570 matches
-
așa că... ce mai vorbă! Se opri și se așeză pe banca de lîngă poartă pentru a-și lega șiretul. Cîinele îl simți numaidecît și începu să hămăie de mama focului. Noroc mare că Ilinca se afla prin apropiere și alungă javra. Apoi deschise poarta să vadă ce se-ntîmplă în uliță. Cînd colo dădu cu ochii de Bărzăun. În primul moment începu să rîdă, apoi se apropie miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
miloasă de el. Ce-i cu tine, Ticule?... Ți s-a întîmplat ceva? Eh, nimic deosebit, răspunse cu indiferență Bărzăunul, deși obrajii începură să-i ardă. Mi s-a desfăcut un șiret și tocmai îl legam. Numai că a sărit javra ta să mă rupă, nu altceva. Dar unde te duci? La pădure. Pe-aici? Uite că pe-aici. Ce, nu-i și pe-aici drum? E mai puțină lume și nu mai vreau să mă mai întîlnesc cu nimeni. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
gesturi ce aude): Alo...Da...Bună ziua, doamnă Ivan...Ce nuvelă? A soțului meu? Vai! Dar de unde știți că e a lui? Ștefan Mihail e un nume comun...A, i-ați văzut poza...Cum? (citează) "O vecină antipatică, bîrfitoare, cu o javră de pechinez de opt ani"? Dar eu nici n-am știut că Piki al dumneavoastră are opt ani. Sigur că nu e javră. A fost și campion național? Dar e literatură, doamnă, nu e ceva real... "Bună de hingheri"? Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
e un nume comun...A, i-ați văzut poza...Cum? (citează) "O vecină antipatică, bîrfitoare, cu o javră de pechinez de opt ani"? Dar eu nici n-am știut că Piki al dumneavoastră are opt ani. Sigur că nu e javră. A fost și campion național? Dar e literatură, doamnă, nu e ceva real... "Bună de hingheri"? Dumneavoastră? A, javra?! Ce? Cum o să-l dați în judecată?... Dar... Alo! Alo! (celorlalți) Mi-a trîntit telefonul. BUNICA: Avea dreptate femeia. A jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pechinez de opt ani"? Dar eu nici n-am știut că Piki al dumneavoastră are opt ani. Sigur că nu e javră. A fost și campion național? Dar e literatură, doamnă, nu e ceva real... "Bună de hingheri"? Dumneavoastră? A, javra?! Ce? Cum o să-l dați în judecată?... Dar... Alo! Alo! (celorlalți) Mi-a trîntit telefonul. BUNICA: Avea dreptate femeia. A jignit-o! Să-l dea pe mîna poliției! Pe mîna parchetului. Intră fiul, Edi, bătut, cu haina ruptă, ochiul vînăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
controlor în oglinda retrovizoare lângă care ținea iconița Yakului, lui Nea Nebunelea i-a-nțepenit fața. Și noi am văzut în cutele frunții ăluia, care nu recunoștea tramvaiul și se uita nedumerit în jur, am văzut că pe fruntea lui boțită de javră nemiloasă scria MOZOL. S-a dus drept la Nea Nebunelea și din mers a țipat la el că ce tramvai e ăsta, cu lume dementă și fără număr, și să-i arate permisul și actele. Zar i-a pus piedică
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
vesel în sus și în jos, iar Tică intră instantaneu în panică: N-o da gata pe toată, Baroane, te-au transpirat fufele alea? Că nu mai avem alta și dimineața pișcă la degete și la coaste. Fii om, nu javră! Și fără bani, și fără vodcă, e prea mult, să-mi plângă mie mama la cruce dacă nu mă întristezi definitiv. Mă-ta a murit demult, n-ai două mame, așa că e vax, nu ține vrăjeala. Mai am una, vitregă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Groby și lui Erudilă cu creierul frigid... și nici lui Recenzilă, Grăbilă, Căldicilă, Filozofilă și Discursilă, Poezilă și tot așa... caută-n pădurea deasă doar un Prieten de mătasă... distanța, mai ales distanța de aș putea s-o țin! și javrelor umane le mai arunc un os, e ultimul și gata! mă înarmez cu bățul! cu inima strânsă parcurg. vidul adevărat. vidul fals. neutrinii. criptomnezii. comut la "școală"... multiplul autoportret al lui Duchamp cu pipa-i... împăcări. o componentă puternic africană
