătrânețile ei, nu e prea greu de înțeles că familia Tiron, cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
pe 10 stânjeni din bătrânul Manea cu toți ceilalți răzăși.” Până la urmă, cei doi se înțeleg și renunță la înfățișarea în instanță. Pe 1 iulie 1832, Apostu Ciocniș și Vasile Zlotilă se adresează „Cinstitului Divan Giudecătoresc al Principatului Moldovei”, prin jalobă, în care scriu, printre altele: „În siliștea moșiei Umbrărești de la ținutul Tecuciului avem un bătrân întreg, anumi Ciocniș”, pe care ei l-au stăpânit din vechime, iar acum apare cu pretenție „un Marin Căule din satul Torcești cu cuvânt că
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sută, pe an, pentru care galbini siguripsăscu pe Dum-lui sardar cu fandosul părții mele din moșie Orășăni, țănut Botoșanii, ci o am cumpărat tot de la Dum-lui, urmînd spre încredințare a me iscălitură și încredin țare giudec. Țănut Botoșani, după diosăbita jalobă ci am dat. ss. Ralu Eminovici 1845octvr. în 1 Botoșani ss. G. Eminovici camr."28 Așadar, la 1 octombrie 1847, Raluca Eminovici trebuia să restituie acești 1500 de galbeni și dobînda lor de 240 de galbeni. Dar restituirea acestui împrumut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Moișe Michel, astfel că la 23 aprilie 1848 doctorul Jianu s-a mutat în casele lui Eminovici, de lîngă Uspenia, ca chiriaș, pînă la 26 octombrie, iar Gh. Eminovici a plecat, cu familia, la Ipotești. Întemeiez această afirmație pe o jalobă făcută de Eminovici, către judecătoria ținutului Botoșani, la 8 ghenar 1849, și în care căminarul dă relație tocmai pentru cele petrecute, în aprilie 1848: "Casele mele ce le am în acest oraș Botoșani (s.n.) închiriindu-le Dum-sale doctorului Alecu Jian
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de Tribunal, la căsătoria Ralucăi Eminovici. Pînă atunci actul prezentat a rămas nevalabil. Și chiar în acest sens judecătorii i-au răspuns Ralucăi Eminovici: "Judecătoria acestui ținut Botoșani vă răspunde că actul aflat de la luna decembrie 1849 țitat prin zisa jalobă nu poartă desăvîrșita însușire a unei legiuite întărituri apoi și judecătoria nu poate înainta vreo lucrare pentru asigurarea zestrei mai înainte de a înfățișa dv. valabil act doveditor cîtimei zestrei"44. Tocmai aici era buba! Raluca Eminovici nu putea prezenta asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a sechestrat mai multe capete de vite de la Ipotești și Durnești și le-a adus "aici la Botoșani", unde locuia Eminovici, ca să le vîndă, pentru a mai scădea din datoriile lui Eminovici. S-a supărat foc Raluca, și a trimis jalobă la Tribunal, pentru că "asupra a toată averea bărbatului meu, urmează siguripsirea zestrei mele"46. Dar Tribunalul nici acum nu s-a lăsat intimidat și iar i-a răspuns: "Nu să cunoaști în ci an s-au întărit izvodul de zestre
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
noiemvrie 1839 [Rezoluție:] Se încuviințează. M<ihail> S<turdza> În 28 noiemvrie, 1839 SJIAN, fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice, dosar 21/ 1837, f. 35. 6 11 decembrie 1843 Cătră Cins<ti>ta Epitropie a Casei Apelor Mihailik de Hodocin Jalobă Sînt acum aproape doi ani de când eu, însărcinat de Ecs<celența> Sa d. ministru Costachi Sturdza, am cercetat apeducul de aici și cum că în locul apeducului foarte rău de acum, am propus un apeduc cu deplinătate bun și foarte nimerit
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ia viile nelucrate timp de trei ani și să le dea celor ce vor să le lucreze. O asemenea poruncă vine la 22 iunie 1772 „De la boierii Divanului a Cnejiei Moldovei către dumnealui Bogdan banu. Poroncă: La Divan au dat jalobă starița de Socola că pe moșie mănăstirii... ai dumneata 12 pogoane de vie părăginită, care de cînd au murit părintele dumitale, le-ai lăsat... de s-au părăginit; și fiindcă se păgubește mănăstirea di vinitul său, au cerut starița dreptati
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mănăstirii Galata. La plângerea egumenilor mănăstirii, vodă dădea poruncă scrisă, ca cea din 8 iulie 1691: „Io Constantin (Cantemir) voievod domn al Tării Moldovei. Adică au venitu înaintea domnii mele rugătoriul nostru, părintele Leontie egumenul...de la Galata, de au făcut jalobă pentru viile de la Miroslava...pe moșiia svintei mănăstiri precum stau părăsite și nelucrate de câțiva ani și sântu fără de garduri...Deci domniia mea...am dat voie părintelui egumenului să aibă a da viile acele părăsite, carele sântu de trei ani
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de moară, dar „s-au sculat în tăria lor...să mai facă al triile roată.” Astfel, când lucrau toate cele trei mori ale Frumoasei apa nu mai ajungea și la moara Galatei. Atunci domnul și cu Sfatul domnesc au judecat „jaloba” călugărilor de la Galata. „Si am dat rămas pe călugării de la Frumoasa.” Gâlceava pentru morile de apă între călugării celor două mănăstiri nu s-a stins, ba mi se pare că s-a întețit cu timpul. Deși călugării de la Balica erau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Vineri. - Despre ce zavistie vorbești, dragule? - Despre cea din vremea lui Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod: „Au venit înainte noastră...rugătoriul nostru Neofit egumenul de la sfânta mănăstire Sfânta Vineri și de la Balica ce să numește Galata de Gios ș-au făcut jalobă...pentru locul... Balicăi... zicând igumenu precum le-au împresurat locul Ioanichie de Cetățuie,...c-au intrat în locul mănăstirii Balicăi pre șes de au luat în tărie lui de a zece.” Zeciuiala au luat-o de la grădinarii din jurul lacului Frumoasei. Si
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Schiopu) voievod...făcut și întărit cu mari și înfricoșate blesteme și la aceasta și domniia mea m-am aflat printre marii martori, fiind noi atunci pe lângă domniia sa unul dintre cei dintâi sfetnici. Pentru aceasta...cum am văzut marea lor jalobă și uricul drept și fiindcă...am văzut că și Aron voievod a făcut biserica de acum din pietre și lemne gata, ce au fost pregătite pe banii lui Petru (Schiopu) voievod și care a fost dată de domnia sa în mâinile
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
18 sept. 1714 (7223), Nicolae Alexandru Mavrocordat judecă pricina dintre evreii din Iași și mănăstirea lui Aron Vodă; „Adică au venit înaintea noastră...Solomon și frate-său, Ursul, și Iusup staroștii de jidovi...de târgu de Iași, și au făcut jalobă...pre rugătoriul nostru părintele Dionisie...egumenul ot Aron vodă, dzicând jidovii cum i-au îngrădit sfințiia sa hudița despre portița școalei lor...așijderea și alți mahalagii îi oprescu...și vor să-i îngrădească, ca să n-aibă pre unde ieși din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mănăstire: „Arătând rugătoriul nostru Leontie egumenul ispisoc de miluire de la răpăusatul Stefan Vasilie vodă și întărituri de la alți răpăusați domni ce au fostu pe urma lui...pe cincisprădzece oameni ca să aibă în scuteală, să fie poslușnici svintei mănăstiri. Si făcând jalobă Leontie egumenul cum acești oameni sunt dintr-acei poslușnici și acum nu vor să asculte să dea agiutoriu la svânta mănăstire precum le era obiceiul, ce unii să fac siimeni; alții să pun lemnari pe la boieri, alții să duc într-
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
zidirea unor dugheni... S-a întâmplat însă, om bun, ca și un amărât de blănar - Cârste - din Târgul de Sus să găsească la 29 feb. 1742 (7250) dreptate în fața voievodului Constantin Nicolae Mavrocordat. Egumenul mănăstirii Cetățuia însă, a făcut o „jalobă” împotriva lui Cârste „Pentru o pivniță cu dugheană deasupra” de pe locul mănăstirii. Cârste, ca un om gospodar, a lărgit pivnița, care era risiptă, și a zidit-o din piatră. A venit însă un foc peste târgul Iașilor, care a mistuit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lui Constandin Mihail Cehan Racoviță voievod către slujbașii domnești, din 5 dec. 1751 (7260): „Scriem domniia mea la boiarii noștri Tănasă Meleghe vornicul de poartă și la Simion Cheșco uricarul. Vă facem știre că aice, la domniia mea, au datu jalobă rugătoarele noastri, Condachie stareța și cu tot săborul de la sfânta mănăstire Socola, pe egumenul di Cetățuie, dzicând stareța și călugărițele di la Socola că moșie mănăstirii lor este hotărâtă și stâlpită dispre locul Cetățuii și au și scrisori în semne