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
ai vorbit tu după capul tău! Mereu ți-au dictat alții ce să spui. Eu cred că tu țiai găsit alți stăpâni și acum liorbăiești ce îți dictează aiștia. Știi tu cine își schimbă stăpânul, așa ca tine, măi Catârcă? Javrele. Un câine bun își iubește stăpânul până la moarte.” i-am zis eu. „Lasă că ai să vezi tu atunci. Și parcă te văd cum ai să te târăști la picioarele noastre, dar n-ai să găsești îndurare.” Iaca așa am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
tocmai amorsase bomba pe care i-o pregătisem. Telefonul suna în draci și Relu bâjbâi după el înjurând. Deschise cu ochii încă închiși, lipindu-și receptorul de ureche oftând. Iar atunci auzi: "Ești terminat! Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
numai de dragul lămuririi micului tău rol pe care l-ai interpretat mai prost decît ar fi făcut-o un debutant. Hai să dăm totul pe față să afle lumea cine a fost cu adevărat marele General, potaia lătrătoare a Piticului, javra pe care o asmuțea de fiecare dată asupra celor care-l supărau. Pînă și Cap de Piatră, care era de o încăpățînare proverbială, a fost mai dibaci decît tine și a dat-o la întors cu telefoanele lui, jucînd rolul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja, zice Tîrnăcop, credeam c-o să reușim să-i facem vînt mai repede, dar n-a fost să fie, zice Gulie, privind la trupul moale al Curistului. Bine i-ați făcut, strigă brusc Roja, luîndu-i prin surprindere, știam eu că javra e un semn, zice. Ce javră? întreabă Gulie dezorientat, avea privirea lui, începe să le explice Roja, uite că se mișcă, observă Tîrnăcop, eu l-am lovit, recunoaște, nu-i nimic că o să-și revină, cazul trist e celălalt, Care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
reușim să-i facem vînt mai repede, dar n-a fost să fie, zice Gulie, privind la trupul moale al Curistului. Bine i-ați făcut, strigă brusc Roja, luîndu-i prin surprindere, știam eu că javra e un semn, zice. Ce javră? întreabă Gulie dezorientat, avea privirea lui, începe să le explice Roja, uite că se mișcă, observă Tîrnăcop, eu l-am lovit, recunoaște, nu-i nimic că o să-și revină, cazul trist e celălalt, Care celălalt? întreabă Dendé fără să mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă din mînă bucata de cărămidă și se puse din nou în mișcare. Ia loc și fă-te comod, îi făcu Angelina semn să se așeze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de Nepoțică, ce își aranjează din mers părul de la tîmple netezindu-l cu palmele. Ia s-auzim, spune Milițică, făcîndu-i loc lui Patru Ace să i-o ia înainte, atent să încuie bine ușa în urma sa. — Pentru că e plină de javre neserioase și de țepari, spune Roja, unde sînt restul? adăugă în pripă, mototolind încă un chiștoc în scrumiera de sticlă. — De cîte ori să-ți mai repet că e abia șapte? spune Milițică, ce-o să mai faceți pînă dimineață dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
evenimentelor. Cu sau fără mine tot acolo ați fi ajuns. Picioruș sau domnul Președinte oricum v-ar fi adăpostit după fuste, și după aceea v-ar fi introdus fără nici o problemă în înalta societate curățită de activiști, securiști, slugoi, hiene, javre, scursori. E frumos că țara asta a ajuns în sfîrșit după zeci de ani să respire normal, să fie epurată de lepre, că în sfîrșit poporul ăsta și-a găsit menirea lui în istorie, că imediat ce au tăcut armele, a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un taxi - e zveltă, cu părul negru, bogat, cu trăsături delicate care îi dau un aer iritat, și cu un cur absolut fantastic. De ce nu? Ce-am de pierdut? Și, la o adică, ce-am de câștigat? Dă-i bătaie, javră nevolnică, vorbește-i. Are în dotare un cur cu rotunjimile și despicătura celei mai desăvârșite nectarine din lume! Vorbește-i! Bună, fac eu cu blândețe și cu un aer ușor surprins, ca și cum ne-am mai fi cunoscut de undeva... — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