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lucra în toate luni, într-o lună câte două zile, preste toți anii, călugărilor la trebele lor.” Alături de nesupunerea vecinilor din satul Ciurbești, a venit și alt necaz peste mănăstirea Bârnova. La 30 ian.1667 (7175), Gheorghe Duca voievod, „ Văzându jaloba lor (egumenului și rugătorilor mănăstirii Bârnova) am socotit împreună cu sfinție sa, părintele Dosoftei patriarhul, și cu svinție sa, părintele mitropolitul Ghedeon...cum nu să cade călugării să vândă ocenele mănăstirii danie ctitorilor și am datu satul Căpotești să hie iarăși
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
la Golia de au jecuit neguțitorii ș-au luat zapisele lor.” Simt, mărite Spirit, că mai avem de făcut doar câțiva pași prin curtea Goliei, după care ne vom lua zborul, cum se spune. Nu înainte însă de a aminti „jaloba” făcută de egumenul mănăstirii Golia catre domnie privind neplata chiriei de către unii „neguțitori”. Vodă Constantin Nicolae Mavrocordat hotărăște la 10 ian 1742 (7250): „Ori să priimească acei neguțitori să dei chirie cum dau și alții, ori, nepriimind, să aibă egumenul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fie de acum vecinică roabă la mănăstire.” - Ar mai fi de luat în seamă, dragule, și poslușnicii. Oameni de mare trebuință la o mănăstire. Apoi scutirile de dări acordate mănăstirii nu erau de ici de colo. Voievozii răspundeau la toate „jalobele” egumenilor. Grigorie Ghica voievod a mers până acolo încât la cererea egumenului mănăstirii Dancu, prin zapisul din 27 apr. 1727 (7235), a scutit de dări și angherii un herghelegiu, un văcar și un argat ai mănăstirii.In anul următor, la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Liviu, născut la 6 iulie 1959 în Timișoara, județul Timiș, România, fiul lui Velică Mircea și Paraschiva, cu domiciliul actual în Suedia, Vasteras, Lieg. 11B. 3. Ion Grațiela, născută la 3 octombrie 1966 în Ploiești, județul Prahova, România fiica lui Jaloba Ioan și Elenă, cu domiciliul actual în Austria, Viena, Vandernullg. 82-86. 4. Zajzon Angelika, născută la 30 aprilie 1969 în Sibiu, județul Sibiu, România, fiica lui Zajzon Adalbert și Eufrosina, cu domiciliul actual în Germania, Wolfratshausen, Aussere Sauerlacherstr. 4 C.
HOTĂRÂRE nr. 244 din 17 aprilie 1995 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/137264_a_138593]
-
Nici Conachi nu duce lipsă de versuri memorabile, precum: farmecă cu liubov sau altul care include cunoscuta sintagmă eminesciană dulce minune, " Ah, te-ai dus, dulce minune, din zarea ochilor mei". Pe lîngă lirismul corpului, s-ar părea că poetul Jalobei instaurează, în opinia lui Eugen Simion, "tirania ochilor în poezia română". Trei din componentele pasiunii erotice, după cum observă criticul, din sîn izvorăsc și anume: nurii, blîndețea și dulceața. Eugen Simion cercetează la primii noștri poeți figurile erosului bolnav, humusul din
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
l(o)stii g(os)p(o)dar zemli Moldavscoi. Adec(ă) au venit înaintea domniei mele și înaintea boerilor domniei mele mari și mici, părintele și rugătoriul nostru Mitrofan, episcopul de Huș(iă, de s-au jăluit cu mare jaloba, cum are înpresurată de târgoveții de târgu(lă de Huș(iă că-i înpresoară hotarul satului Broștenilor, ce iasti a Sfintei Episcopii. Pentru aceea domnie me(aă iam dat hotarnic pre credincios boiarinul domniei mele Ionașco Cehan pitariul cel mari
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
nefiind făcute vii pe acela loc l-au fost lăsat acel loc de era desprea Episcopie nesocotit, iar venind vreme(aă în zilile noastre, venitau părintele și rugătoriul nostru Serafim, Episcopul de Huș(iă de s-au jăluit cu mare jalobă, zicând că au slăbit și au meserit Sfânta Episcopie mai de tot și au scăzut din toate bucatele pentru destule nevoi și prade și au rămas fără nimica. Și după aceea ni-au rugat cu mare rugăminte pentru acea moșie
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]