iată sloganul lui Portnoy. Iată povestea vieții mele rezumată în cinci măscări eroice. O parodie! Asta mi-e politica, redusă pe de-a-ntregul la sula mea! LABAGII DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! N-AVEȚI NIMIC DE PIERDUT, ÎN AFARĂ DE MINȚI! Ce javră sunt! Nu iubesc pe nimeni și nimic! Neiubit și neiubitor! Și pe cale de-a deveni Profumo-ul lui John Lindsay! Așa mi se părea că stau lucrurile la o oră după ce părăsisem Atena. Tel Aviv, Jaffa, Ierusalin, Beer-She’va, Marea Moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre divorțuri, despre scandaluri în familie. Poate și pentru că publicul ei a tot crescut și emisiunea a ajuns în prime time. Poate și pentru că a început să câștige din ce în ce mai bine. Poate că puterea corupe, poate că nu a fost o javră dintotdeauna. Singura ieșire, zice Mona, ar fi să ne predăm, eu și Helen, și să lăsăm lumea să ne ucidă pentru crimele noastre. Sau să ne sinucidem. O întreb dacă astea sunt tot niște tâmpenii New Age. Și Mona zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
civilă într-o acțiune juridică colectivă“. După care dă un număr de telefon. De față cu dom’ sergent, pun mâna pe telefon și sun. O voce de bărbat zice: — Biroul de avocatură Denton, Daimler și Dick. — Stridie? zic. Unde ești, javră ordinară? Și convorbirea se întrerupe. Aici și acum, în timp ce scriu aceste rânduri în Seattle, într-un local din imediata apropiere a Departamentului Lucrărilor Publice, o chelneriță ne zice, mie și lui dom’ sergent: — Nu au cum să elimine iedera deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mulți oameni au început să I se roage. Poate că toate astea au venit pe măsură ce primea tot mai multe rugăciuni. Poate și pentru că a început să câștige din ce în ce mai bine. Poate că puterea corupe, poate că El nu a fost o javră dintotdeauna. Și tipul cu mașinuțele de curse zice: — Uite ce e, zice, am înfățișare la tribunal peste două zile, ca să se hotărască dacă sunt acuzat de omor. Să-mi spui tu mie cum o să mă mântuie Dumnezeu. Cu răsuflarea duhnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
căruță, luînd apoi un mănunchi de fîn cu care începe să șteargă spinările cailor. Șoferul urcă furios în mașină și aprinde lumina, să poată fi văzut mai bine: Cine-i cu cîinele de la bagaje?! Eu murmură pierdută bătrîna. Îți iei javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă ce vrei. Nu ține cursa în loc. N-ai decît să arunci dumneata coșul cu totul ripostează bătrîna cu curaj, simțindu-și cățelușa la picioare. Am s-o fac! hotărăște șoferul. Cîinele este aici, a intrat sub bancă arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spre căruța care întoarce în față, în mijlocul șoselei și mai vorbim. Extraordinar! pufnește actorul, renunțînd la ziar. Ce-i aici, de ce ne-am oprit? întreabă spre vecina retrasă în interiorul gulerului alb, învinsă de atitudinea profesorului. Faceți cumva alergie la prezența javrelor? o întreabă. Păcat! spune, după o clipă, văzînd că nu obține nici un răspuns femeile frumoase par și mai frumoase dacă plimbă un cîine. Ia să mai citesc, cît îi lumină, zice, luînd alt ziar. Închide, șefule, ușa, că vine frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu am dormit dusă, în puf. Ai stat cu capul pe masă, n-ai vegheat copiii. Lasă-mă și pe mine să stau un ceas. Și ce vrei, saltă femeia dintr-un umăr să-i păzesc cum se joacă cu javra? Lasă-i pe jos, că n-au unde se duce. Ușa de la intrare se deschide larg, lăsîndu-l pe țăran să intre cu un braț de scînduri. În sală, pe unde trece chelnerița, se aude același răspuns la întrebarea dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]